Pînă să ne fie bine-bine, ne e binișor

Publicat în Dilema Veche nr. 826 din 19 decembrie 2019 - 2 ianuarie 2020
Pînă să ne fie bine bine, ne e binișor jpeg

Aveam 20 de ani la Revoluție. La 18, cînd am terminat liceul, comunismul era pe sfîrșite. Poate de aceea nu am reușit să mă angajez imediat după liceu. Nu m-a luat nimeni de pe stradă „să mă bage la serviciu“ – cum se spunea atunci. Dimpotrivă. Am tot căutat și nu mă angaja nimeni, nicăieri. Am apelat, în final, la P.C.R. – Pile, Cunoștințe și Relații. Aveam o vecină care era secretară de partid la fabrica de confecții din oraș și, grație intervenției ei, m-am trezit – cu șorțuleț albastru și batic alb cu buline albastre – ursitoreasă la fabrică.

De acolo, întîmplările vieții – nu o cunoștință sau un concurs cu probe clare – m-au adus la jumătatea primului an de libertate, în iunie 1990, la ziarul local. (Scrisesem un apel umanitar prin care voiam, în fabrică, să adunăm bani pentru un copil bolnav. Cu textul acela m-am dus la ziarul local. Le-a plăcut cum am scris și m-au rugat s-o mai fac. Așa am ajuns să lucrez acolo.)

De atunci, am tot schimbat job-uri. Singurul loc unde am ajuns fără să cunosc pe cineva a fost o companie britanică. Aș spune că nu e foarte relevant în presă, pentru că e unul dintre domeniile în care angajările se fac, în special, pe bază de recomandări, experiențe, portofolii.

Relevant – spun eu – e faptul că, la un moment dat, am ajuns la o instituție de presă de stat, unde nu am rămas tocmai pentru că nu „am avut pe cineva“. Lucru care mi s-a spus foarte clar, de la cel mai înalt nivel: „Ești grozavă, te vrem… dar dacă ai avea și tu pe cineva, undeva… să pună o vorbă bună pentru tine…“ N-am avut. Așa că am plecat și mi s-au creat toate condițiile pentru asta.

Am făcut această scurtă introducere pentru că găsirea unui loc de muncă a fost printre primele lucruri de care m-am lovit atunci, în perioada aceea imediat înainte și imediat după Revoluție. Iar acum, după 30 de ani, sînt situații în care iese la iveală ceea ce numim deprofesionalizarea și decredibilizarea instituțiilor statului. Vorbim aproape în fiecare zi despre funcționari aroganți, despre șefi de instituții și șefi de guverne agramați, nepregătiți, cu diplome false sau lucrări de doctorat plagiate, corupți, indolenți.

Cazul Caracal, de exemplu, a scos la iveală lipsa de pregătire la STS,  Poliție, Parchete. Cazul Colectiv – dezastrul din Sănătate, Pompieri, Primărie și așa mai departe. Spunem, de fiecare dată, că ucide corupția. Dar și indiferența și prostia ucid. Și cred că am ajuns aici și din cauza acestui sistem de Pile, Cunoștințe, Relații, pe care l-am moștenit din comunism și care a crescut și s-a dezvoltat incredibil.

23 b bucuresti lm20 jpg jpeg

Ce s-a mai schimbat imediat după 1990? Incredibil, în casele noastre, s-a făcut lumină și s-a făcut cald, ca o binecuvîntare. Numai că, după 30 de ani, sînt mii de case fără curent electric și altele – care nu se regăsesc în nici o statistică în mod explicit – unde e frig, pentru că oamenii fac economie. Sînt casele acelea ale pensionarilor, în care frigiderul nu e ținut în priză iarna, în care apa picură în ligheane, pentru că așa nu este înregistrată de apometre, și cine știe ce alte metode de economisire am inventat, așa cum în comunism inventaserăm metode de supraviețuire.

Nu spun că înainte era mai bine. Departe de mine gîndul ăsta. Exclus, chiar. Dar nu știu cum se face că, aproape la fiecare schimbare în bine de după Revoluție, apare și cealaltă parte a monedei. Parcă fiecare lucru bun a adus cu el unul sau mai multe lucruri rele.

Libertatea de exprimare, de exemplu. Nici nu ne mai putem imagina cum ar fi să mai fie ca înainte. Ne uităm spre Rusia, spre Turcia, ba – uneori – și spre Ungaria, ca să dau doar cîteva exemple din apropierea României, unde libertățile presei, și nu numai, sînt serios limitate. Și nu ne place. Ba chiar ne amintim cum, în timpul guvernării Năstase, resimțeam și noi din plin presiuni de tot felul. Și nu ne-a plăcut. Dar nu putem să nu vedem și unde am ajuns. Avem o presă deprofesionalizată și ea, lipsită de credibilitate. Se vorbește mult, se manipulează mult. 

Dar poate că așa trebuie să fie. Poate că înainte să ne fie bine-bine, trebuie să ne fie cînd bine, cînd rău. Durează pînă găsim echilibrul. Nu e lucru ușor.

Și mai cred că, înainte să se facă presa bine, publicul o va lua înainte. Știe deja să discearnă știrile care i se dau.

Consumerismul. Cred că ăsta e un cuvînt nou pentru noi, după comunism. Am început să găsim de toate în magazine și am început să cumpărăm de toate. Mult. Să fie. Congelatorul trebuie să fie plin, de parcă vine sfîrșitul lumii. Oala în care se face mîncare trebuie să fie mare, nu contează că aruncăm jumătate. Coșul de cumpărături e musai să fie și el plin. Am descoperit fructe exotice, ingrediente sofisticate. Luăm de toate. Cum ziceam – să fie. Așa ne simțim noi în siguranță. Și, pînă să ne fie bine-bine, ne e binișor.

Numai că toate mărfurile alea de pe rafturi nu prea sînt ce par a fi. Dublul standard a fost chiar recunoscut oficial, recent. Ne bucurăm că sînt rafturile pline, dar știm ce mîncăm? Ne bucurăm că avem infinite magazine de pantofi, dar ați văzut că un pantof luat de la aceeași firmă din România ne ține mai puțin decît unul luat de la aceeași firmă din Germania?

Extraordinar e și că avortul a fost liberalizat și că femeile pot să decidă ce să facă cu corpul lor. Așa am ajuns să fim țara cu cele mai multe întreruperi de sarcină din Uniunea Europeană. În loc să învățăm să evităm sarcinile nedorite. În zona rurală, încă provoacă zîmbete o discuție despre prezervative.

Libertatea de mișcare, un alt exemplu. Minunate sînt vacanțele noastre în străinătate! E extraordinar că putem lucra în alte țări și să cîștigăm mai bine. Dar, iarăși, nu pot să nu văd dramele migrației: copiii rămași singuri, familii distruse, depopulare, lipsa forței de muncă, îmbătrînirea populației. După 30 de ani, vorbim despre cum să-i aducem acasă pe românii plecați. Nu cred că-i mai aducem. Rămîn acolo, mai ales dacă acolo sînt copiii lor, care deja sînt a doua generație de emigranți. Prima e întotdeauna de sacrificiu și o să rămînă toată viața cu nostalgia locului din care a plecat. A doua are rădăcini mai puternice în țara de adopție. De-abia a treia e de-a locului.

Încă încerc să găsesc lucrul acela de bine care să nu fie amestecat cu mai mult sau mai puțin rău. Dar, în viață, lucrurile nu sînt albe sau negre. Le luăm așa cum vin.

Spuneam că sînt minunate vacanțele noastre în străinătate. Lor nu le găsesc un cusur. Poate tocmai pentru că pe acolo binele e mai așezat și nu mai are obiceiul să vină la pachet și cu ceva rău.

Liliana Nicolae este jurnalistă la Radio Europa FM.

Foto: Lucian Muntean

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.