Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia

Publicat în Dilema Veche nr. 946 din 26 mai – 1 iunie 2022
Epurări şi maculări jpeg

Pare evident că SUA mizează pe victoria Ucrainei în conflictul cu Rusia. Altfel n-ar fi pompat pînă acum 54 de miliarde de dolari în ajutorarea Kievului. La această sumă considerabilă se adaugă alte ajutoare occidentale, în special vest-europene, precum și promisiunile de arme grele, ofensive, din care o parte au început să ajungă la destinație. Cuplate cu sancțiunilor impuse Rusiei, asemenea sume și arme, constata recent un observator olandez de la De Telegraaf, nu se investesc în proiecte perdante, „mesajul lui Joe Biden fiind că americanii nu-și pot permite să le piardă și să-l lase la putere pe Vladimir Putin”. E logic. Dar la fel de evident este că ucrainenii nu au în acest moment suficiente resurse spre a-i arunca înapoi, dincolo de granițele proprii, pe invadatorii ruși și că americanii știu că ajutoarele pe care le-au primit sînt departe de a fi congruente cu promisiunile ori a satisface nevoile lor militare.

Mesajul dusului cu zăhărelul

În special Germania cancelarului Scholz și a ministrei sale de la Apărare, Lambrecht, se arată puternică la vorbe, dar jenant de anemică la fapte. Berlinul se împleticește de luni de zile, rătăcind pe un curs sinuos, de parcă ar aștepta fierbinte armistițiul, înainte de-a fi trimis Ucrainei fie și un singur tanc. Dar nici francezii, nici americanii și poate nici britanicii n-au trimis în Ucraina materialul greu de care e nevoie pentru o înfrîngere fie și parțială, în Donbas și în sud, a trupelor ruse, necum pentru capitularea armatei lui Putin, liderul unui regim evident fascist. Capitulare de care e nevoie.

La putere, la Washington, Berlin și Paris, e o stîngă ale cărei sentimente sînt articulate de progresistul New York Times într-un recent editorial, care-i cere administrației SUA să-și „limiteze” ajutoarele acordate Kievului ca să semnalizeze că „există o graniță a voinței Americii și a NATO de a înfrunta Rusia. Deci și o limită a furniturilor de arme, de bani și de sprijin politic”. Prin urmare, stînga sau extrema stînga americană dindărătul acestui editorial îi recomandă „Guvernului ucrainean să se gîndească realist la cîte distrugeri mai poate suporta Ucraina”. Ca și cum Kievul ar avea de ales și n-ar ști că degeabea i se spune „Capitulează (cedînd teritoriile ocupate) sau mori“, căci Moscova nu se va mulțumi cu Donbasul integral, așa cum nu s-a mulțumit nici cu Crimeea și cu două republici separatiste în Donețk și Luhansk. Pe scurt, Moscovei i se transmite din stînga ultraprogresistă a spectrului politic american mesajul că, dacă are resurse, poate continua să piseze țara vecină, s-o acopere cu covoare de bombe, să comită crime de război, să cucerească noi teritorii. Căci „există o graniță a voinței SUA și NATO de a înfrunta Rusia” și n-are a se teme de ajutor occidental suficient cît să fie realmente înfrîntă.

Ce rezultă din nevolnicia apuseană pentru Ucraina…

Or, Rusia, cea mai întinsă țară din lume, una extrem de bogată în minereuri, terenuri agricole, tehnologie spațială, industrie militară, energie, are resurse alimentare, energetice și economice gigantice. Sancțiunile? O irită, dar nu ar pune-o în genunchi nici măcar dacă ar avea dinți, în speță dacă nu i s-ar mai plăti Rusiei aproape un miliard pe zi pe exporturile ei de gaze și petrol, dacă s-ar institui un embargo serios, iar băncile rusești ar fi decuplate toate de la sistemul de plăți SWIFT. Prin urmare, decizia în actuala confruntare – care, să nu uităm, e una pe valori, în cauză fiind cele occidentale la care, spre furia Kremlinului, au aderat stăruitor și în covîșitoarea lor majoritate ucrainenii – se va lua pe baza faptelor de arme, cum am reliefat repetat, la unison cu Armand Goșu.

Gîndind pînă la capăt, reiese că, dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, drum pe care a pășit efectiv Germania prin ezitările, oscilațiile și inconsistența ei, iar ucrainenilor li se va acorda un ajutor militar insuficient, în condițiile în care Kievul nu beneficiază de asistență militară cu trupe apusene, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.

…și pentru restul lumii

În acest caz, vor urma, după o vreme, statele NATO din prima linie. Alianța, oricum pe cale de a deveni în formula ei actuală irelevantă, dată fiind dezbinarea iscată de apartenența la ea a unor țări șantajiste, antiamericane și filoruse ca Turcia și Ungaria, ori ca Franța, care a declarat „NATO în moarte clinică”, se va destrăma. Rusia ar putea ajunge, ca în 1814, la Paris. Adio libertate.

Asta vrea Washington-ul? Dar Londra? Dar Parisul, Bruxelles-ul, Berlinul? Cancelarul german Scholz a spus recent că e obligatoriu ca Rusia să nu învingă în acest război. Interesant. Modul în care s-a exprimat el, textual, e instructiv. „Rusia nu are voie să cîștige acest război, Ucraina trebuie să dăinuie”, a spus el. Or, a „nu cîștiga un război” e un mod foarte ambiguu de a formula. Pare că Scholz nu a înțeles corect natura conflictului în curs. Sau e prea laș ca să tragă concluziile care se impun și să și acționeze în consecință. Fiindcă a nu cîștiga nu e același lucru cu a fi înfrînt. Patul militar e acceptabil într-un război purtat de două state civilizate, care pot ajunge la concluzia că litigiul armat e prea costisitor și că, prin urmare, trebuie să i se pună capăt la masa tratativelor. Dar așa cum nu se putea încheia o înțelegere cu Hitler, nu se va putea dialoga și bate palma nici cu regimul de la Moscova. Căci e condus de un lider totalitar, care nu poate accepta națiunea ucraineană ca pe una de sine stătătoare și nu respectă nici un acord, tratat, lege, reglementare sau for de drept internațional, dacă nu corespund și nu suflă vînt din pupă voinței, ideologiei, agendei, acțiunilor și intereselor lui imperialiste.

Concluzia tristă și amară

Întrucît experiența probează că Putin nu înțelege decît limbajul forței, crede că se poate impune manu militari și n-are decît dispreț pentru viața tuturor, inclusiv pentru viața propriilor săi ofițeri și soldați, Rusia va continua să arunce noi și noi rezerve pe cîmpul de luptă și să le irosească. Într-o atare confruntare, în care finalul negociat nu e posibil, va învinge, oricît de mare va fi pînă la urmă prețul victoriei, una din cele două tabere beligerante. Una din armate se va prăbuși.

Petre M. Iancu este jurnalist la Deutsche Welle.

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.