A meritat?

Publicat în Dilema Veche nr. 843 din 4 - 10 iunie 2020
Frumoasa fără trup: Mass media din România la vremea pandemiei jpeg

Epidemia de COVID-19 ne-a pus în fața unor situații excepționale pe multe planuri. Modul în care autoritățile au gestionat – dar și modul în care noi, „populația”, am răspuns la acele măsuri – spune foarte multe despre valorile și mecanismele societății românești.

Decretele privind starea de urgență au permis, pentru prima oară în istoria post-decembristă,  punerea în paranteze a prevederii constituționale potrivit căreia „nici o publicație nu poate fi suprimată”. Decretele au permis eliminarea site-urilor care promovează „fake news”,  dar ce sînt acelea, doar autoritățile păreau a ști. Într-o serenă miopie, libertatea de exprimare nici măcar nu se număra printre drepturile anunțate ca fiind supuse limitării prin decretele prezidențiale. Ca și cum ar fi fost un drept de mîna a doua.

Inactivarea unor site-uri, fără criterii transparente prevăzute de o normă legală, fără test de interes public, fără decizie judecătorească și fără procedură de apel, este un instrument din arsenalul altor tipuri de guvernare, nu cea democratică. Este o măsură „nucleară”, care trebuie utilizată doar după epuizarea altor măsuri remediale și doar după ce acestea s-au dovedit ineficiente.

Pe perioada stării de urgență, ANCOM a suspendat accesul la 16 site-uri. Starea de urgență a venit și a plecat și nu știm nici pînă azi cine sînt cei care au judecat caracterul pernicios al informațiilor respective și care sînt criteriile după care s-a făcut analiza în baza cărora unele site-uri au fost afectate și altele nu. De exemplu, un site obscur a fost dezactivat din primele zile ale stării de urgență pentru vina de a fi publicat un articol periculos pentru public. Articolul era, de fapt, o preluare de la o mult mai notorie publicație online care nu a fost afectată. La momentul suspendării, articolul incriminat din site-ul suspendat avea cîteva zeci de vizualizări – cu greu ar fi putut fi descris ca un pericol pentru securitatea națională.

În prima zi după ridicarea stării de urgență, accesul la toate cele 16 site-uri a fost restabilit, ca și cum pericolul pe care îl presupuneau, acela de a dezinforma publicul, de a induce teamă sau neîncredere în autorități, s-ar fi risipit – puf! – la miezul nopții de 14 mai.

Post factum, sînt cîteva întrebări la care ar trebui să răspundem – sau să ni se răspundă.

Cine au fost cei care au judecat ce site-uri sînt periculoase și ce știri sînt false și care au fost criteriile utilizate? Reuters Institute for the Study of Journalism a arătat într-un studiu că termenul de „fake news” – utilizat de autoritățile române inclusiv în documente oficiale – este prea larg pentru a putea fi operațional în politici publice, oamenii înțeleg prea multe lucruri prin „fake news” și includ în definiție și produse media care nu sînt nici false, nici „news”. Mare parte din ceea ce numim „fake news” vine prin exprimări de opinii, nu prin „știri”. Uniunea Europeană a renunțat la folosirea termenului, preferîndu-l pe cel de dezinformare, care presupune intenția clară de a crea confuzie și a induce o stare de neîncredere. O atare intenție trebuie, însă, dovedită, așa cum trebuie dovedit faptul că cel care a pus în circulație informația respectivă știa că este neadevărată. Și ce te faci cînd caracterul informației este schimbător? Avem exemplul de manual al unui site care a fost suspendat pentru o știre conform căreia amenzile aplicate în perioada stării de urgență ar fi ilegale. Și – surpriză – la cîteva săptămîni după aceea, Curtea Constituțională însăși a decis că da, într-adevăr, norma în baza căreia au fost aplicate amenzile respective este neconstituțională.

Mai trebuie să vedem cît de eficiente au fost măsurile de suspendare. Unele site-uri au migrat a doua zi pe adrese „de rezervă” – și pot face lucrul acesta ori de cîte ori va interveni o interdicție de acces la o adresă anume, iar autoritățile vor fi mereu cu un pas în urma lor, cheltuind timp și resurse publice pentru „vînătoare”. Altele au încercat să-și „negocieze” redeschiderea – și au reușit, doar pentru a continua în aceeași manieră și a fi din nou suspendate.

A treia întrebare se referă la atașamentul nostru, ca persoane și societate, față de libertate, ca valoare. M-a uimit numărul mare de persoane – inclusiv oameni de presă – care au acceptat fără clipire astfel de măsuri, care nu au văzut – sau au acceptat – limitarea libertății de exprimare în numele unei „curățiri” (termenul nu îmi aparține, dar mi se pare relevant) a spațiului informațional.

A patra și ultima întrebare este crucială. A meritat? A meritat să restrîngem, să răscroim, să punem în chingi libertăți individuale pentru securitate? A meritat să dăm mînă liberă autorităților? Ce am învățat, în final, din tot acest exercițiu? Pentru că, în lipsa unui astfel de proces de reflecție, din acest trial and error prin care am trecut vom rămîne doar cu asta: cu încercările și erorile.

Ioana Avădani este președintele Centrului pentru Jurnalism Independent.

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Adevarul.ro

image
Ucraina „fierbe“: înfrângerea teribilă cu România, descrisă într-un cuvânt de presa de la Kiev
Prezentă cu vedetele ei în SUA, echipa Ucrainei a suferit un rezultat de neconceput.
image
Mii de iranieni au ieșit în stradă în semn de susținere a atacului asupra Israelului
Mii de iranieni au ieșit duminică dimineața devreme pe străzile din Iran, în semn de susținere pentru atacul fără precedent cu drone și rachete în curs de desfășurare împotriva dușmanului înrăit Israel.
image
De ce a primit un jandarm din București în contul personal peste 1,6 milioane lei. „Ce de bani!”
Un subofiţer de la Direcția de Jandarmerie a Municipiului București, care îşi aştepta zilele acestea salariul, s-a trezit că i-au intrat în cont peste 1,6 milioane lei, adică peste 300.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.