In memoriam Hans Bergel

Publicat în Dilema Veche nr. 945 din 19 – 25 mai 2022
image

La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de  de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din  Germania, unde emigrase în 1968. L-am cunoscut într-un tîrziu, în Germania, dar nu prea tîrziu ca să-mi devină un mentor…

Bergel s-a stins din viaţă pe cît de neaşteptat, tot pe atît de dureros pentru nenumăraţii săi prieteni şi simpatizanţi de pretutindeni. Se afla încă în deplinătatea facultăţilor sale creatoare – pe masa de lucru am ultimul său volum de nuvele, apărut la începutul lui ianuarie şi expediat de dînsul, împreună cu o scrisoare însoţitoare. Au fost, poate, printre  ultimele sale rînduri scrise… Volumul cuprinde scrieri, inedite numai în parte, sub titlul Die Stunde der Schlangen, care s-ar traduce adecvat prin Ceasul tîrîturilor. Scrisul  constituia pentru dînsul un imperativ existenţial: a scrie echivala cu a trăi. Zeci şi zeci de ani, înzestrat fiind cu o voinţă de fier, se aşeza zilnic, la 5 dimineaţa, la masa lui de lucru și nu o mai părăsea pînă la prînz.

Celor care iubesc literatura de calitate şi de actualitate le sînt cunoscute, de bună seamă, cele trei romane ale sale, traduse şi chiar reeditate în ţară de germanişti de prestigiu: Dansul în lanţuri (Der Tanz în Ketten), o evocare a terorii comuniste din Bucureștii anilor ’50, scris în anii ’70, după care au urmat, la intervale mai mari, romanele-fluviu Cînd vin vulturii (Wenn die Adler kommen) şi Întoarcerea lupilor (Die Wiederkehr der Wölfe). Sînt fresce de mare anvergură epică şi dramatism, în parte documentare, ale societăţii din prima jumătate a secolului trecut din România, din zbuciumatul Ardeal, cu numeroase incursiuni şi în Europa apuseană, mai cu seamă în Germania, Spania ori Franţa. Stărilor şi trăirilor proprii celei de a doua jumătăţi a secolului, Bergel le-a dedicat mai multe volume de nuvele, în mare parte de inspiraţie autobiografică. Foarte grăitoare şi actuale sînt scrierile sale dialogice, mai cu seamă susţinuta corespondenţă purtată cu poetul bilingv Manfred Winkler, evreu bucovinean, care i-a fost şi cel mai apropiat prieten: Continuăm conversaţia noastră… (Wir setzen das Gespräch fort…) şi Refuzul negativităţii (Die Verweigerung der Negativität). Amîndoi au fost greu şi dureros încercaţi, în moduri diferite, ca trăitori în «secolul fiarelor»…

Bergel a fost însă mai mult decît un autor epic, liric şi eseist pe diferite teme de istorie şi cultură, multe privind Ardealul. Opera sa însumează 50 de volume cu multe mii de pagini. În Germania a fost, pînă la pensionare, un foarte activ jurnalist politic. A mai fost, cu aceeaşi dezinvoltură, muzician şi artist plastic. În prima tinerete a fost sportiv de performanţă, între altele în lotul naţional de schi. Pînă la o vîrstă înaintată a fost un neobosit drumeţ şi explorator pe itinerarii adesea primejdioase, în Carpaţii natali, apoi în Alpi, în Canada, în deşertul Namibiei, în cel al Israelului etc.

Respectul nostru îl merită, fără îndoială, şi pentru învederatul său angajament politic exercitat cu mult curaj civic, cu intransigenţă şi cu riscul vieţii pour les bonnes causes. Fiind încă adolescent, a fost eliminat din liceul german din Braşov pentru luarea în derîdere a propagandistului nazist de rang înalt venit din Reich ca să facă prozelitism printre tinerii saşi. Din nenorocire cu succes, dar nu şi în cazul său. Nota bene: la aceeaşi vîrstă, «ireproşabilul» Günter Grass se înrola voluntar în trupele SS pentru ca, mult mai tîrziu, acelaşi Grass să-i dea, în Germania, lecţii de democraţie şi toleranţă politică. Începînd cu iarna lui 1944, Bergel se angaja în rezistenţa armată anticomunistă din Munţii Cibinului. În cursul anilor ’50 a fost de două ori eliminat de la studiile universitare pe motivul atitudinii duşmănoase faţă de regim, fiind şi încarcerat în 1947 şi, pentru scurt timp, din nou, în 1954. Culmea suferinţei a atins-o în 1959, prin condamnarea sa la ani grei de temniţă în cadrul procesului înscenat mai multor scriitori germani, în paralel cu procesul intentat „grupului“ Noica-Pillat. Principalul cap de acuzare a fost interpretarea nuvelei sale istorice Prinț şi Bard (Fürst und Lautenspieler) ca fiind o scriere anticomunistă cu cheie. Cu numai doi ani înainte, această nuvelă fusese premiată de oficialităţi. Timp de cinci ani a supravieţuit torturilor, apoi nimicitoarei munci silnice, printre altele, în minele de plumb din Baia Sprie, în carierele de piatră din Dobrogea. În cele din urmă, a supraviețuit și deportării în pustiul Bărăganului. A putut emigra în 1968, spre a-şi reîntregi familia, numai graţie unei intervenţii la nivel înalt din Germania. Acolo a practicat, pînă în 1989, un primejdios jurnalism, dezvăluind necruţător opiniei publice adevărata faţă a dictaturii ceauşiste. În toţi acei ani a sfidat şi consensul, din nenorocire dominant în publicistica germană „corectă politic“, care bagateliza totalitarismul comunist. Asta în cel mai bun caz. Pe 21 decembrie 1989, plecînd cu maşina din München și mergînd fără oprire, a putut trăi direct sîngeroasele zile ale sfîrşitului de an în Bucureşti. Toate aceste trăiri s-au cristalizat în nuvele autobiografice precum Negru-Vodă (Der Schwarze Prinz), „Negul pămîntului“ din stepa Dunării („Die Erdwarze“ in der Donausteppe), Întîlnirea enigmaticului (Die Begegnung mit dem Rätselhaften), Cu maşina pe timpul nopţii (Fahrt durch die Nacht), Întoarcerea lui Ulise (Die Heimkehr des Odyssus) şi altele încă.

După 1989 s-a implicat, de la bun început şi cu acelaşi elan neobosit, în procesul democratizării României post-comuniste, afiliindu-se Alianţei Civice, manifestîndu-se deseori în cadrul Memorialului din Sighet. Pînă în 2020 a ţinut, în ţară, nenumărate conferinţe şi prelegeri pe teme politice și culturale, a scris articole, a dat interviuri şi a produs filme documentare, în special în Bucureşti, Sibiu, Cluj, Iaşi, Alba Iulia, ba chiar, în 2019, în Cernăuţi. Înalta preţuire de care s-a bucurat s-a concretizat, printre altele, prin conferirea titlului de doctor honoris causa al Universităţii Bucureşti, unde-i fusese interzis să studieze în anii ’50, şi prin acordarea titlului de cetăţean de onoare al Braşovului, acolo unde un tribunal militar îl judecase și condamnase în 1959. De menţionat sînt şi numeroasele evocări și omagieri de care s-a bucurat în ţară, atît din publicistică, cît şi din lumea academică, cum ar fi recentul volumul coordonat de Gheorghe Muşat, cu titlul Arcadă germano-română. Scriitorul Hans Bergel. Eseu transilvan, Cluj-Napoca, 2020. S-au scris şi teze de doctorat despre creaţia sa literară, cum ar fi cea a Ralucăi Rădulescu. 

Germania, ţara în care a emigrat, i-a rămas lui Hans Bergel străină. Lui ca şi atîtor altor compatrioţi ai săi. Acolo, dînsul a fost „omul fără patrie“ căci patria sa a rămas mai departe România, unde s-a născut, a cărei limbă el, desăvîrşitul bilingv, o stăpînea în toate mlădierile şi în toate registrele, a cărei natură, mentalitate, fire şi cultură le-a cunoscut şi îndrăgit în toată diversitatea lor etnică, fiind familiarizat cu aceasta încă din casa părintească. S-a exprimat în acest sens cu claritate şi în repetate rînduri.

Dispariţia sa lasă un mare gol în societatea şi cultura românească.

Alexandru Cizek este clasicist, doctor în filologia latină a Evului Mediu. Este stabilit la Münster, în Germania.

p 23 1 jpg
Duce mort pe viu
Mi-am recitat singur prin casă patru balade principale și concluzia a fost mereu aceeași: „vocea” nu este a unui autor, ci a unei autoare.
How to lose weight II JPG
MV5BNjE3ODc3NTk0N15BMl5BanBnXkFtZTgwNzkwNjM3MDE@  V1  jpg
Absent în propria existență
Aceste cuvinte sînt o reflexie a unei singurătăți existențiale, în care nu există un martor al existenței proprii.
index jpeg 6 webp
Idealuri
O dată la patru ani fraierii îşi exercită dreptul la vot şi tocmai pentru că sînt fraieri, înlăturîndu-i pe corupţii de azi, ar putea vota pentru corupţii de mîine.
p 23 jpg
Nume (ne)potrivite
Nu numai vorbirea, ci limba, în general, cu tot ce e în ea, poate fi reprezentată metaforic ca o scară aruncată între cei doi poli, pe care omenirea orbecăie.
996 21 Peter Derer jpg
Portrete dintr-o altă Românie: in memoriam arh. Peter Derer
Ce au făcut cei care i-au auzit părerea, întotdeauna competentă și moderată, cu aceasta, îi caracterizează pe dînșii.
IMG 20230510 152449 jpg
Expozițiile Timișoarei, Capitală Europeană a Culturii Partea I: Patru artiști din diaspora readuși acasă
E oare acest univers, erodat de industrializare, globalizare și consumerism, pierdut pentru totdeauna?
index jpeg 5 webp
Jocurile sociale ale neamului
În prezent, asumarea riscului a devenit o coordonată majoră a existenţei noastre sociale.
p 23 Nadar , Autoportret WC jpg
Undița și ochiul
Oricine poate fi fotograf.
index jpeg 5 webp
Cele mai temute boli din lume
E adevărat că nu ați lucra cu o persoană cu afecțiuni psihice?
p 23 WC jpg
Creierul literat
Chiar noi ne facem creierul atît de prost, nu tehnologia. Puțin îi cerem, puțin ne dă.
Zigu Ornea jpg
Nonconformisme celebre
Nonconformismul şi chiar insurgenţa sfidătoare au guvernat şi atitudinile Junimii, în primii ani de la fondare.
993 22 Casa cu lei   Cotroceni jpg
Case cu lei
Leul înseamnă astfel nu doar orgoliu, ci și devotament, forța feroce care se trezește în cel nevoit să-i apere pe ai săi.
p 18 jpg
Inventyvytate*
La volan, unul din răsfăţaţii spectacolelor de cabaret, D.S., zis Tigaie, care şi-a abreviat numele, TYG, pentru că aşa e în „show-business”. Avem, deci, viitor.
Gurdon John in lab 854x1024 854x800 jpg
John Gurdon și broasca africană
Descoperirea lui Gurdon a schimbat abordarea și în medicina regenerativă.
p 22 jpg
De ce învățăm?
Florian Coulmas observă, în Writing Systems, că omenirea se mișcă în direcția unei lumi moderne complet alfabetizate, în care analfabetismul este un stigmat care te exclude fără milă din viața socială.
p 18 YouTube jpg
Cine înjură?
Este oare înjurătura semnul unei laşităţi?
p 22 WC jpg
Războiul inteligenței artificiale: oamenii îi vor înlătura pe oameni
Acum cîteva săptămîni, am propus unor juriști integrarea ChatGBT în activitatea de consultanță intra-organizațională.
988 21 Cutitaru jpg
Cu creionul, pe hîrtie...
Indiferent de natura și scopul ei, scriitura se bazează în mod egal pe resursele lingvistice și cognitive generale ale creatorului.
p 23 WC jpg
Despre muzică și memorie
Atunci cînd totul va fi aseptic precum în filmul utopic The Lobster (cu personajul principal interpretat de dublinezul Colin Farrell)?
640px Sichuan earthquake building collasped  JPG
Cutremur - cimitirul politicii
Domnul cu mila, pînă cînd politicienii români vor înțelege că politica înseamnă a face! Altfel, se ajunge la țipătul disperat: „Nu de stare de urgență avem nevoie, ci de un stat”.
p 22 jpg
Cînd scrisul e bolnav
Psihologii, psihiatrii și neuro-psihiatrii sînt tot mai interesați de ceea ce poate scrisul de mînă să dezvăluie despre starea de boală sau anormalitate.
1 Casa Aureliei Cionca jpg
Ritmuri ale locuirii.
Case de muzicieni din București
Memoria orașului se reîncarcă astfel cu noi povești vechi care așteptau de multă vreme să fie descoperite.
p 23 jos Matthew McConaughey in True Detective jpg
Cioran în cultura pop și a cavernelor
Cioran, care a zis în repetate rînduri că și-ar fi dorit „să fie contemporanul nimănui”, ar fi surprins să afle că a devenit între timp contemporanul tuturor.

Adevarul.ro

image
Cine a fost Vera Putina, presupusa mamă biologică a liderului de la Kremlin
Vera Putina, care a murit, miercuri, 31 mai, la 96 de ani, a ieșit din obscuritate în 1999, pretinzând că este mama biologică a lui Vladimir Putin, pe care a pretins că l-a abandonat când era copil.
image
Frații Tate și interlopii din „Familia DMS“, un sindicat de crimă organizată din România
Andrew și Tristan Tate, anchetați pentru trafic de persoane și viol, au câștigat bani din săli de jocuri de noroc în colaborare cu cel mai mare sindicat de crimă organizată din România, arată o investigație realizată de Rise Project.
image
Ce zodii sunt adevărate mașini de făcut bani. S-au născut pentru asta
Unii dintre nativii zodiacului se mulțumesc cu un serviciu sigur și cu un venit stabil, în timp ce alte semne zodiacale sunt făcute să producă bani pe bandă rulantă.

HIstoria.ro

image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.
image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.