Duce mort pe viu

Publicat în Dilema Veche nr. 999 din 1 iunie – 7 iunie 2023
image

Sînt de la țară. N-am uitat nimic: copil fiind, am luat parte la clăci nocturne de iarnă și la nopțile de veghe ale morților satului, iar astea erau treburi de femei, unde bărbații nu erau admiși. Copiii, însă, da; și băieți, și fete, cu condiția să fie de vîrste crude („Ce știu ei!”). Cînd creșteau, băieții nu mai erau primiți, pentru că aceste „agape” feminine aveau și rolul de a le pregăti pe fete pentru intrarea în pubertate și, desigur, ceea ce li se spunea acolo nu trebuia auzit de urechi masculine. Dar cît am fost mic, am ascultat cu mare atenție ce povesteau femeile, ce cîntau și ce recitau (da, recitau), în pauzele dintre bîrfe. Astfel încît la maturitate am înțeles că literatura populară a românilor este majoritar feminină.

Am mai scris o dată, chiar în această revistă: baladele populare sînt operele unor femei, ale unor poetese. Îmi asum cuvîntul: poetese. Nu numai că versurile respective au fost compuse de femei, de autoare, dar tot femeile le-au și păstrat, le-au și transmis, în astfel de nopți de iarnă sau de veghe, iar bărbații le-au preluat și le-au recitat la rîndul lor doar în situații de nevoie, cînd rămîneau fără femei: la stînele din munte, în perioadele de „cătănie”, la război, la închisoare. În rest, literatura orală era treaba femeilor, în viața obișnuită dintr-un sat obișnuit. 

Mi-am recitat singur prin casă patru balade principale și concluzia a fost mereu aceeași: „vocea” nu este a unui autor, ci a unei autoare. Subiectul este totdeauna moartea violentă: o crimă cu premeditare („Meșterul Manole”), premeditarea unei crime („Miorița”), o dublă omucidere („Toma Alimoș”), extincția unei familii într-o pandemie („Voichița”); aici există însă o supraviețuitoare: emigranta. 

Am nevoie acum de o lungă paranteză: cîndva, un influent profesor de română de la un mare liceu de provincie mi-a numit „compoziții” articolele publicate în Dilema veche, semnalîndu-le eventualilor cititori faptul că nu-s bune de nimic. Poate că avea dreptate. Articolele mele oricum nu ajung la elevi, ci doar la profesori. Și profesorilor le atrag atenția că materia predată de ei nu-i interesează pe elevi. Dintre toate bucățile literare care se studiază, baladele populare sînt cele mai disprețuite de liceeni și de gimnaziști, ceea ce e cumva de înțeles: sînt cu și despre țărani. Or, românii se săturaseră de mult de țărănie, iar generațiile născute după 2010 nu mai au chiar nici o treabă cu preocupări din astea țărănești, gen crime pentru oi sau pentru fînețe; TikTok e mult mai atrăgător decît astfel de prostii. Totuși, „astfel de prostii” sînt cam tot ce-a rămas dintr-un mileniu de istorie românească, așa că – din punctul meu de vedere – elevii din România ar trebui măcar să afle de existența lor, chiar dacă de plăcut, nu le vor plăcea niciodată. Dar cum să le fie vîndute mărfuri ca „Miorița” sau „Voichița”? 

Fac o paranteză la paranteză: îmi aduc aminte că am citit jelania unei profesoare din Rusia, care se chinuia să le predea elevilor ei Suflete moarte de Gogol. Problema apărea nu la lectură, ci la discuții: elevii îi spuneau că Cicikov este un om foarte deștept, foarte orientat, care are o excelentă idee de afaceri și o pune în practică fără să-și ofere timp de odihnă, deci el este un model de urmat. Profesoara se lupta să le explice că Gogol a vrut să spună exact contrariul, dar elevii îi rîdeau în față și-i explicau, la rîndul lor, că autorul a fost un gogoman care n-a înțeles nimic din ceea ce trebuie făcut pe lumea asta pentru a avea succes. Adică bani.

Mă gîndesc că, atunci cînd lumea se schimbă, și „viziunea profesorală” ar putea să se schimbe pe ici, pe colo, ca să țină pasul cu vremurile. Poate că tinerii au dreptate, poate că n-au; dar, oricum, ei vor moșteni pămîntul. Vor avea în cîrcă toate problemele lăsate de noi, și-n primul rînd propria lor educație, propriul lor bagaj informațional. Am văzut cu ochii mei, lucrînd cu oameni simpli, emigrați de foame și de sărăcie, cu ce „bagaj” ieșiseră din liceu. Nu știau nimic despre nimic. Școala fusese locul unde se distraseră, unde se bătuseră zi-lumină și unde cunoscuseră gagici, nu locul unde învățaseră ceva – orice! I-am întrebat, am discutat cu ei, și răspunsul era mereu același: pentru că nu era nimic interesant de învățat. Totul era plictisitor, toate lecțiile de la toate materiile. Nu ei, ci noi avem ceva de învățat de aici. Să înveți ceva, orice, e oricum greu; majoritatea informațiilor pe care școala le oferă elevilor sînt complet inutile pentru piața muncii; și-atunci, de ce?!

Hai să ne întoarcem la nopțile de la țară. Nici pe noi, copiii anilor ’70, nu ne interesau lungile povești, bîrfe și cîntece ale mătușilor și bunicilor care ne îngăduiau la clăcile lor (ne duceam doar ca să fim împreună și să mîncăm scovergi); dar, dacă am rămas cu ceva, am rămas cu dragul de a asculta povești bătrînești, ceea ce ne-a făcut, mult mai tîrziu, să devenim cititori de literatură. E mult? Nu-i mult, dar totuși e ceva. Și prin literatură, ca și prin TikTok, lumea devine mai mică, mai puțin amenințătoare și, potențial, mai simpatică. 

În ceea ce privește balada „Voichița” – de care eu, spre rușinea mea, nici nu auzisem și nici n-aș fi auzit dacă nu mi-o semnala Florin Iaru –, pot spune că există căi, moduri, feluri prin care ea ar putea fi făcută interesantă pentru elevi. În primul rînd, conține două ingrediente care fac deja parte din propria lor experiență de viață: emigrarea și pandemia. Se poate porni de aici, e un punct de plecare. 

Dacă despre pandemie nu știu ce să zic (la fel ca cei mai mulți oameni), despre emigrare am o părere foarte bine formată, bazată pe experiența proprie. Care sună cam așa: dacă tot o faci, fă-o cît mai devreme. Și acum, povestea: soră-mea a emigrat în 1999, iar eu în 2019. Ea în California, eu în Belgia. Cînd s-a pus problema plecării, eu am fost de partea ei („Du-te!”) și împotriva mamei noastre („Rămîi!”). Dar mama a murit de moarte cruntă în 2003, iar eu („Gin Constangin, copil mijlocin”) m-am dus după soră s-o aduc acasă, nu chiar ca-n baladă, că nu m-am dus călare, ci cu avionul. Textul nu spune ce-a făcut Voichița după moartea maică-sii, dar eu vă pot spune ce-a făcut soră-mea: s-a întors în California și a devenit o adevărată californiancă, pe deplin asimilată locului, ba chiar cu unele mici stridențe amuzante (al căror loc nu e aici). În ceea ce mă privește, blestemul de mamă a cam funcționat, de-am rămas mort-viu, adică îmi țin corpul în Bruxelles și sufletul în lumea literară din România, că i-am înnebunit cu telefoanele „de bîrfă” pe toți amicii mei din țară, de-au ajuns oamenii să nu-mi mai răspundă cu săptămînile, de frică să nu-i țin la telefon cu jumătățile de oră, că nimeni n-are atîta timp de pierdut. Altfel spus: de nu emigrezi la timp, mai tîrziu e prea tîrziu.

M-am tot întrebat, citind, recitind și recitînd textul, dacă doar mie mi se pare că prea seamănă versurile din „Miorița”(„Iar dacă-i zări, / Dacă-i întîlni / Măicuţă bătrînă, / Cu brîul de lînă, / Din ochi lăcrimînd, / Pe cîmpi alergînd, / Pe toţi întrebînd [...] / Şi-i spune curat / Că m-am însurat / Cu-o fată de crai, / Pe-o gură de rai“) cu astea din „Voichița” („La măicuța noastră. / Și spune-i așa, / Dacă te-a-ntreba: / C-ai venit cu mine, / Că eu am fost la tine; / Și de te-a-ntreba, / Unde-am rămas eu? / Tu să-i spui așa, / Că eu mi-am rămas / Pe cîmp în izlaz, / Calul să mi-l pasc!“). Iar după ce m-am întrebat – și, evident, n-am găsit nici un răspuns –, mi-am pus problema dacă nu cumva un lingvist al viitorului (om sau mașină, nu contează, poate o versiune avansată a lui ChatGPT) va descoperi un algoritm prin care să demonstreze că cele patru balade au fost creațiile unei singure autoare. Caz în care îmi arog de pe-acum drepturile de autor asupra acestei ipoteze. Dixi!

Mihai Buzea este scriitor. Cea mai recentă carte publicată: Frunza, Editura Polirom, 2022.

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Parteneri

pui caprese jpg
Pui caprese la cuptor
Pui caprese la cuptor este o rețetă simplă și delicioasă, inspirată din bucătăria italiană. Iată cum poți pregăti acest fel de mâncare.
Dmitri Peskov FOTO Profimedia
Rusia susține că este deschisă negocierilor cu Ucraina chiar dacă Zelenski este la putere
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a transmis joi, 25 iulie, că Moscova este pregătită să poarte negocieri cu Ucraina în vederea încetării conflictului, chiar dacă Volodimir Zelenski, a cărui legitimitate este contestată de Rusia, este la putere la Kiev, relatează Reuters, conform A
colaj agnese davies animale lana instagram jpg
Această artistă face animale din lână, care par vii! Imagini inedite
Agnese Davies (38 de ani) este o artistă autodidactă din Letonia, ale cărei creații au devenit virale în ultimul an. Ea a învățat să facă animale din lână, în anul 2018. Ceea ce a pornit ca un hobby, a devenit acum un job cu normă întreagă. Artista cere în jur de 2.000 de dolari pe operele sale.
gazpacho de castraveți jpg
Gazpacho de castraveți
Gazpacho de castraveți este o variantă răcoritoare și ușor diferită de gazpacho-ul clasic, care de obicei conține roșii.
prosoape jpg
Este indicat să speli prosoapele cu apă fierbinte?
Se spune că spălarea prosoapelor în apă fierbinte le ajută să se păstreze moi o lungă perioadă de timp, dar ce părere are specialistul despre această metodă?
mihai gane instagram jpg
Povestea românului care a ajuns în topul celor mai bine vânduți scriitori din Spania. Cărțile cu care a dat lovitura Mihai Gane
Un tânăr român din comuna argeşeană Lereşti a devenit al doilea cel mai bine vândut poet din Spania, după marele Federico Garcia Lorca. Mihai Gane, cunoscut ca Miguel, așa cum îi spun spaniolii, în vârstă de 31 de ani, a publicat până acum patru volume de poezii, vândute în peste 200.000 de exemplar
deliciu acrisor sarat jpg
Deliciu sărat-acrișor
Descoperă secretele antreurilor perfecte, pentru a impresiona de la prima înghițitură.
semifreddo cu zmeură jpg
Semifreddo cu zmeură
Iată o rețetă simplă și delicioasă pentru semifreddo cu zmeură.
pavlova cu fructe jpg
Pavlova cu fructe
Pavlova este un desert rafinat și elegant care constă într-o bază de bezea crocantă la exterior și moale la interior, acoperită cu frișcă și fructe proaspete.
image
Când, unde? - Brad Pitt sfârșește într-un mod dramatic
„Babylon” este un film din 2022 regizat de Damien Chazelle, cunoscut pentru lucrări anterioare ca "La La Land" și "Whiplash". Acest film ambițios și extravagant explorează perioada tumultuoasă a tranziției de la filmele mute la cele vorbite în Hollywood-ul anilor 1920. Jack Conrad, interpretat de Brad Pitt, este un actor de mare succes în era filmelor mute din Hollywood. Pe parcursul filmului, el trece printr-o serie de evenimente care ilustrează atât culmile succesului, cât și inevitabilul declin cauzat de tranziția industriei către filmele sonore. Până la urmă, moare prin sinucidere.
image
George Restivan o desființează pe Adriana Bahmuțeanu: „Am făcut ceea ce orice tată ar face pentru a-și salva fiul / Adriana a vrut să scape de Mara Bănică”
Adriana Bahmuțeanu a anunțat că s-a despărțit de soțul ei, George Restivan, care deja se află în Statele Unite. Prezentatoarea TV nu a enunțat adevăratul motiv al separării, ci a dat vina pe distanță. George, pe de altă parte, susține că exista multă tensiune în familia lor și că a fugit din țară ca să-și salveze fiul, pe Blake.
image
Lux la superlativ: Plaje unde tarifele pentru șezlonguri depășesc Mamaia. Prețurile sunt astronomice
În căutarea unei vacanțe de lux pe plajele lumii? Atunci, pregătește-te să scoți din buzunar sume considerabile pentru a te bucura de soare și mare.