Lupta cu sărăcia – perspectivă dinspre dreapta politică

Publicat în Dilema Veche nr. 844 din 11 - 17 iunie 2020
Lupta cu sărăcia – perspectivă dinspre dreapta politică jpeg

Este România, azi, o societate săracă sau una bogată? Dacă am întreba zece români pe stradă, cred că nouă din zece ar spune că este o societate săracă. Probabil că dacă i-am întreba dacă ei, personal, se consideră săraci, cifra ar fi mult mai mică, dar ar depinde foarte mult de strada pe care ne aflăm, diferența ar fi dramatică dacă am fi pe Bulevardul Brătianu sau pe strada principală din Negrești (oficia, orașul cel mai sărac din România).

Am recitit recent o carte foarte bună: Factfulness. Zece motive pentru care interpretăm greșit lumea și de ce lucrurile stau mai bine decît crezi (de Hans Rosling, Editura Libris, 2018). Rosling demonstrează acolo cum, în foarte multe țări, oamenii dau răspunsuri greșite la întrebări legate de starea lumii. Cei mai mulți oameni de pe planetă trăiesc astăzi în țări cu nivel mediu de venituri, dar majoritatea oamenilor cred că trăiesc în țări sărace. Și asta pentru că persistă în imaginația lor fotografia unei lumi bipolare cînd vine vorba de venituri: cu cîteva țări bogate și multe țări foarte sărace. În ultimii 50 de ani, această fotografie s-a schimbat dramatic însă, cele mai multe țări sărace au devenit țări cu venituri medii și au îmbunătățit enorm serviciile pentru populație.

Mi se pare că logica asta a unei Românii foarte sărace, ruptă între cîțiva privilegiați și restul românilor săraci, a rămas lipită de noi din cumpliții ani ʼ90, cînd o societate deja săracă în 1989 a trecut printr-un șoc economic agravat masiv de politici de stînga care își propuneau să ne protejeze de inegalitate și care au avut efecte perverse. Din anii 2000, peisajul real s-a schimbat. Venitul mediu în România s-a triplat din 2006 pînă în 2020 (în euro). Asta fără a pune la socoteală plecarea la muncă în Europa, care a avut un efect de scădere a sărăciei.

Vreau să spun că România este o societate bogată? Nu, nici pe departe. Vreau să spun că România arată tot mai mult ca o societate normală, în care există o pătură foarte subțire de oameni bogați, există o enormă pătură de clasă de mijloc și există o pătură, din păcate, mare de oameni săraci. Atît discursul social al partidelor vechi, cît și politicile sociale au rămas captive unui model care nu prea mai există. Asta face foarte mult rău oamenilor săraci din România. De ce? Pentru că, în loc să avem măsuri active antisărăcie, dedicate lor, avem măsuri „sociale”, transfer social pasiv. PSD este un partid care în epoca Dragnea a încercat politici populiste masive de genul „vă dăm, vă facem”. Vă amintiți supărarea lui Codrin Ștefănescu după alegerile europarlamentare? A zis ceva ce probabil gîndesc mulți pesediști: v-am dat de la stat o grămadă de chestii și voi nu ne-ați votat. Poporul s-a dovedit nerecunoscător. Problema, de fapt, e că poporul arată altfel. Cea mai mare parte a românilor au făcut saltul în clasa de mijloc, care nu așteaptă „să li se dea”. Așteaptă bunuri publice: autostrăzi, servicii de calitate în sănătate și educație. Și – ei, da! – domnia legii, adică o justiție funcțională. De cealaltă parte, dreapta veche (din lipsa unei alte aproximări, să îi spunem PNL) a rămas șocată de aceiași ani ʼ90: sărăcia e o problemă atît de răspîndită încît se poate rezolva doar prin transferuri sociale masive, dar cum nu avem bani și avem o economie de reformat, atunci nu avem ce face, de fapt, și preferăm să nu vorbim despre subiect. Sărăcia rămînea astfel apanajul populiștilor gen Vadim Tudor sau al PSD, care atunci cînd e în opoziție își sfîșie cămașa de dragul săracilor – pentru care nu face absolut nimic cînd e la putere. Pentru cei cu adevărat săraci, vreau să spun, pentru că PSD execută la guvernare transferuri bugetare pentru toată lumea, ceea ce spuneam mai sus.

Stînga modernă din România este deocamdată un grup mic și zgomotos pe Facebook. Este obsedată de inegalitate și de redistribuire și e blocată politic – românii nu se consideră pe ei înșiși destul de înstăriți încît să marșeze la ideea că trebuie să le ia statul mai mult doar pentru că au ceva bani prin buzunar.

Astea fiind zise, care este perspectiva socială a unei drepte moderne în România (din lipsa unei alte aproximări, să îi spunem USR, care a adoptat prin votul membrilor o identitate doctrinară de centru-dreapta modern, și PLUS, care se declară un partid de centru-dreapta și are ca orientare un foarte interesant concept numit „liberalism etic”)? În primul rînd, trebuie să spunem foarte clar că nu fugim de această temă: sărăcia este o problemă pentru România. Foarte mare. În al doilea rînd, refuzăm redistribuirea ca scop – politicile sociale nu au rolul de a lua de la unii pentru că statul consideră că ei au și să dea la alții. Problema reală este sărăcia, adică starea în care se zbat o parte dintre români. Nu majoritatea, cum ziceam mai sus. Majoritatea românilor sînt în clasa de mijloc și pentru ei trebuie să construim un stat cu mai puțină birocrație și capabil să ofere servicii publice de bază. Deci aici trebuie o diferențiere între intervenția socială pentru cei realmente săraci și intervenția care se vrea socială, dar este aruncare de bani către majoritatea populației, cu efecte minore în general și complet nesemnificative pentru reducerea sărăciei. În al treilea rînd, susținem o refacere drastică a mecanismelor sociale actuale, care nu au efect în reducerea sărăciei, dimpotrivă. Statul român funcționează în latura sa socială ca un mecanism de ținere a oamenilor în sărăcie.

Și, ca să înțelegem mai bine, vă dau un caz concret. Cîndva, prin 2014-15, am avut o discuție cu Nelu din Budila, o comună de lîngă Brașov cu cîteva mii de oameni care trăiesc în ghetou. Nelu avea opt clase și era un om foarte harnic. Lucrase o vreme la îngrijit spații verzi în Brașov, dar atunci nu mai lucra. Nelu este o victimă a sistemului social din România și era foarte conștient de modul în care statul român l-a împins să nu aibă un loc de muncă. Mi-a făcut următoarea demonstrație: dacă merge să lucreze la spații verzi, salariul era atunci cam de 800 de lei. Cu opt clase, șansa de a ocupa un alt loc de muncă decît cele cu salariul minim este mică. Dacă se duce la lucru la spații verzi, pierde „alocația”, nu mai are timp să lucreze pe lîngă casă, costă naveta cu microbuzul la Brașov, copiii cer ciocolată cînd vine de la oraș. Alternativa la care ajunsese era să încaseze „alocația”, adică venitul minim garantat și alocația pentru susținerea familiei (a nu se confunda cu alocația pentru copil, pe care o primesc toți copiii). Pe lîngă asta, are cal și căruță (nemergînd la Brașov, are timp de ele), mai cară și mai ară pe la vecini și face un ban cu ziua, mai și fură lemne din pădure. Una peste alta, Nelu a ales perfect rațional și justificat, după părerea mea, să nu aibă un loc de muncă. Evident, pe termen lung, nu are asigurări de sănătate și pensie, dar la acest nivel de venituri calculul pe termen lung e lăsat deoparte, pe drept cuvînt. Nelu, om harnic, era într-o situație bună pentru ghetoul din Budila.

Acum, despre ce „alocații” vorbește Nelu. Sînt foarte multe mituri legate de valoarea ajutoarelor sociale din România. Formula de calcul a venitului mediu garantat este una complicată, greu de înțeles. Ca principiu, îl primești cu condiția să ai un venit maxim pe membru de familie de 284 de lei/lună. Statul dă unei familii, în medie, 260 de lei pe lună. Pe lîngă VMG, cei cu copii primesc și alocația pentru susținerea familiei (ASF) – în medie, 165 de lei pe familie, aici diferind suma în funcție de numărul de copii și de prezența copiilor la școală. Deci Nelu ar primi de la stat în jur de 425 de lei la care s-ar adăuga alocațiile de stat pe care le primește orice copil din România. Nelu este o victimă pentru că sistemul este făcut să îi creeze toate stimulentele ca să nu muncească. Sistemul social din România este ca o pînză de păianjen: subțire, dar odată căzut în capcană, este foarte greu să mai ieși de acolo.

Ce spun eu aici nu e vreo descoperire fundamentală. Toate acestea se știu. Guvernul României a avut ditamai proiectul cu Banca Mondială, care a analizat toate astea și a propus o reformă, numită venit minim de incluziune (VMI). Acest VMI nu mai stabilește o graniță atît de drastică între ajutor social și muncă. Cu alte cuvinte, dacă Nelu își ia un loc de  muncă, nu mai pierde automat toată suma primită de la stat ca ajutor social, s-ar introduce un sistem în trepte. Banca Mondială a scris deci toate analizele de rigoare și a făcut și proiectul de lege. În 2016, eram la Cancelaria Guvernului și am citit în raportul de țară al Comisiei Europene despre el, o critică undeva între multe altele a lucrurilor necesare și nefăcute de România. M-am interesat ce era cu el: proiectul de lege stătea în sertar la Ministerul Muncii de vreun an. Am cerut să fie trimis la Parlament, asumat de guvern. Am vorbit apoi cu Valeriu Zgonea care era președintele Camerei și la el a mers discursul: ne facem de rîs în fiecare an, primim recomandare de la Comisie, stăm cu el în sertar, e un proiect foarte bun. Spre surpriza mea plăcută, în două săptămîni proiectul a trecut prin Parlament. Deci VMI este lege adoptată de Parlamentul României și am rezolvat problema? Ei, aș.

În 2017, guvernul de stînga a dat un OUG prin care se amîna intrarea în vigoare. În 2018, la fel. În fiecare an de atunci, inclusiv anul acesta de către guvernul PNL, se dă cîte un OUG prin care se amînă intrarea în vigoare. Motivul oficial este că Ministerul Muncii nu are un sistem informatic care să gestioneze sistemul. Eu bănuiesc că mai e și opoziția primarilor: acum ei distribuie ajutoarele sociale, în noul sistem este o formulă fixă, nu depinde de pixul lor. O reformă cu adevărat revoluționară pentru România este sabotată de către partidele vechi.

Pe lîngă regîndirea sistemului social în direcția activării celor săraci, a doua mare direcție pe care dreapta modernă trebuie să o aibă în politicile antisărăcie trebuie să fie ruperea cercului vicios pentru generațiile viitoare. E o rușine că un sfert dintre copiii de la sate abandonează școala (și trei sferturi dintre copiii romi). Asta ar trebui să fie declarată urgență națională. În 2016 am lansat programul cu fonduri UE „Școală pentru toți”, despre care am mai scris aici. Propunem acum continuarea și extinderea sa prin bugetul european viitor (de la 190 de milioane de euro pentru 500 de școli cele mai sărace la un miliard de euro și extinderea listei la 1.200 de școli).

Politici antisărăcie dinspre dreapta înseamnă: a) focus pe categoria celor care cu adevărat au nevoie; b) activare (un loc de muncă e cel mai bun ajutor social – cum bine a spus Ronald Reagan, am preluat sintagma asta în angajamentul nostru pentru guvernare); c) reduceri de impozit pentru salariul minim și d) focus pe copii și pe ruperea cercului vicios care prelungește sărăcia de la o generație la alta (mai multe despre angajamentele USR la guvernare, între care și cele antisărăcie, aici: https://www.usr.ro/usr-la-guvernare/).

Cristian Ghinea este europarlamentar din partea Alianței USR-PLUS. Opiniile sale sînt exprimate în nume personal.

p 7 WC jpg
Căderea lui Boris Johnson – și a noastră
În ziua de azi, personal este realmente politic: eșecurile personale sînt ipso facto eșecuri politice.
p 23 ExpoziLŤia Columbian¦â, Chicago, 1893 WC jpg
Ierusalimul de ipsos – Expoziția Mondială de la Chicago, 1893
La Chicago, în 1893, un oraş ideal întreg s-a pogorît pe harta oraşului, condiţionat de sit şi de cultura albă, creştină, „falocentrică” şi „elitistă” care domina acel moment.
p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.

Adevarul.ro

image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.