O cușcă plină de iubire

Publicat în Dilema Veche nr. 903 din 29 iulie – 4 august 2021
O cușcă plină de iubire jpeg

Cînd am ajuns la Piatra Neamț  în mai anul acesta, vișinul din grădina din spate era în floare. În fiecare zi mă așezam pe trepte și vîntul arunca o ploaie de petale asupra mea. Timpul curgea în ritmul molcom al unei zile de duminică. Noaptea deschideam geamul și mirosul de pădure pătrundea în liniștea deplină, întreruptă rar de sirena unei ambulanțe sau de motorul supraturat al unei mașini fulgerînd ocazional pe stradă. Dar din cînd în cînd auzeam un țipăt ascuțit și repetat, ca o chemare. Un țipăt care, am aflat, se auzea din lungul străzii, din Parcul Cozla – grădina zoologică din oraș.

Recent s-a anunțat că grădina se va închide. Primarul orașului, Andrei Carabelea, a inițiat un sondaj pe Facebook întrebînd locuitorii orașului despre utilitatea ei, după apariția online a unei filmări cu ursoaica Ina care a petrecut douăzeci de ani în ea. Acum, liberă, Ina s-ar fi putut plimba în voie. Însă, după două decade trăite într-un spațiu mai mic decît o garsonieră confort 3, ea se învîrtea în cerc, la nesfîrșit. Speranța de viață a unui urs carpatin este de cam 50 de ani în captivitate. În ani omenești, Ina își trăise mai bine de jumătate din viață fără să știe nimic din ceea ce înseamnă să fii urs. Mai mult, trăise constant sub ochii a mii de adulți și copii care-au venit să o vadă, însă n-au văzut că universul ei interior a fost și a rămas un cerc de șase metri pătrați.

Majoritatea celor care au răspuns la întrebările primarului a fost în favoarea închiderii grădinii. Dar au fost și suficiente voci împotrivă. Pentru acestea din urmă, grădina e un loc de neînlocuit unde copiii pot vedea animale. O reacție publică a actorului Victor Giurescu, pentru ziarul Adevărul, a fost, citez: „Dacă se desființează Grădina Zoo din Piatra, cum o să mai știe copiii despre ce e vorba cînd o să le spună mămica sau tăticuʼ: «Măi, animalule! Spală-te, miroşi ca un urs. Ce şarpe am crescut la sîn. Măgarule! Ai o memorie de elefant. Eşti fricos ca un iepure». Ș.a.m.d. Hai să nu fim meschini. Toţi iubim animalele şi nu vrem să fie chinuite (…)”.

Oare?

În principiu, da, teoretic, desigur. Să afirmi astfel de lucruri e ușor. Și poți fi ferm convins de ceea ce spui, în timp ce ignori fie realitatea, fie propriile tale acțiuni, care infirmă ce afirmi. Cu toții avem nevoie să credem despre noi că sîntem buni și generoși, și sîntem dispuși să închidem ochii la multe lucruri pentru asta. Atunci cînd disonanța cognitivă rezultată din contradicția vorbe-fapte devine evidentă, poate fi rezolvată dacă reușești să găsești o explicație plauzibilă sau un motiv. În cazul exemplelor date de domnul Giurescu, am înțeles că nevoia e determinată de o lecție de igienă și o serie de injurii. Dar majoritatea celor care s-au opus închiderii grădinii au adus un argument mult mai important și mai generos – antagonismul perfect –, anume că și ei, și copiii iubesc animalele.

Să vezi animale e un moment de bucurie. Și știu că să le vezi, să simți că le iubești și în același timp să ignori realitatea vieții lor este posibil. Mi s-a întîmplat și mie. Dar e inacceptabil. Și poate felul cum tratăm animalele ridică întrebarea: ce credem noi cu adevărat despre iubire?

Poate putem cădea de acord că a iubi înseamnă să oferi ceea ce are celălalt nevoie, nu ceea ce preferi tu. Să vezi lumea prin ochii săi pentru o clipă sau chiar două, uitînd de tine. În schimb, să fii tu spațiul în care să poată să-și exprime sinele profund. Să ierți și să nu judeci. Să-ți pui nevoile pe plan secundar atunci cînd e nevoie, nu mereu, dar mai mult decît o dată. Să-l lași să se descopere și să-ți spună cine e și tu să întîmpini asta cu acceptare. Și mai ales să vezi binele din celălalt și astfel să vezi binele din tine ca numitor comun.

Poate putem cădea de acord că iubirea n-are nimic de a face cu o cușcă. O cușcă plină de iubire nu există. Să crezi că da este doar un semn de ignoranță. Precum iubirea, magia întîlnirii dintre două perechi de ochi – umani sau altfel – nu poate exista decît în libertate.

Am mers să văd grădina zoologică de două ori cît timp am stat la Piatra – prima dată, într-o zi ploioasă de sfîrșit de mai. Privită de peste drum, e atît de mică încît o poți cuprinde, rotind ochii, toată, de la un capăt la celălalt. Eram singurul vizitator în acest spațiu cu un aer calm de glorie uitată. Adevărul este că aerul n-a fost nicicînd altfel. În trecut, crescînd în Piatra, mi-o amintesc poate puțin mai goală, fără jocuri, dinozauri mari de plastic și mașinuțe cu care poți culege ouă cu surprize, pe fundal auzindu-se aceeași melodie voit veselă, repetată.

Cum intri, pe dreapta, stau cot la cot diverși vecini de captivitate, ce par organizați pe singurul criteriu că toți ar putea sfîrși, în teorie, la un moment dat, într-o oală cu supă. Iepuri, fazani și prepelițe se învîrt în mica lor societate, înconjurată cu garduri de sîrmă. Dacă înaintezi, dai peste patru lame destul de interesate să te vadă. Și apoi sînt și muflonii, doi struți, un porc spinos și doi ratoni, și porcușori de Guineea, și două animale sud-americane cu boturi lungi și identități pierdute. Le văd pe toate într-o plimbare de cam trei minute. Și spre final, într-o cușcă solid baricadată, dau cu ochii de o maimuță macac sub o streașină, făcînd ture, înainte și înapoi.

Amplificînd sentimentul de nostalgie, la vestea deciziei de închidere unele ziare au încadrat subiectul în sfera monumentelor de patrimoniu și a istoriei pe cale să dispară. Titluri de tipul „O grădină zoologică se închide după 117 ani de funcționare” sugerează că prelungirea existenței locului este în sine dezirabilă datorită longevității, simpla sa continuitate dînd locului și valoare. În cheia asta, mesajul este că, iată, iarăși nu ne ocupăm de moștenirea culturală. Însă nu tot ce moștenim are și valoare. De multe ori, din contra.

Și ceea ce ne scapă este că atunci cînd Nicu Albu, primarul din urmă cu o sută douăzeci de ani, a construit parcul, nu l-a destinat să fie grădină zoologică. Căci, în primii săi cincizeci de ani, parcul a fost doar loc de promenadă. Grădina zoologică e moștenirea comunismului.

În noaptea de 21 spre 22 mai 1897 a avut loc o alunecare de teren puternică. Plouase mult și 21 de case au fost afectate. Pentru a opri alunecarea s-a muncit ani la rînd, doar cu lopata și tîrnăcopul, nivelînd terenul, croind alei, plantînd brazi. Cînd totul a fost gata, în 1904, ceea ce s-a inaugurat a fost un parc cu un foișor unde cînta fanfara militară, iar dedesubt o grotă – Grota Urșilor – unde se putea bea bere. Aceasta este moștenirea – un spațiu de agrement și relaxare în natură. Mult mai tîrziu, odată cu venirea comunismului, s-a decis că nu se poate să avem Grota Urșilor fără urși în ea.

Nu-mi scapă simbolismul din parabola cu trecerea locului din spațiul burghez în parc cu animale închise odată cu schimbarea regimului. M-am tot gîndit la asta privind macacul închis în cușcă: o maimuță cafenie pe care o poți vedea fără să înțelegi nimic legat de ea – doar jucînd în propriul tău film, complet deconectat de la realitate.

Panoul de pe gardul cuștii îi prezintă numele în latină. Apoi continuă spunînd că macacii au o organizare deosebit de complexă și că femelele se împrietenesc între ele. Adaugă că sînt deosebit de inteligenți și că își spală hrana înainte să o consume. Drăguțe informații pe fundal de „Uite, mami, maimuțica”, ignorînd complet că natura ei inteligentă și socială nu-și are spațiu de manifestare. E complet singură aici, și nu, aici nu-și spală hrana. Macacii pot ține minte și recunoaște fețe, însă dacă te apropii de ea, nu te privește niciodată. Poate că nu vrea să te țină minte. În același timp, pare că vede lucruri pe care doar ea le știe. La un semnal pe care doar ea pare că-l aude, se urcă în viteză înapoi sub streașină și scoate capul, privind în sus preocupată. Pentru moment, cred că-i doar o parte din rutina ei în care vede lucruri pentru noi invizibile. Apoi îmi dau seama că ceea ce vede este telegondola care trece pe deasupra cuștii îngrădite – mici capsule portocalii suspendate în aer, cu oameni care n-o văd și nici nu se gîndesc la ea, trec una după alta, în ritmul molcom al unei zile de duminică. Pare că se duc departe, lin, peste pădure, plutind în cer, spre libertate.

Bianca-Olivia Niță este jurnalistă freelancer.

Foto: wikimedia commons

p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.
Comunicarea muzicală jpeg
Comunicarea muzicală
Muzica e cel mai bun candidat la rolul de strămoș al limbajului, cu loc între funcțiile emisferei drepte, care se relaționează cu empatia și comuniunea, nu cu competiția și divizarea.
Alegerile libertății din Ungaria jpeg
Alegerile libertății din Ungaria
În ultimii zece ani, Orbán a transformat Ungaria într-o „democrație iliberală” în care vocea sa e singura care reprezintă poporul.
Cum vindeci o traumă? jpeg
Cum vindeci o traumă?
Multe statistici trag semnale de alarmă asupra sănătății mentale la nivel global, iar întrebarea cu răspuns evident – „Suferim o traumă socială colectivă?” – naște una al cărei răspuns e departe de a fi unul clar: „Cum ne vom vindeca?”.
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei jpeg
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei
Oamenii consumă și sînt sclavii mărfurilor. Nu există o limită a consumului în afara celei oferite de preț.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.