Te rog nu mă mai răni – despre epigeneză și impactul violenței psihologice

Publicat în Dilema Veche nr. 889 din 22 - 28 aprilie 2021
Te rog nu mă mai răni – despre epigeneză și impactul violenței psihologice jpeg

Să ne imaginăm că facem un exercițiu de tip brainstorming, în care fiecare dintre noi spune primul lucru care îi vine în minte referitor la violență psihologică. Unii dintre noi vor spune hărțuire verbală, critică, jigniri, cuvinte umilitoare, înjurături, defăimare, dispreț verbal, desconsiderare, atac la identitatea noastră, stare de tensiune psihică, mimică și gesturi inadecvate (ochi dați peste cap, gest de lehamite).

În două dintre jurnalele de specialitate, The Lancet și Psychiatric Services, am citit cîteva articole despre ce înseamnă violența psihologică în relații, dar și la locul de muncă. Este descrisă ca fiind o stare abuzivă a conduitei celor din preajmă, o atitudine de intimidare și superioritate, de negativitate permanentă, de presiune. Violența psihologică mai este definită ca fiind o stare de ostilitate, de ton ridicat și autoritar și lipsit de respect, de zeflemea și ironie spuse sub forma glumei răutăcioase și tendențioase.

Conceptul de violență psihologică a intrat în atenția conștientizării publice prin anii ’90 datorită efectelor asupra stării de sănătate, fiind asociat cu diagnosticul de stres crescut. Psihologii au descoperit principul proiectării, acela că tot ce este rău e mai puternic decît ce este bun, reacțiile la amenințări sînt mai rapide, mai intense și mai greu de suspendat decît la lucrurile plăcute. Atunci cînd sîntem agresați psihologic, creierul uman internalizează mult mai ușor trauma limbajului agresiv decît cuvintele bune.

Epigenetica este o ramură a geneticii care studiază cum celulele își modifică comportarea genelor datorită factorilor din mediu și cum sînt decodificate în contextul nou. Se concentrează asupra modului în care experiențele de viață, evenimentele din timpul vieții influențează funcția genelor, adică substanțele chimice se atașează de ADN și orientează activitatea genelor. Dacă sîntem predispuși genetic spre o boală, putem să nu o dezvoltăm dacă mediul este unul sănătos și cu un grad scăzut de stres. În schimb, dacă mediul este unul violent psihologic, el va duce la un nivel de stres crescut, implicit la somatizarea acestuia printr-o metabolizare la nivelul biochimiei corpului, devenind toxic și ducînd la modificarea genetică în boală la propriu.

Cînd mediul este dominat de violență psihologică s-a demonstrat că efectele se transmit de la o generație la alta, fără o modificare a genelor în sine, influențele epigeneticii induse de mediu le modulează pe cele genetice. Sau, cum este cunoscut în popor, „copiii plătesc greșelile părinților”, adică copiii redau același tipar comportamental și cognitiv învățat în matricea familiei. Mintea automată, acolo unde au existat traume în trecutul nostru, va readuce din memoria implicită, la fiecare declanșator din prezent, emoții ale experiențelor din trecut. Cum violența psihologică este parte din societate, va reactiva același mecanism de stres crescut atunci cînd ne simțim amenințați, de aceea vom vedea uneori reacții disproporționate în raport cu evenimentul din prezent.

Un element care definește violența psihologică și pe care nu-l conștientizăm este bîrfa. Robin Dunbar, psiholog, într-o cercetare făcută la Harvard University în 1996, despre evoluția limbajului și bîrfă, a observat că oamenii folosesc limbajul mai ales ca să vorbească despre alții, iar succesul depinde de cine pe cine știe, fiind în avantaj față de cei care nu au această abilitate de a bîrfi, bîrfa devenind o artă a manipulării sociale, a agresivității verbale și relaționale. Bîrfa se încadrează în conceptul de violență psihologică, este copleșitor de critică și se referă la încălcările codurilor morale și sociale de către ceilalți, influențînd moralitatea, care este răspunzătoare de nivelul oxitocinei.

Molecula încrederii

Un alt cercetător, Paul Zak, a demonstrat că oxitocina este molecula încrederii în alți oameni și a numit-o „molecula moralității”. Atunci cînd nivelul oxitocinei crește devenim mai empatici și mai generoși chiar și față de necunoscuți. Pentru a produce această moleculă este necesar sentimentul de încredere al unui om față de alt om, atunci cînd cineva are încredere în noi devenim mai puțin rezervați și mai deschiși, mai puțin dispuși să trișăm. Cînd avem relații de încredere ne simțim în siguranță și protejați, iar dacă cineva ne trădează încrederea ne provoacă suferință, care se manifestă la propriu în chimia creierului nostru prin scăderea nivelului de oxitocină și serotonină, un alt neurotransmițător responsabil cu starea de bine. Oxitocina crește atunci cînd simțim empatie, atunci devenim mai amabili, mai cooperanți și mai altruiști. Cînd ne simțim protejați, acceptați și în siguranță.

P. Zak scrie despre creierul uman că reacționează mai intens la un chip uman decît la orice alt lucru din univers. Supraviețuim în primii ani datorită relației de sintonizare („a te simți simțit”, după cum o descrie doctorul D. Siegel, neurocercetător) dintre copil și părinții săi, citim expresia feței mamei, avem nevoie de bunăvoința și disponibilitatea acesteia pentru a rămîne în viață și a fi sănătoși. Se pare că necesitatea unui mediu de încredere este un factor mult mai important decît educația. Acolo unde societatea prosperă înseamnă că te poți baza pe ceilalți, că poți încheia contracte avantajoase, că nu ești furat sau că nu vei fi înșelat, se dovedește ca fiind un factor important în dezvoltarea economică și implicit a nivelului de trai, lucru care se va reflecta în calitatea vieții.

Dacă mediul nu este unul de încredere, devii concurențial cu cei din preajmă, trăiești într-o permanentă stare de rivalitate, scrîșnești din dinți, te locuiesc furia și frustrarea. Pe termen lung, dacă trăiești într-un asemenea mediu, nivelul de stres crescut duce la anxietate crescută, la banalizarea răului, la stimă de sine scăzută, la sentimente de rușine și vină, la instalarea stării de depresie, la dezvoltarea unei stări de nevroză permanente, la agresivitate și iritabilitate ca stare de fond. Violența verbală, lăcomia, ambiția, plăcerea de a-i răni pe ceilalți le putem observa cu ușurință în mediu, și în cel fizic, și în cel virtual. Răutatea comentariilor, limbajul veninos, nevoia de a avea dreptate cu orice preț, sadismul, idealismul moral duc la izbucniri violente, la creșterea stresului și a tensiunii.

Modelul omului „puternic”

Modelele de genul James Bond, bărbatul de succes și puternic, care omoară teroriști, se folosește de femei pentru sex, conduce o super-mașină, deține arme sofisticate și pare de neînvins, pe care media le livrează, ne determină pe noi, fără a le filtra, fără a fi conștienți că nu ai cum să fii invincibil decît dacă te afli într-un clivaj psihic, să condamnăm sensibilitatea și să o considerăm ca fiind un defect. Modelul predat al omului puternic este cel care nu este vulnerabil, nu are nici o suferință, nimic nu-l atinge. Aud deseori oameni care se disprețuiesc pentru sensibilitatea pe care o simt, considerînd-o un defect și dorindu-și să fie mai nepăsători și mai puțin empatici. Aici valorile mediului sînt inversate, întrucît sensibilitatea arată starea de sănătate psihică. Altfel, am intra sub incidența psihopatiei. Din păcate, atunci cînd ne confruntăm cu starea de sensibilitate simțim durere sau disconfort fizic și sîntem acuzați că dorim să atragem atenția. Ca rezultat, unii dintre noi își camuflează sensibilitatea printr-un comportament aparent nepăsător, alții se refugiază în adicții cum ar fi alcoolul, cumpărăturile, mîncarea etc.

Una dintre problemele care apar este că ajungem să ne identificăm cu mediul într-atît de mult încît nu mai sîntem capabili să recunoaștem violența psihologică a acestuia și ne pierdem busola morală. Vom avea senzația că ceea ce face majoritatea este normalitatea, iar a îndrăzni să fii diferit înseamnă un act de curaj și de cunoaștere de sine, dar și o libertate individuală, pe care puțini și-o permit. Ieșirea din turmă nu este facilă și nici la îndemîna oricui, e necesară încrederea în propriile forțe, iar pentru asta trebuie cunoaștere de sine. Vom auzi deseori replici de genul „era o glumă” și vom ajunge să credem că persiflarea și gluma răutăcioasă, ironia, zeflemeaua, bîrfa, sarcasmul nu sînt comportamente abuzive, ca urmare le vom internaliza, devenind incapabili să avem o privire clară asupra mediului violent în care trăim. Și nu numai că le vom internaliza, vom ajunge să ne identificăm cu ele și să le practicăm, ceea ce va duce la un clivaj interior și la utilizarea mesajului dublu.

O altă consecință este că vom depune foarte mult efort emoțional în cadrul relațiilor pe care le avem, fie că sînt relații familiale sau relații conjuncturale. Tendința va fi să devenim fie evitanți, fie să ne transformăm în agresori, fie să devenim salvatori, adică să preluăm rolul de a deveni responsabili într-un mod exagerat de climatul mediului emoțional, ori prin preluarea unor sarcini care nu ne aparțin, ori prin comportamente ludice, ori prin comportamente mult prea independente ca mecanism de apărare la abuzul psihologic existent. Sau, altfel spus, funcționarea fiziologică defectuoasă relevată prin imagini ale RMN-urilor a arătat o diminuarea a capacității de a gîndi rațional, diminuarea numărului celulelor nervoase, alterarea activității electrice și ramificarea anormală ale neuronilor. La propriu, creierul nostru suferă și ne alterează judecata și simțirea.

Reacții în lanț

Atunci cînd schimbăm mediul înconjurător și amploarea influențelor se schimbă în reacția morală, implicit se modifică chimia creierului nostru. Totodată, circuite noi neurale pot apărea în momentul în care devenim conștienți de noi, de modul cum gîndim, cum reacționăm. Putem crea noi conexiuni neuronale. Este ca în cazul cuiva care suferă de paralizia unui membru în urma unui accident cerebral; chiar dacă celule nervoase au murit, va putea să folosească din nou membrul paralizat datorită circuitelor noi care au preluat controlul și au creat noi conexiuni. Se numește neuroplasticitate. Este la fel ca atunci cînd mușchii corpului nu sînt folosiți, ei se atrofiază, dar, dacă îi antrenăm, ei vor crește în dimensiune și capacitate. La fel și creierul uman produce noi celule nervoase dacă îl antrenăm prin procesul de învățare continuă. Pentru a învăța este nevoie de disciplină și perseverență.

Doctorul Gabor Mate notează despre creierul părinților că acesta îl programează pe cel al copilului, părinții stresați vor crește copii care vor fi la fel de stresați, indiferent cît de mult îi iubesc. Tensiunea vocii, brațele încordate care îi țin, expresiile faciale abătute, pupilele mărite, toate acestea sînt indicatori ai nivelului de stres al părintelui, stres care se transmite și care va fi îmbibat în mediu. R. Joseph, cercetător, citat de doctorul G. Mate, spune că un mediu sărac emoțional reduce cu mii numărul sinapselor per axon (corpul celulei care transportă impulsul electric la alt neuron), poate întîrzia creșterea și elimina miliarde de sinapse, ducînd la păstrarea conexiunilor anormale. Cum creierul este responsabil de dispoziție, autocontrol și comportament social, acestea pot fi consecințe neurologice care duc la dezechilibre în viețile personale sau la comportamente autodistructive, nepotrivite.   

Ca o concluzie, genele depind în cea mai mare parte de mediu, ele sînt cele dominante cînd vorbim de organizarea de bază, schema de dezvoltare și structura anatomică a sistemului nervos, dar mediul este cel care rafinează chimia, conexiunile neurale, circuitele, rețelele și sistemele care ne determină funcționalitatea optimă. Hrana emoțională este cea care asigură o dezvoltare neurobiologică sănătoasă a creierului. Avem nevoie de relații de atașament bune, de un limbaj afectiv plin de căldură și disponibilitate și pe cît posibil lipsit de un stres crescut. Avem nevoie să ne simțim plăcuți și acceptați pentru că așa ne vom construi sentimentul de siguranță.

Atunci cînd devenim prezenți în viața noastră psihică, sîntem mai conștienți de noi, devenim mai calmi, mai puțini atașați de lucrurile despre care credeam că au însemnătate, învățăm să ne bucurăm de viață și să acceptăm că totul nu trebuie să se întîmple întotdeauna așa cum vrem noi pentru a avea o stare bună. Toate acestea se vor oglindi în exteriorul nostru. Mediul devine oglinda noastră, iar dacă noi alegem să producem schimbare, implicit lucrul acesta se va observa în chimia creierului nostru, în sănătatea psihică și fizică și în sănătatea mediului înconjurător. Alegerea este una individuală, nu colectivă, dar cu cît vom alege mai mulți să facem schimbări, cu atît îi vom influența și inspira pe cei din preajma noastră. E ca un lanț, o verigă atrage după sine o altă verigă, un lanț ADN, ceea ce va avea ca rezultat traiul într-un mediu mai sănătos, cu un nivel al violenței psihologice mai redus.

Cătălina Dumitrescu este psiholog clinician specialist, psihoterapeut în terapie cognitiv-comportamentală.

Foto: wikimedia commons

RoAlert jpg
Societatea de consum emoțional
De cîte ori ar trebui să sune telefoanele oamenilor într-o zi? Și apoi ce se va mai adăuga pe lista Ro-Alert?
p 22 Nagit WC jpg
Nagîț de pui
Etimologiile acestea „raționale”, dar false nu reflectă simple asocieri formale și sonore între cuvinte.
p 7 FED WC jpg
E inflația, prostule!
Întrucît Sistemul Federal de Rezerve al SUA (FED) a majorat recent rata-țintă a dobînzii, s-ar putea ca inflația să încetinească spre sfîrșitul anului în curs.
Florin Stoian 10 jpg
„Am transformat Oltenia de sub Munte într-un brand” – interviu cu geologul Florin STOICAN
„Mai întîi, trebuie să spun că rețeaua internațională a Geoparcurilor UNESCO a ajuns acum la 177 de geoparcuri din 46 de țări și există un interes atît de mare pentru alte geoparcuri, încît UNESCO a limitat numărul anual de aplicații la maximum 20 și maximum două/țară.”
p 7 WC jpg
Periculoasa alunecare spre violență a Americii
Teoriile conspiraționiste de extremă dreapta ale „statului paralel” și minciunile partidului republican despre alegerile măsluite au același țel comun: să conteste legitimitatea statului.
959 22 LCCutitarupng jpg
A texta, textare, textor & texteză
Lucrări și cărți întregi încep tot mai des să aibă ca subiect această dezvoltare adusă de inventarea computerului. Încotro va merge texteza și unde va ajunge reprezintă o chestiune care, nu mă îndoiesc, va depăși imaginația noastră din prezent.
p 7 WC jpg
America și provocarea chineză
America trebuie de asemenea să-și sporească participarea la actualele instituții internaționale pe care le-a creat și să le dezvolte pentru a stabili standarde și a gestiona interdependența.
p 19 jpg
Hîrtia, ecranul și cititul
Cum rămîne cu argumentele „emoționale” ale unui cititor care nu se poate „debarasa” de cartea tipărită?
p 7 WC jpg
Căderea lui Boris Johnson – și a noastră
În ziua de azi, personal este realmente politic: eșecurile personale sînt ipso facto eșecuri politice.
p 23 ExpoziLŤia Columbian¦â, Chicago, 1893 WC jpg
Ierusalimul de ipsos – Expoziția Mondială de la Chicago, 1893
La Chicago, în 1893, un oraş ideal întreg s-a pogorît pe harta oraşului, condiţionat de sit şi de cultura albă, creştină, „falocentrică” şi „elitistă” care domina acel moment.
p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.

Adevarul.ro

Aqua Carpatica jpg
Aqua Carpatica, succes răsunător în procesul „Sticlei Pătrate”. ÎCCJ hotărăște definitiv: sticla pătrată este marcă înregistrată Aqua Carpatica
Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a pronunțat ieri, 5 octombrie 2022, hotărârea definitivă, prin care a fost respinsă acțiunea în anulare a mărcilor formulată de acel pretins competitor.
Razboi in Ucraina FOTO Ministerul ucrainean al Apărării jpg
Ucrainenii au recucerit 93 de localități din regiunea Harkov în timpul contraofensivei
Forțele armate ucrainene au avansat cu aproximativ 55 km în ultimele două săptămâni în contraofensiva lor în regiunea Harkov din nord-estul Ucrainei.
Trupele speciale rusesti Speţnaz
O unitate de elită a GRU a suferit pierderi grele în Ucraina: „Aruncați în mașina de tocat carne”
O unitate de elită a spionajului militar rusesc (GRU) a suferit pierderi grele în Ucraina, cel mai probabil trei sferturi din efectivul său mobilizat în țara invadată de soldații lui Vladimir Putin.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.