„E greu să dovedești un viol, o hărțuire“ – interviu cu Radu DRAGOMIR

Publicat în Dilema Veche nr. 808 din 15-21 august 2019
„E greu să dovedești un viol, o hărțuire“ – interviu cu Radu DRAGOMIR jpeg

Regizorul Radu Dragomir debutează în lungmetraj cu un film curajos: Mo a pornit de la un caz real de abuz de putere și agresiune sexuală, cu cîțiva ani înainte de apariția #MeToo. Deși statisticile violenţei domestice ne plasează în continuare pe locuri fruntaşe în Europa, violurile rămîn nedeclarate destul de des şi de multe ori agresorul scapă ieftin, în România fenomenul #MeToo n-a făcut prea multă vîlvă decît la momentul respectiv, la sfîrșitul anului 2017. Presiunea publică a dus, în iulie 2018, la votarea unei legi care amendează hărțuirea sexuală și pe cea psihologică. Prilej bun pentru dezbateri, așadar, pe marginea acestui film, cu două personaje feminine în prim-plan – Dana Rogoz și Mădălina Craiu în rolul studentelor –, și Răzvan Vasilescu drept profesor. Am discutat cu Radu Dragomir după ce Mo a fost prezentat în cadrul Zilelor Filmului Românesc la TIFF, filmul urmînd să aibă premiera pe 4 octombrie.

Dumneavoastră ați fost și scenaristul filmului. Cum a pornit totul?

Încerc să fac acest film de mai multă vreme, de prin 2015. A pornit de la o știre, de la un profesor de la Facultatea de Ştiinţe Economice, chiar din Cluj. Avea o cameră la cămin pe care o ținea pentru sine, cu șpagă la administrator, și își ducea toate studentele acolo cu pretextul de meditații pentru a mări nota sau a trece examenul. Au fost vreo 11 fete care au depus plîngere împotriva lui, iar ultima l-a filmat cu telefonul, acolo s-a spart buba. El apare în cadru plimbîndu-se și țipînd la ea, „Ce, nu știai pentru ce vii?“, exact replicile din film. De la asta am plecat.

Cînd am terminat scenariul, l-am dat unor oameni din industrie să-l citească, iar unul dintre ei, un personaj important, mi-a spus: „Tu n-ai aici un subiect, e zero. Din moment ce tîmpitele alea se duc la el în casă, era normal să li se întîmple asta.“ Atunci mi-am dat seama că eu chiar trebuie să fac filmul. Dacă el îmi spune asta, atunci chiar merită.

Mai ales că-n Statele Unite, chiar din industria filmului a pornit mișcarea #MeToo.

Exact. După aceea, s-a mai modificat scenariul pe parcurs, l-am citit cu actorii. La început, personajul masculin e grotesc, în vreme ce Răzvan Vasilescu e șarmant, nu mai seamănă cu originalul.

Nu e modelul „clasic“ de prădător.

Am vrut să fac un personaj atrăgător, astfel încît să nu știi pînă la sfîrșit ce se va întîmpla, Mo chiar se poate îndrăgosti de el, ea fiind într-un moment foarte vulnerabil al vieții. Am dat de o statistică foarte importantă care mi-a schimbat scenariul, care era inițial mult mai agresiv. A fost un studiu făcut la nivelul Uniunii Europene, în care oamenii erau întrebați dacă li se pare justificat violul în anumite circumstanțe: dacă victima consumă alcool, dacă se duce de bunăvoie la agresor în apartament, dacă victima nu spune un „nu“ hotărît, dacă se îmbracă provocator. În Europa, în medie, oamenii au răspuns în proporție de 30% că violul ar fi justificat în asemenea situații, iar România era pe primul loc, cu 55%. Pe locul 2 – Bulgaria, apoi Ungaria, aici e nucleul. Asta m-a făcut să mă gîndesc să fac filmul exact la limita asta, fata să bea alcool, să se ducă cu el de mînă în cameră… În mintea mea, ideal ar fi ca acești 55% care au răspuns „da“ să vadă filmul și să-și spună: „Stai așa, că am greșit“. Ideal, sigur, deși sînt conștient că n-o să se întîmple asta. Dar ar fi extraordinar ca măcar unii dintre cei care au văzut filmul să-și schimbe opinia.

Am tot găsit știri pe subiectul ăsta, a fost un alt caz acum cîțiva ani: la Vaslui, șapte tipi au violat o fată, trebuiau băgați la pușcărie. Iar părinții acelor băieți au depus contestații, o mamă a făcut un blog pentru a-i lua apărarea, spuneau: „Cum se poate așa ceva, cinci ani ani de închisoare pentru cinci minute de plăcere?“. Era incredibil, o femeie să spună asta, nu numai că-l apără, ci ea chiar crede așa ceva.


— Cadru din film, cu Mădălina Craiu și Dana Rogoz

14 mo jpg jpeg

Credeți c-or să fie mulți care să blameze victima din film?

Eu chiar aș vrea să se întîmple asta, să fie o controversă cît mai mare, să-i scoatem afară, să-i vedem pe cei care cred că violul e justificat.

Referințele la American Beauty și 4, 3, 2 dădeau o direcție filmului.

Da, a fost o ironie, dacă fetele erau puțin mai cultivate și-ar fi dat seama ce li se poate întîmpla, puteau să-și imagineze. Filmul nu e construit neapărat pe suspans, pe surpriză. Vă spun de la început, nu vă surprind.

În film, Mo pornește ca personaj puternic, are o voce, provoacă. Totuși, de ce nu intervin și autoritățile?

E greu să dovedești un viol, o hărțuire chiar și în ziua de azi, sînt situații dificile pentru victime. Chiar autoritățile ar spune: ai urcat cu el în apartament, ați băut trei sticle de vin, ce vrei să facem noi? Pe Mo am construit-o de la început mai nebună, impulsivă, agresivă, ca să fii convins pînă în ultimul moment că îi dă cu ceva în cap profesorului. Am avut o variantă de final în care chiar asta se întîmpla, am și filmat, dar apoi mi-am zis că nu e bine, nu-i adevărat, nu se petrec lucrurile așa. Dacă îi dădea în cap, dacă-și asuma uciderea unui om, devenea un personaj ușor psihopat. Frustrarea asta de la sfîrșit, scena cînd Mo pleacă pe stradă, înfrîntă, mi se pare mai puternică și mai importantă.

Ce mesaj ați vrea să transmiteți femeilor prin acest film?

La asta se gîndește Dana (Rogoz, care o interpretează pe Mo – n.r.) mai mult decît mine. Ea o să facă întîlniri, dezbateri prin facultăți, o să se întîlnească cu fetele să discute unde se află limitele, ce poți să faci într-o asemenea situație, pentru că nici nu prea se știe. Te gîndești: „Poate mi se pare mie, poate e în capul meu, poate nu e chiar așa“, hărțuirea e uneori o zonă gri, gesturile sînt interpretabile. Am vrea să ne folosim și de notorietatea Danei, ar fi păcat să nu facem dezbateri pe tema asta.

Pînă la final, poți să crezi că Profu’ e doar un tip cool, se distrează, ascultă puțină muzică. Am făcut un joc cu examenele acelea pe muzică. Se poate ca omul să fie totuși în regulă. Și nu știi unde e declicul. De asta mi se pare important rolul Mădălinei Craiu, care e tot timpul acolo, iar sala a reacționat, asta mi-a plăcut foarte mult. Cînd se întîmplă ceva cu Mo și cu profesorul, am simțit să spectatorii se uită la Mădălina imediat, publicul gîndește întocmai ca ea. Uitîndu-mă și azi, și ieri la proiecție, am constatat că publicul e unde trebuie.

Subiectul filmului fiind unul sensibil, cum ați lucrat cu actorii?

Am lucrat bine. Am repetat mult pe text, pentru că n-am avut bani să filmăm foarte mult. Și ca să nu pierdem timpul pe set, am repetat înainte, ei știau tot ce se întîmplă în film și a curs bine povestea. Îmi place să-i las puțin liberi pe actori, să îi las pe ei să descopere personajul, apoi eu mai vin cu niște corecții. Nu țin să fie totul la virgulă, uite, aici unde am scris eu textul e o virgulă, n-ai văzut o? Norocul e că sînt și autorul scenariului și pot face anumite modificări pe parcurs, așa că am mai rescris textul odată cu actorii. Răzvan Vasilescu stătea acasă și-și plimba pisica și repeta întruna rolul. Apoi aproape că îl deranja dacă îi schimbam eu ceva. (rîde) „Să nu cumva să-mi schimbi vreo replică, doar n-am învățat degeaba.“

E, totuși, un film despre frică?

E o vîrstă la care ești foarte nehotărît, ești la vulnerabilitatea maximă. Nu știi ce vrei și te agăți de cineva, Mo are și un tată dispărut, apoi apare tipul ăsta, care-i poate fi cumva un mentor, are încredere în el, se gîndește că ar fi posibilă o relație între ei. Profesorul o prinde pe Mo într-un moment foarte prost și face jocul ăsta de a-i oferi ce are nevoie, are și o dibăcie în a se face plăcut. Dar mesajul nu e de frică – e o căutare identitară. De asta se cheamă Mo. Inițial, filmul se chema Profu’, căci de la personajul ăsta am plecat. După care mi-am dat seama că nu e o poveste despre el, nu mă interesează neapărat motivele lui, problemele lui. Ea e personajul principal, un personaj puternic.

a consemnat Cristina ȘTEFAN

Foto sus: actrița Dana Rogoz și regizorul Radu Dragomir / credit: Nicu Cherciu

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.