Cînd limba nu are sunete

20 noiembrie 2020
Cînd limba nu are sunete jpeg

Pentru persoanele cu deficiențe de auz, însușirea capacității de a comunica (exclusiv) prin vorbire iese din discuție. Pentru ele, mediul vizual este mai potrivit. Din acest motiv, comunitățile de surzi din toată lumea și-au inventat sisteme proprii de comunicare, bazate pe semne, care așa se și numesc: limbi sau limbaje ale semnelor (în engleză sign language, abreviat în acest text prin SL). Impresia generală a celor care nu știu mai nimic despre acest fenomen e că un astfel de cod trebuie să fie universal: nu trebuie însușită o limbă anume dintre cele peste 7.000 cîte există pe Pămînt, plus că o mulțime de semne sînt iconice, ne evocă rapid conceptul – pisica este semnalată trasînd în aer, cu degetele, niște mustăți imaginare în dreptul obrajilor, pentru bebeluș îți pui brațele împreună și le legeni.

Însă lucrurile nu stau deloc așa în realitate. Fiecare comunitate are propriul sistem: cuvîntul rostit mama are mai multe șanse la universalitate, probabil, decît echivalentul lui semnalizat. Așa cum se vede în imagine, în limbajul semnelor american, ASL, cuvîntul mama e redat prin mișcarea palmei (cu degete răsfirate) al cărei deget mare atinge bărbia. Însă francezii mișcă brațul (la alegere, și ei pot fi dreptaci sau stîngaci!) dinspre exterior înspre interior, pe lîngă trup, ca și cînd l-ar strecura pe sub un bebeluș culcat; turcii își poziționează degetele ca o gheară și își ating pieptul, consecutiv, sub cele două clavicule; japonezii au un semn destul de complicat: degetul mare plus arătătorul plus degetul mic sînt întinse, iar celelelate două stau îndoite, lipite de palmă; palma pleacă dinspre obraz (pe care arătătorul îl atinge) înspre exterior, iar cînd își termină drumul numai degetul mic mai este ridicat, celelalte două s-au strîns în palmă. Mai mult decît atît: engleza americană și cea britanică, variante naționale ale aceleiași limbi, au sisteme foarte diferite de SL. Britanicii semnalizează cuvîntul mama ținînd degetul mare și cel mic strînse în palmă, celelalte trei fiind întinse (semnul pentru litera M în alfabetul manual) și lovind ușurel cu ele în podul palmei celeilalte mîini.

Din acest unic exemplu rezultă cu claritate că un astfel de sistem este fundamental arbitrar, nu iconic. Dar ce înseamnă această distincție? Înseamnă că, la fel cum vorbitorii din diverse culturi desemnează același lucru (animalul care face miau, de exemplu), prin cuvinte diferite (pisică în română, cat în engleză, kedi în turcă, neko în japoneză), tot așa fac și utilizatorii de limbaje mimico-gestuale. Numele unui lucru nu este o proprietate naturală a acestuia, așa cum, de exemplu, duritatea este o proprietate naturală a pietrei. El trebuie învățat de către orice copil mic, în context social (familie, comunitate). Înseamnă că e arbitrar, e parte a unei convenții sociale.

Iconicitatea e proprietatea opusă arbitrarului. Există semne în SL foarte strîns legate de activitatea pe care o denumesc, ca în pantomimă: a bea, a mînca, a dormi. Există iconicitate și în cazurile în care e destul să arăți cu degetul: în sus, în jos (dar chiar și în acestea, dacă nu am contextul, pot să mă refer la sus, cer, Dumnezeu și așa mai departe!) – ele sînt însă extrem de puține. Am putea spune doar că, prin comparație cu limba vorbită, în SL există mai multă iconicitate. Mustățile imaginare trasate în aer pot să te ducă cu gîndul la pisică, dar, pe de altă parte, pot evoca în mintea noastră orice alt animal cu mustăți. Iar dacă nu ai dat niciodată ochii cu o pisică sau cu un alt animal mustăcios, nu poți înțelege sau interpreta semnul în mod automat, doar văzîndu-l. Deci, ca și cuvîntul, semnul trebuie învățat de la cineva, ceea ce înseamnă că e arbitrar.

SL este mai mult decît un mijloc de a converti cuvintele în semne. Pentru vorbitori nu e destul să ai un vocabular, să dispui de un stoc de cuvinte (altfel, pentru a ne însuși o limbă străină, ar fi destul să memorăm conținutul unui dicționar). Trebuie să știm și cum se combină acele cuvinte, să cunoaștem, altfel spus, regulile sintactice. Similar, nici pentru utilizatorii de SL nu e destul să dispună de un stoc de semne, ci trebuie să învețe cum să le folosească, adică au nevoie și ei de sintaxă. Astăzi știm că în limbajele mimico-gestuale gramatica e bine reprezentată, permițînd inclusiv glumele și jocurile de... nu, nu de cuvinte, ci de semne! Cine știe ce sînt slips-of-the-tongue pe care le fac vorbitorii (dacă nu, a se vedea articolul „Cînd limba o ia înaintea minții“), să afle că surdo-muții au slips-of-the-hand! Știm, deci, că între sistemul vorbit și cel semnalizat există profunde asemănări de structură și organizare, fiind supuse acelorași restricții generale.

Poate cititorul își amintește de un text mai vechi din Dilema veche, intitulat „Un organ al limbii“, în care expuneam date din neuroștiință referitoare la organizarea neurală a limbii. Arătam acolo că ariile responsabile de procesarea limbii sînt situate, la cei mai mulți oameni, în emisfera cerebrală stîngă, în așa-numitele arii ale lui Broca, respectiv Wernicke, și că orice leziune în acestea provoacă anumite tipuri de afazii. Un afazic de tipul Broca poate reține, în general, cuvinte noționale (substantive, verbe, adjective), dar își pierde fluența (vorbește lent, cu efort) și capacitatea de a folosi cuvintele gramaticale (prepoziții, conjuncții) și terminațiile gramaticale, dar și capacitatea de a-și folosi informațiile sintactice pentru a înțelege un enunț mai complex – sarcini îndeplinite în aria lui Broca a fiecărui om sănătos. Un afazic de tipul Wernicke e foarte fluent, dispune de tot vocabularul, dar nimic din ce zice nu are noimă, sensul lipsește, și nici nu înțelege ce îi spun alții. Dar ce se întîmplă oare cînd pacientul este surdo-mut?

Afazia afectează persoanele cu deficiențe de auz în același mod în care îi afectează pe vorbitori: un utilizator de SL cu leziuni în aria lui Broca va semnaliza lent, avînd probleme de orientare a palmei și de configurare a poziției necesare, omițînd cea mai mare parte a mișcărilor care transmit informație de tip gramatical (vom vedea în articolul următor care sînt acestea). Un pacient cu leziuni în aria lui Wernicke va semnaliza foarte rapid, dar dezorganizat, incoerent, nu va stabili legături de sens între semne și nici nu va înțelege ce îi semnalizează ceilalți. Orice afazic care nu e paralizat își poate folosi mîinile în mod normal în orice alt scop în afară de comunicare (de exemplu, la desen), lucru care demonstrează că limbajele semnelor se bazează pe reprezentări și procese mentale desfășurate în emisfera stîngă, ceea ce arată că ariile cerebrale implicate în comunicare procesează limba indiferent de modalitate, lucru confirmat de datele obținute prin tehnicile de imagistică craniană (vezi studiile lui Klima, Emmorey, Bellugi și alții).

În același articol menționat mai sus discutam problema localizării funcțiilor, indicînd că emisfera dreaptă e responsabilă, printre altele, de sarcinile spațiale. Din moment ce spațiul din jurul unei persoane cu deficiențe de auz are un rol foarte important în procesul de semnalizare (cum tot în articolul viitor vom vedea), s-a pus problema dacă SL este reprezentat și în emisfera dreaptă, nu numai în cea stîngă. Studiile recente bazate pe imagistica computerizată arată că, într-adevăr, aspectele spațiale ale acestui tip de cod activează și zone din emisfera dreaptă (însă și intonația din vorbire e procesată tot în emisfera dreaptă!). Oricum ar fi, deși limbajul semnelor implică masiv sarcini vizual-spațiale, organizarea lui neurală are, contrar așteptărilor, mai multe în comun cu organizarea neurală a limbii vorbite decît cu organizarea cerebrală a proceselor vizual-spațiale.

Explicația constă în modularitate, spun cercetătorii din domeniu. Creierul e un organ modular, organizat în sisteme și subsisteme care primesc, procesează și transmit informațiile primite din mediu. Văzul și auzul sînt altfel de sisteme. Dar procesarea informațiilor auditive și vizual-spațiale nu se limitează la o singură regiune din creier pentru că depinde ce transmit. De exemplu, în creierul unui om fără probleme cu auzul, zonele care vor fi activate diferă dacă omul aude doar zgomote, în comparație cu acela care aude sunete pe care le recunoaște ca aparținînd limbii materne. La fel, arii adiționale vor fi activate dacă omul recunoaște cuvinte, activitatea cerebrală devenind tot mai complexă și cuprinzînd zone tot mai extinse pe măsură ce cuvintele se transformă în fraze tot mai elaborate. Emisfera dreaptă însăși intră în joc cînd e necesară decodarea sensurilor celor mai complexe (inclusiv a metaforelor).

La fel stau lucrurile și cu limbajele semnelor: ariile cerebrale activate într-un vorbitor necunoscător de SL, dar căruia un utilizator de SL îi semnalizează în acest cod vor diferi fundamental de cele ale unui alt utilizator de SL care primește mesajul. Pentru primul sînt doar mișcări ale mîinilor (zgomotul sau bolboroseala pentru vorbitori), pe cînd, pentru cel de-al doilea, semnele poartă informație lingvistică (sunetele/cuvintele pentru vorbitori). Informațiile lingvistice nu vor fi decodate în ariile vizuale, ca orice altă informație care vine prin văz, ci vor fi interpretate: creierul va pune la treabă sistemele și subsistemele care extrag relațiile gramaticale, pentru a accesa apoi sensul.

Închei aici această comparație care a vizat, în mare parte, latura biologică a limbii, cu promisiunea să revin săptămîna viitoare cu o comparație structurală între limba vorbită și cea semnalizată.

Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.

p 22 jpg
Împotriva organizării de către licee a admiterii pentru clasa a IX-a
Ce tip de lume este aceea în care se întîmplă asta? Este ceva mai mult decît medieval, este un fapt primitiv și rău, atroce.
980 22 L Cutitaru  jpg
Ești cum scrii?
Așa că subiectul acestui text, scrisul de mînă, destinat mai degrabă a amuza decît a informa, va fi dezvoltat într-o mică serie, în lunile următoare.
p 21 Pierre Nora WC jpg
„Monsieur notă-de-subsol“ face istorie
Nașterea revistei Nouvelle Revue Française a avut loc în timpul unei încrîncenate lupte culturale.
caderea unui dictator jpg
„Cine a tras în noi după 22”? Singura teorie logică și bazată pe dovezi - o discuție cu Andrei Ursu -
Sînt oameni care au fost eroi în mod real și cărora li s-a băgat în cap că de fapt au fost niște unii care nu știau ce fac pe acolo și, în același timp, securiștii, care au pensii speciale, sînt eroizați.
p 22 Taormina WC jpg
Luminile și parcările Taorminei
Și să nu uitam că sîntem colonii Romei la gurile Dunării, printre atîția barbari... am pătimit destule... deve avere importanza in qualche modo”.
p 23 WC jpg
Criptomonedele nu sînt bani
Criptomonedele nu sînt bani, sînt o iluzie a unei lumi care-și caută noi căi acum în noua eră a informaticii și informației.
P G  Lowery Sideshow Band jpg
Se caută un cuvînt
Cohorte de îngeri... roiuri, stoluri, puzderie, cete, alaiuri... îți trebuie o mulțime de substantive colective ca să-l alegi pe cel mai potrivit ideii de „grup”.
973 22 Iulia Marin jpeg
De ce Bach?
Doar ecourile unui Du schaffst das m-au ajutat să pot duce piesele la final. Însă în acea zi, nu cred că Johann Sebastian Bach a ajutat multora.
p 23 Lewis Carroll WC jpg
Efemeridele lingvistice
O atitudine normală, veți zice. Poți pretinde drepturi asupra vocabularului?
p 22  James Cooke Brown WC jpg
Dreptul asupra limbii
Vladimir Putin poate, de fapt, să declare că limba rusă e proprietatea sa personală, consecințele legale ale unei astfel de pretenții sînt nule.
RoAlert jpg
Societatea de consum emoțional
De cîte ori ar trebui să sune telefoanele oamenilor într-o zi? Și apoi ce se va mai adăuga pe lista Ro-Alert?
p 22 Nagit WC jpg
Nagîț de pui
Etimologiile acestea „raționale”, dar false nu reflectă simple asocieri formale și sonore între cuvinte.
p 7 FED WC jpg
E inflația, prostule!
Întrucît Sistemul Federal de Rezerve al SUA (FED) a majorat recent rata-țintă a dobînzii, s-ar putea ca inflația să încetinească spre sfîrșitul anului în curs.
Florin Stoian 10 jpg
„Am transformat Oltenia de sub Munte într-un brand” – interviu cu geologul Florin STOICAN
„Mai întîi, trebuie să spun că rețeaua internațională a Geoparcurilor UNESCO a ajuns acum la 177 de geoparcuri din 46 de țări și există un interes atît de mare pentru alte geoparcuri, încît UNESCO a limitat numărul anual de aplicații la maximum 20 și maximum două/țară.”
p 7 WC jpg
Periculoasa alunecare spre violență a Americii
Teoriile conspiraționiste de extremă dreapta ale „statului paralel” și minciunile partidului republican despre alegerile măsluite au același țel comun: să conteste legitimitatea statului.
959 22 LCCutitarupng jpg
A texta, textare, textor & texteză
Lucrări și cărți întregi încep tot mai des să aibă ca subiect această dezvoltare adusă de inventarea computerului. Încotro va merge texteza și unde va ajunge reprezintă o chestiune care, nu mă îndoiesc, va depăși imaginația noastră din prezent.
p 7 WC jpg
America și provocarea chineză
America trebuie de asemenea să-și sporească participarea la actualele instituții internaționale pe care le-a creat și să le dezvolte pentru a stabili standarde și a gestiona interdependența.
p 19 jpg
Hîrtia, ecranul și cititul
Cum rămîne cu argumentele „emoționale” ale unui cititor care nu se poate „debarasa” de cartea tipărită?
p 7 WC jpg
Căderea lui Boris Johnson – și a noastră
În ziua de azi, personal este realmente politic: eșecurile personale sînt ipso facto eșecuri politice.
p 23 ExpoziLŤia Columbian¦â, Chicago, 1893 WC jpg
Ierusalimul de ipsos – Expoziția Mondială de la Chicago, 1893
La Chicago, în 1893, un oraş ideal întreg s-a pogorît pe harta oraşului, condiţionat de sit şi de cultura albă, creştină, „falocentrică” şi „elitistă” care domina acel moment.
p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.