După ce scăpăm de COVID, ne întoarcem la bubele permanente. Azi, despre gunoaie

Publicat în Dilema Veche nr. 842 din 28 mai - 3 iunie 2020
Gînduri pe invers despre migraţie jpeg

Proiectele pe Mediu și reciclare sînt un bun exemplu al eșecului statului de a moderniza România. Chiar și cînd are bani europeni gratis. La 13 ani de la aderarea la UE, România a ratat aproape toate oportunităţile de a-şi îmbunătăţi performanţa pe un domeniu esenţial de care depind viaţa şi sănătatea a tot mai mulţi cetăţeni: poluarea mediului urban şi periurban cu deşeuri solide şi poluanţi atmosferici.  Am analizat eșecul proiectelor de mediu și reciclare în raportul „Celelalte crize ale României. Ce învăţăm din proasta gestionare a gunoaielor şi calităţii aerului după aderarea la UE” împreună cu Expert Forum.

Avem astăzi o problemă zilnică, mai ales în București, cu proasta calitate a aerului, cu poluarea, problemă care, momentan, a fost trecută oarecum în plan secund de epidemia de coronavirus, dar care nu va dispărea în timp, doar așteaptă să revenim „la viața normală”. Și va exploda din nou. Pentru că problemele de mediu se vor accentua dacă nu luăm măsuri, și sîntem deja în mare întîrziere.

Anii de apartenență la Uniunea Europeană ne-au adus o creștere semnificativă a nivelului de trai, acest lucru este incontestabil, evident dincolo chiar și de graficele care arată creșterea PIB-ului și a veniturilor pe cap de locuitor de la aderare încoace. România devine tot mai mult „o țară ca afară”. Dar modernizarea nu e împinsă de stat, ci de societate – libertățile de a circula, de a munci și mai ales integrarea economică în imensa piață europeană au adus acest aflux de venituri. Problema e însă cu statul complet rămas în urmă. Nu poți avea bunuri publice – gen canalizare, managementul deșeurilor, apă – dacă motorul statal al modernizării se gripează. Societatea se schimbă tot mai repede, iar statul tot mai lent sau regresează. Diferența devine dramatică. Domeniul în sine al fondurilor europene este un simptom al problemei de fond: statul român cheltuiește extrem de prost banii de dezvoltare primiți de la UE. Catastrofal chiar.  

Luați, de pildă, calitatea aerului. România de astăzi nu mai este marcată de fenomenul „Copșa Mică” – cei care sînt născuți înainte de Revoluție își amintesc, probabil, reportajele din anii ’90 despre negrul de fum de la Copșa Mică. Repede, Copșa Mică a fost etichetată atunci „cea mai poluată localitate din Europa”, iar echipele televiziunilor străine care mergeau acolo erau oripilate de lipsa oricăror măsuri de protecție a muncitorilor și locuitorilor.

Acest gen de poluare a scăzut dramatic, chiar din anii ’90, și asta în principal pentru că industria grea a murit din lipsă de piață, agravată de imbecilitatea sistemului politic Iliescu-Văcăroiu (uite un alt om care, în loc să fie judecat pentru că a sărăcit o generație, a stat în funcții înalte până acum doi ani și acum suge liniștit din pensii speciale). Căzînd industria grea, poluarea industrială a aerului a scăzut dramatic. De asta România raportează cele mai mai mari tăieri de emisii din Europa după 1990 (alături de Polonia și Germania – din motive de RDG, care a pățit la fel). Chestia asta a venit la fix, tocmai cînd lumea bună se apuca să taie emisiile ca să prevină încălzirea globală. România a scăpat ușor zicînd: noi le-am tăiat deja. Chestia asta ține pînă în ziua de azi, în cursul actualelor negocieri din UE, poziția guvernului României este că noi deja am redus atunci, deci nu mai trebuie să facem mare lucru. Evident, nu am redus, mai degrabă ni s-a întîmplat performanța asta.

Ca o paranteză: în imaginația multora, România este azi o țară fără industrie, un deșert fără producție. E fals. Ponderea industriei în PIB este egală cu aceea din Germania și e, de fapt, peste media țărilor din Vest. Nu mai avem industria mare, măgăoaie, dar s-a umplut țara, Transilvania mai ales, de fabrici de subansambluri, sîntem parte din lanțul transnațional de producție, care vinde pe piața mare europeană. Mîndria producției de oțel pe cap de locuitor era una greșită, o economie modernă se bazează pe servicii. Eu am învățat la școală, ca pionier, despre cum România tocmai depășise în anii ’80 Olanda și Australia la producția de oțel pe cap de locuitor și plesneam de mîndrie pe motivul ăsta – apoi am aflat că olandezii reduceau producția pentru că alta era direcția modernizării și a fost ca și cum copilul din mine pierdea ceva drag, deci îi înțeleg perfect pe nostalgicii industriei comuniste. Coada la salam nu anulează singură mîndria producției de oțel, creierul uman e perfect capabil să aibă amintiri și valori care se bat cap în cap.

Deci trăim într-o Românie care poluează mai puțin din industrie. Dar care poluează mai mult de la mașini – pentru că a explodat numărul de mașini proprietate personală. „Vitezomanul Gică și-a luat mașină mică” e o metaforă greu de înțeles de copiii români de azi. Cînd proprietatea de mașină e ceva absolut banal, nici nu mai folosim conceptul de „mașină mică”, mașina e mașină, cum mi-a explicat băiatul meu Tudor de 5 ani, care m-a pus să îi explic ce e „mașina mică” din cîntec și a tras concluzia că habar nu am despre ce vorbesc: mașinile sînt mai mici și mai mari, nu pot fi doar mici. Cînd eram eu copil, frumusețea satului a proclamat că se mărită doar cu cine are mașină mică – și chiar a făcut-o, s-a măritat cu un tip care apoi o bătea, dar o plimba cu mașina mică. Era o doamnă. Cam atît s-a schimbat țara asta de cînd aveam eu 5 ani și frumusețea aia 19 ani.

Deci ce fel de aer respirăm acum? Prost, dar abia acum îl măsurăm. Ce a făcut statul? Nici măcar nu a pus la punct un sistem de măsurare a calității aerului. Deși am avut bani europeni pentru asta, am creat o linie de finanțare europeană în 2016. Ministerul Mediului a nu putut dezvolta un proiect. În schimb, niște ONG-uri au obținut finanțare de la IKEA, au instalat senzori și de cîteva luni stau bucureștenii cu ochii pe senzori, live pe Internet, iar problema a urcat masiv pe agenda publică. Cauza par a fi mașinile multe și incapacitatea statului de a rezolva problema cu gropile de gunoi, care poluează prin ele însele și unde se și ard ilegal deșeuri. În România, urmează cît de curînd alegeri locale, iar subiectul calității aerului – în special la București și în orașele mari – ar trebui să fie unul esențial în dezbateri.

Principala problemă în gestionarea deșeurilor o reprezentau – și o mai reprezintă încă – vechile „gropi de gunoi”, în jur de 250 în întreaga țară, raportate acum cinci ani, care poluau masiv aerul și pînza freatică. Acestea ar fi trebui înlocuite cu altele noi, care să respecte standarde europene, să prevină poluarea, să permită prelucrarea și valorificarea deșeurilor. Acestea trebuiau să fie gata de mult, au consumat cîteva sute de milioane de euro fonduri europene, dar nu sînt gata decît în cîteva județe.

Dar nu este de ajuns să înlocuim doar vechile gropi de gunoi cu unele noi. Autoritățile locale trebuie să se asigure că volumul deșeurior care ajung la aceste gropi de gunoi este tot mai mic. Diferența trebuie acoperită prin reciclare și prin tratare și procesare prin metode alternative. Aici situația noastră este dramatică. Reciclarea este o glumă în majoritatea orașelor din România. La nivel național, la cantitatea totală de deșeuri raportată sîntem (în statistici) sub media europeană. La capitolul reciclare, sîntem însă în continuare pe ultimul loc în Uniunea Europeană – 20 kg/an/locuitor la noi față de 144 kg/an/locuitor, media europeană. Rata reciclării în România este de doar 14%, față de obiectivul de 50% pe care ar fi trebuit să îl îndeplinim.

Raportul Expert Forum arată că „Procentul de deşeuri reciclate a oscilat permanent în jurul nivelului de 13-14% de la intrarea noastră în UE, acum două cicluri bugetare. Eforturile şi fondurile puse la dispoziţie în Programul Operarațional Sectorial Mediu (POS Mediu), iar apoi în Programul Operațional Infrastructură Mare (POIM) n-au produs cine ştie ce ameliorări. Şi mai îngrijorător, procentul e cam acelaşi la Bucureşti, deşi aici Primăria Generală şi cele șase primării de sector dispun de bugete proprii masive pentru a mai regla din lucruri şi pe cont propriu. Per total, Bucureştiul generează aproape 20% din deşeurile municipale ale ţării, ceea ce este proporţional cu contribuţia sa la PIB”. POS Mediu este programul de mediu cu fonduri europene 2007-2013. POIM este același program, unit cu infrastructura, pentru perioada 2014-2020. Ce înseamnă asta? Că au trecut 14 ani, două bugete europene și un miliard de euro peste problemă și s-a schimbat foarte puțin. De fapt, rata modernizării aduse de stat la depozitarea deșeurilor e în urma schimbării din societate, care produce mai mult, deci am început să regresăm de facto.

Aproximativ nouă miliarde de euro sînt prevăzuți pentru proiecte de mediu în viitorul exercițiu bugetar european (2021-2027). Aceiași oameni care au programat și gestionat cele două exerciții bugetare trecute se ocupă acum de pregătirea celui care vine. Fix aceiași, se schimbă înșelător acronimul de partid.

Cristian Ghinea este europarlamentar din partea Alianței USR-PLUS. Opiniile sale sînt exprimate în nume personal.

p 7 WC jpg
Căderea lui Boris Johnson – și a noastră
În ziua de azi, personal este realmente politic: eșecurile personale sînt ipso facto eșecuri politice.
p 23 ExpoziLŤia Columbian¦â, Chicago, 1893 WC jpg
Ierusalimul de ipsos – Expoziția Mondială de la Chicago, 1893
La Chicago, în 1893, un oraş ideal întreg s-a pogorît pe harta oraşului, condiţionat de sit şi de cultura albă, creştină, „falocentrică” şi „elitistă” care domina acel moment.
p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.

Adevarul.ro

image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.