„Abuzul în copilărie e o traumă majoră de dezvoltare” – interviu cu Zenobia NICULIȚĂ

Publicat în Dilema Veche nr. 860 din 1 - 7 octombrie 2020
„Abuzul în copilărie e o traumă majoră de dezvoltare” – interviu cu Zenobia NICULIȚĂ jpeg

Cum decriptați, la nivel psihologic, abuzul?

În general, abuzul apare într-o relație inegală de putere în care cineva își dorește să obțină un avantaj, prin constrîngeri, manipulare, amenințare, violență fizică și/sau verbală. Bineînțeles, abuzul poate fi de multe feluri și intensități, cu efecte diferite asupra persoanei. Una e abuzul unui șef asupra unui subaltern, care, teoretic, dispune de unele pîrghii ca să se protejeze, și alta abuzul domestic, unde raportul disfuncțional de putere se inserează într-o relație de atașament. În această a doua situație, efectele asupra victimei sînt extrem de nocive, pentru că îi sînt inhibate instinctele de apărare. Un copil abuzat se află în fața unei contradicții de netrecut: persoana care ar trebui să îl protejeze e și persoana care îl rănește. Dacă oricine altcineva l-ar ataca, ar fugi spre părinte pentru a cere ajutorul. Dar tocmai din partea părintelui vine amenințarea.

Care e drumul de la o palmă dată la nervi la un abuz?

Între o palmă dată la nervi și un abuz domestic care necesită intervenția autorităților există o diferență similară cu aceea dintre o zgîrietură și o tăietură. Deși sînt diferite grade de leziune, tot răni sînt amîndouă. E greu de rostit și de recunoscut, dar un părinte care dă, la nervi, o palmă copilului său abuzează de puterea sa – e, în acea clipă, un părinte abuzator. Aceasta este realitatea dureroasă și greu de recunoscut, pentru că fiecare dintre noi am fost măcar o dată în viață și în postura de abuzator.  Fie printr-o palmă, fie printr-o ieșire nervoasă, fie prin neglijarea unor responsabilități vitale pentru o altă persoană.

Cum percepe un copil un abuz?

Abuzul, în relațiile dintre părinți și copii, are un impact enorm asupra copilului, pentru că, în relația de atașament, părintele este cel care îl ocrotește pe copil și îi arată locul său în lume. E o problemă de supraviețuire, din care se desprind cele mai puternice convingeri ale copilului. Cînd această relație e amestecată cu durere și suferință la vîrste mici, copiii asimilează și primesc de la părinte totul ca fiind o oglindire a lumii exterioare – asta e lumea în care trăim. În plus, copiii sînt egocentrici, prin urmare, dacă se întîmplă ca acest părinte, care ar trebui să mă iubească și să mă ocrotească, mă rănește, înseamnă că eu am fost rău. Că vina e a mea. Eu l-am supărat, eu n-am fost îndeajuns de bun. Abia cînd au posibilitatea de a se conecta în mod real cu oameni din afara familiei lor, copiii încep să observe și alte modele de relaționare care le arată că se poate și altfel. În adolescență, dacă resursele interioare au început să crească, poate interveni instinctul de luptă cu părintele, puterea de a riposta. Dar, de cele mai multe ori, copilul abuzat acceptă, interiorizează și își construiește identitatea în jurul acestor convingeri disfuncționale care rezultă din abuz: „Eu merit să fiu bătut”. Chiar dacă această convingere nu ajunge să fie verbalizată, ea se infiltrează în identitatea viitorului adult. Abuzul devine parte a propriei ființe.

Ajung să vorbească copiii despre ce li se întîmplă?

În general, un copil abuzat va fi convins că el e de vină, se va rușina de propria persoană și de propria familie și, în mod natural, va încerca să ascundă ce se întîmplă. Amenințările părintelui vor întări această atitudine. De aceea, dezvăluirile voluntare și intenționate din partea copilului apar rar. Mai degrabă va manifesta simptome ale abuzului care sînt semnale de alarmă pentru un „ochi informat”: comportament retras sau foarte agresiv, somatizările, rănile fizice, comportamentul extrem de compliant, care încearcă să îmbuneze adultul pentru a evita pedeapsa sau remarcile accidentale. Altfel, dezvăluirile dureroase, confesiuni despre ce i se întîmplă acasă nu apar decît tîrziu în viață. Dacă apar. Există adulți care trăiesc cu rușinea de a fi fost un copil abuzat, care au dificultăți în a se confesa chiar și partenerului. Atît de mare e rușinea, încît acești adulți se conectează greu în mod real cu altcineva, nu își permit să fie vulnerabili și intimi.

Care sînt „scuzele” invocate de un abuzator?

Sistemul de defensivă al abuzatorului e complex. Începînd de la mentalitatea populară, transmisă transgenerațional, „Copilul trebuie să știe de frică” sau învinovățirea copilului, „E încăpățînat, mă sfidează, eu nu vreau să-l bat, dar n-am ce face”, ajungînd la negare, prin scuza accidentului: „Mi s-a întîmplat o dată, dar eu sînt un părinte bun”, dar și la justificarea abuzului ca fiind ceva benefic: „Eu așa am crescut și uite ce bine am ajuns”. Ca și cum succesul unei cariere se datorează bătăilor din copilărie care te-au „adus pe drumul cel drept”, nu muncii și studiului intens. Această structură disfuncțională de gîndire izvorăște din neputință, abuzatorul „compensînd” prin abuz propria incapacitate de a relaționa în mod sănătos cu copilul sau cu alți membri ai familiei. Cu alte cuvinte, adulții abuzează pentru că se simt neputincioși, nu au modelele și cunoștințele practice de a face față frustrării și conflictelor.

Ce urme lasă abuzul din copilărie în viața de adult?

Abuzul din copilărie e o traumă majoră de dezvoltare. Afectează toate palierele personalității copilului. De sus și pînă jos, de la gestionarea emoțiilor și comportament pînă în străfundurile identității. N-am întîlnit pînă acum un adult care să fi suferit un abuz în copilărie și să fie capabil să ducă o viață sănătoasă și echilibrată relațional fără să abordeze și să-și trateze într-un fel sau altul traumele. Pe de o parte, negarea în sine e un proces de coping disfuncțional, dacă ai o suferință și nu spui că te doare, asta nu înseamnă că rana nu există. Negarea accentuează răspunsul traumatic care poate exploda brusc și intens, sub o formă violentă, asupra celor din jur, sau într-o formă de autoviolență. Adesea, adulții care au fost abuzați în copilărie continuă într-o formă sau alta un soi de autoabuz – fie încearcă să-și amorțească emoțiile cu comportamente adictive, fie fizic, cu munci extraordinare, fie, pur și simplu, caută situații umilitoare care îi pun la pămînt de fiecare dată.

Astfel, adultul abuzator ajunge să fie interiorizat de adultul care a fost odată copil abuzat, devenind o parte dureroasă a ființei sale.

a consemnat Stela GIURGEANU

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.