Unde sînt ceilalți?

26 septembrie 2020
Unde sînt ceilalți? jpeg

Obsesia omului de a afla cine e și ce caută pe Pămînt l-a făcut să caute răspunsuri și în limbă: cine, în afară de el, mai are sisteme de comunicare, și unde converg ele (sau nu)? De la comparațiile intraspecie, care au dus la identificarea familiilor de limbi umane, s-a ajuns, în secolul XX, la comparațiile interspecii, care au dus la identificarea universaliilor lingvistice și la apariția etologiei ca disciplină. Tot acum s-au făcut primele încercări de extindere a comunicării cu posibile alte civilizații inteligente din afara spațiului terestru. Poate cititorul își amintește de un articol mai vechi din Dilema veche, în care descriam limbajul cosmic Lincos, un cod bazat pe simboluri matematice, construit în anii 1960 de matematicianul olandez Hans Freudenthal, folosit în 1999 de astrofizicienii canadieni. În articolul imediat următor, detaliam eforturile xenolingviștilor de a-și imagina cum ar putea arăta o limbă extraterestră. Textul de astăzi completează perspectiva lingvistică, „tarată” inevitabil de aspectul subiectiv al fenomenului comunicării umane (limba e și o realitate psihologică), cu una de o natură total diferită, cu mai mari șanse la obiectivitate: fizică.

În septembrie 1959, prestigioasa revistă americană Nature a găzduit în paginile ei primul articol științific pe tema celor mai probabile caracteristici ale unui mesaj extraterestru. Cei doi autori, Giuseppe Cocconi și Philip Morrison, fizicieni renumiți de la Universitatea Cornell, susțineau că oricine ar dori să atragă atenția unei alte civilizații inteligente ar folosi radiația undelor radio: destul de ieftină și ușor de produs, parcurge distanțe foarte lungi și nu necesită putere mare de emisie. Frecvența de emisie ar trebui să fie aleasă astfel încît să evoce o valoare numerică universală în cosmos – probabil ceva asociat, de exemplu, cu cel mai comun element chimic din univers, hidrogenul. Hidrogenul emite radiații pe frecvența de 1.420 Mhz, deci un semnal extraterestru ar putea veni așa și, pe cît posibil, doar așa, pentru că folosirea unei „bande înguste” economisește din energia transmisiunii. În plus, nici un fenomen natural nu se manifestă astfel, deci captarea atenției oricărui ascultător inteligent ar fi asigurată.

Optsprezece ani mai tîrziu, pe 15 august 1977, la 23,16 ora locală, unul dintre cele două receptoare ale telescopului The Big Ear („Urechea cea mare”) din Delaware, Ohio primește un semnal pe care computerul îl înregistrează: o creștere și o descreștere a curentului electric, induse de o undă electromagnetică. După care continuă să înregistreze, ca de obicei, tot ce vine din spațiu – adică nimic, zgomot, după cum se dovedește ulterior. Trei minute mai tîrziu, din cauza rotației Pămîntului, al doilea receptor al telescopului ajunge să fie îndreptat spre aceeași sursă a semnalului, dar nu mai recepționează nimic asemănător. Cînd Jerry Ehman, astronom și astrofizician, primește datele sub formă printată – 6EQUIJ5 –, notează pe margine „Wow!”. Prezicerea fizicienilor Cocconi și Morrison, cu care el era familiarizat, se adeverise întocmai: semnalul, care de atunci încoace este cunoscut sub numele de Semnalul Wow, respecta toate cerințele.

În programul computerului, literele și numerele reprezentau o măsură a intensității semnalului electromagnetic în receptor. Puterea redusă era înregistrată cu cifre de la 0 la 9, iar cînd puterea creștea computerul începea să folosească literele alfabetului: A pentru 10, B pentru 11, și așa mai departe, U fiind valoarea cea mai ridicată a puterii semnalului pe care telescopul o întîlnise vreodată. Astfel că 6EQUIJ5 era semnătura unui semnal care creștea constant în intensitate, ajungea la un vîrf, apoi descreștea. Spectrul de frecvențe era, incredibil, mai mic de 10 kHz, adică circa o milionime din frecvența transmisiei: un semnal de bandă îngustă la 1.420 MHz.

În ciuda imensei vîlve create și a cercetărilor de tot felul care au urmat, problema insurmontabilă reprezentată de faptul că semnalul nu s-a repetat nici măcar o dată a dus la clasificarea acestuia în categoria fenomenelor rămase fără explicație. (Ulterior, repetarea ar fi fost oricum inutilă pentru că nu au mai existat fonduri, guvernul anulînd programul.) Dacă cineva a vrut să ne transmită ceva, de ce nu a repetat mesajul? Întrebarea ar părea legitimă, dar numai pînă în punctul în care aflăm că și noi, ca specie, am făcut același lucru: în 1974, telescopul Arecibo din Puerto Rico a transmis, la inițiativa NASA, un semnal către galaxia M13 care părea să aibă condiții propice de viață. El consta într-un șir de cifre binare între care erau intercalate, ca indicii, numere primare. Descifrat cum trebuie, găseai acolo imaginea unei persoane, dubla spirală a ADN-ului și sistemul nostru solar. Dacă vreun extraterestru din galaxia M13 va recepționa vreodată semnalul se va minuna, desigur, numai că specia lui se poate întreba de ce mesajul nu se repetă măcar o dată, ca să se asigure că nu a fost doar un accident.

Speranța lui Homo sapiens sapiens însă, a omului modern, nu stă doar în codurile matematice, ci și în cele optice. Un proiect al Universității Harvard folosește telescoape optice care caută semnale laser venite din spațiu, altul de la Berkeley cercetează vreo 2.500 de stele apropiate ca să identifice pulsiuni laser. Un studiu recent publicat în revista The Astrophysical Journal propune construirea unui telescop care să trimită continuu în spațiu o rază laser de mare putere (1-2 megawați). Un astfel de semnal ar putea fi detectat de astronomii extratereștri, apoi folosit sub formă de pulsiuni intermitente regulate, ca un cod Morse aplicat la un far uriaș, pentru transmiterea de mesaje.

Răspunsul la cea mai adîncă întrebare a omului („Unde sînt ceilalți?”, atribuită celebrului fizician Enrico Fermi) e, deocamdată, o fata morgana. Dacă sîntem singuri, atunci e o mare risipă de spațiu. Dar dacă nu, atunci se deschide o perspectivă cu totul nouă asupra experiențelor pe care omul le poate avea prin interacțiunea cu alte specii inteligente.

Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.

Foto: wikimedia commons

p 22 jpg
Împotriva organizării de către licee a admiterii pentru clasa a IX-a
Ce tip de lume este aceea în care se întîmplă asta? Este ceva mai mult decît medieval, este un fapt primitiv și rău, atroce.
980 22 L Cutitaru  jpg
Ești cum scrii?
Așa că subiectul acestui text, scrisul de mînă, destinat mai degrabă a amuza decît a informa, va fi dezvoltat într-o mică serie, în lunile următoare.
p 21 Pierre Nora WC jpg
„Monsieur notă-de-subsol“ face istorie
Nașterea revistei Nouvelle Revue Française a avut loc în timpul unei încrîncenate lupte culturale.
caderea unui dictator jpg
„Cine a tras în noi după 22”? Singura teorie logică și bazată pe dovezi - o discuție cu Andrei Ursu -
Sînt oameni care au fost eroi în mod real și cărora li s-a băgat în cap că de fapt au fost niște unii care nu știau ce fac pe acolo și, în același timp, securiștii, care au pensii speciale, sînt eroizați.
p 22 Taormina WC jpg
Luminile și parcările Taorminei
Și să nu uitam că sîntem colonii Romei la gurile Dunării, printre atîția barbari... am pătimit destule... deve avere importanza in qualche modo”.
p 23 WC jpg
Criptomonedele nu sînt bani
Criptomonedele nu sînt bani, sînt o iluzie a unei lumi care-și caută noi căi acum în noua eră a informaticii și informației.
P G  Lowery Sideshow Band jpg
Se caută un cuvînt
Cohorte de îngeri... roiuri, stoluri, puzderie, cete, alaiuri... îți trebuie o mulțime de substantive colective ca să-l alegi pe cel mai potrivit ideii de „grup”.
973 22 Iulia Marin jpeg
De ce Bach?
Doar ecourile unui Du schaffst das m-au ajutat să pot duce piesele la final. Însă în acea zi, nu cred că Johann Sebastian Bach a ajutat multora.
p 23 Lewis Carroll WC jpg
Efemeridele lingvistice
O atitudine normală, veți zice. Poți pretinde drepturi asupra vocabularului?
p 22  James Cooke Brown WC jpg
Dreptul asupra limbii
Vladimir Putin poate, de fapt, să declare că limba rusă e proprietatea sa personală, consecințele legale ale unei astfel de pretenții sînt nule.
RoAlert jpg
Societatea de consum emoțional
De cîte ori ar trebui să sune telefoanele oamenilor într-o zi? Și apoi ce se va mai adăuga pe lista Ro-Alert?
p 22 Nagit WC jpg
Nagîț de pui
Etimologiile acestea „raționale”, dar false nu reflectă simple asocieri formale și sonore între cuvinte.
p 7 FED WC jpg
E inflația, prostule!
Întrucît Sistemul Federal de Rezerve al SUA (FED) a majorat recent rata-țintă a dobînzii, s-ar putea ca inflația să încetinească spre sfîrșitul anului în curs.
Florin Stoian 10 jpg
„Am transformat Oltenia de sub Munte într-un brand” – interviu cu geologul Florin STOICAN
„Mai întîi, trebuie să spun că rețeaua internațională a Geoparcurilor UNESCO a ajuns acum la 177 de geoparcuri din 46 de țări și există un interes atît de mare pentru alte geoparcuri, încît UNESCO a limitat numărul anual de aplicații la maximum 20 și maximum două/țară.”
p 7 WC jpg
Periculoasa alunecare spre violență a Americii
Teoriile conspiraționiste de extremă dreapta ale „statului paralel” și minciunile partidului republican despre alegerile măsluite au același țel comun: să conteste legitimitatea statului.
959 22 LCCutitarupng jpg
A texta, textare, textor & texteză
Lucrări și cărți întregi încep tot mai des să aibă ca subiect această dezvoltare adusă de inventarea computerului. Încotro va merge texteza și unde va ajunge reprezintă o chestiune care, nu mă îndoiesc, va depăși imaginația noastră din prezent.
p 7 WC jpg
America și provocarea chineză
America trebuie de asemenea să-și sporească participarea la actualele instituții internaționale pe care le-a creat și să le dezvolte pentru a stabili standarde și a gestiona interdependența.
p 19 jpg
Hîrtia, ecranul și cititul
Cum rămîne cu argumentele „emoționale” ale unui cititor care nu se poate „debarasa” de cartea tipărită?
p 7 WC jpg
Căderea lui Boris Johnson – și a noastră
În ziua de azi, personal este realmente politic: eșecurile personale sînt ipso facto eșecuri politice.
p 23 ExpoziLŤia Columbian¦â, Chicago, 1893 WC jpg
Ierusalimul de ipsos – Expoziția Mondială de la Chicago, 1893
La Chicago, în 1893, un oraş ideal întreg s-a pogorît pe harta oraşului, condiţionat de sit şi de cultura albă, creştină, „falocentrică” şi „elitistă” care domina acel moment.
p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.