Cum să filmezi frumusețea

Publicat în Dilema Veche nr. 809 din 22-28 august 2019
Cum să filmezi frumusețea jpeg

● L’Enfant secret (Franța, 1979), de Philippe Garrel. 

Cu excepția lui Jean-Luc Godard, Philippe Garrel (n. 1948) este cel mai important cineast francez în activitate. Ca și Godard, vine de departe – din anii ’60 –, dar, spre deosebire de acesta, Garrel lucrează cu timpul post-eveniment, preferînd experiența intimă și cicatricea interioară acțiunilor politice înflăcărate și baricadelor. Făcînd parte din prima generație care a crescut, conștient, înconjurată de filme (criticul Serge Daney folosea, în acest sens, expresia „ciné-fils“) și trecînd foarte repede la regie – n-avea nici douăzeci de ani –, Garrel s a bucurat mai mereu de aura unui cineast cult, marginal, adulat de cîțiva happy few, cinefili puri și duri. Recunoașterea sa a crescut gradual, însă: Cinemateca Franceză organizează toamna aceasta o retrospectivă completă a operelor sale, o revistă precum Cahiers du Cinéma îi apără fiecare nou film cu îndîrjire etc. Copil-minune, copil teribil, copil secret al cinema-ului francez – sînt multe fațete ale regizorului Philippe Garrel; toate pot fi explorate voluptuos în L’Enfant secret, un film garrelian esențial din orice punct de vedere, care încă mai e disponibil pentru cinefilii din România pe MUBI, portal online al filmelor de autor.

Filmat în 1979 și distribuit în Franța abia în 1982 (trei ani a zăcut neterminat prin camere de montaj din lipsă de bani), L’Enfant secret este deopotrivă un punct de cotitură și o bună poartă de intrare în filmografia lui Garrel. Pe de-o parte, filmul strînge în el toate preocupările constante ale cineastului: dragostea, bineînțeles, dar și boala – adicția, nebunia –, replierea în propriul sine și în propriul apartament, departe de stradă etc. E interesant, de asemenea, de văzut cum Garrel vorbește, oblic, despre o epocă de militantism și represiune (Mai 68 era, în perioada filmărilor, o rană încă deschisă). Sînt lucruri care, venite pe filieră autobiografică – filmul se inspiră vădit din relația cineastului cu cîntăreața Nico –, l-au preocupat pe Garrel și mult mai tîrziu: în Le Vent de la nuit (1999), un personaj naiv, care „n-a prins baricadele“, îl tot iscodește pe un tovarăș militant cu privire la epoca „’68“, folosindu-se de imaginarul tîmp-hippiot pe care acel moment de răscruce a ajuns să îl evoce odată mitologizat; în Les Amants réguliers (2005), cronică dezlînat-romanțată despre Mai 68 și urmările sale imediate, Garrel răscolește momentul cu ceva mai multă insistență, dar îl trece, în fond, prin dispozitivul său uzual: interioare de apartament, recluziune, tratative amoroase discrete.

L’Enfant secret are cultul său binemeritat de „film post-Mai 68“, la concurență cu La Maman et la Putain al lui Jean Eustache, care – logoreic, risipitor – este, vorba aceluiași Serge Daney, exact la fel, doar că pe dos. Într-un fel, descriind fără iluzii refluxul, scăderea entuziasmului și reprimarea violentă a luptei prin electroșoc, L’Enfant secret este filmul garrelian cel mai ancorat în timpul său – și cea mai amară constatare despre acea generație pierdută din cîte au existat. Aceste idei sînt importante, de acord, dar altceva mă interesează mai mult la el, ceva ce ține mai curînd de aspectele „atemporale“ ale filmului, scenele care se desfășoară între patru pereți și între patru ochi. Vorbeam mai sus despre film ca de un punct de cotitură, căci – prezentînd o banală relație amoroasă dintre un regizor și o mamă cu un copil mic, „secret“ –, marchează totodată tranziția dinspre un cinema aspru-experimental, practicat de Garrel la începuturi, către formele sale ulterioare, mai rotunjite, mai accesibile publicului. O tranziție realizată, însă, cu o intensitate cred că nemaiatinsă ulterior: dragostea dintre Élie (Anne Wiazem-sky) și Jean-Baptiste (Henri de Maublanc) nu cunoaște jumătăți de măsură, nu știe decît frecvențele înalte, nu poate decît să ardă la alb. Încrederea lui Garrel în personajele sale și în actorii săi bressonieni fabuloși este nețărmurită: orice falie, orice notă greșită ar face-o să pară zaharisită, penibilă, chinuită, manieristă (poate de aceea emulii lui Garrel – căci sînt destui – ratează pe toată linia). Garrel, în schimb, înțelege dragostea în absolut: maladivă, măturînd totul în jur.

L’Enfant secret e un film special, de neuitat, un capriciu, un șir de instantanee smulse dintr-o existență frîntă: nu știe mai nimic de narațiune, dă pe-afară de emoție și suferință, de dorința de protejare a celuilalt – chiar și o tînără mamă care recurge la prostituție beneficiază de un prim-plan delicat, care să pună, măcar preț de cîteva secunde, lucrurile în ordine. Dacă e adevărat, cum a opinat Godard, că cinema-ul e despre ceea ce se află între lucruri, atunci acest film constituie demonstrația perfectă: numai priviri, tăceri, regrete, corpuri care se sprijină unul pe celălalt în cădere – pasta onirică, parcă de film mut, a scenelor e greu de fixat în cuvinte. De aceea, o analiză formalistă a filmului, care i-ar desluși mai toate mecanismele străvezii (siluete prost cadrate, durată mare a planurilor…), ar rata mai tot ceea ce îl face incandescent. Adrian Martin (cel mai fervent apărător al filmului) a surprins impresia de fragilitate a materialului, a filmului-ca-obiect – impresia de intimism dus la extrem, răsfrînt dinspre camera personajelor către spectatorul părtaș la dezvelirea a ceva prețios, nebănuit. Serge Daney (cel mai fin comentator al filmului) a spus că Garrel „știe tot despre frumusețe, pe care a așezat-o, încă de foarte tînăr, pe genunchii săi“. Nu cunosc film mai frumos, mai pur, și mă întreb cum s-ar mai putea filma, în urma lui Garrel, o îmbrățișare nesfîrșită de rămas-bun fără să ai senzația că jefuiești ceva, că distrugi ceva, că te afli unde nu trebuie.

L’Enfant secret este disponibil online, pe MUBI, pînă pe 30 august.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.