Dileme on-line

În dosarul din această săptămînă Dilema veche vă spune cîteva adevăruri despre minciună. Cristian Ghinea spune ce aşteaptă un om de dreapta de la un nou partid de dreapta. Luna februarie a fost luna LGBT. Iaromira Popovici face un inventar al evenimentelor.

Nu pentru întîia oară prezent în faţa publicului românesc de jazz, dar în premieră pe cont propriu, pianistului Rainer Brüninghaus îi revine onoarea de a deschide ediţia de anul acesta a Jazz In Church.

De vreme ce am acces la spaţiul public, nu pot ocoli subiectele care mă preocupă, numai de dragul unei imagini ”convenabile”. Îmi pasă de profilul Bisericii autohtone, de viaţa spirituală a comunităţii mele, de dificultăţile, reuşitele, derapajele şi perspectivele ei.

Plecat din România în urmă cu aproape șaisprezece ani, coregraful și dansatorul Romulus Neagu a devenit parte integrantă a dansului contemporan din Portugalia.

Doi dintre cei mai mari tenori ai momentului, francezul Roberto Alagna și polonezul Piotr Beczala și două albume cu un repertoriu care pune în lumină în special opera franceză, apărute la interval de doar o săptămînă: este un moment de sărbătoare pentru cei care iubesc teatrul liric.

La ultimul seminar al Colegiului Noua Europă din Bucureşti, un tînăr cercetător sîrb a încercat să definească tipul de discurs identitar practicat în ţara sa, în perioada interbelică. Am avut acelaşi sentiment pe care îl am ori de cîte ori aud intelectuali din Balcani vorbind despre „specificul” lor naţional: tot ce spun despre ei înşişi se potriveşte spectaculos cu ce spun despre propriile lor „specificităţi” ceilalţi  reprezentanţi ai statelor  din regiune.

A doua ediţie a Festivalului Like CNDB #1 este organizată de Centrul Naţional al Dansului în perioada 14 februarie-21 martie.

”Muzica are întotdeauna surprize şi aproape nu contează cîtă ştiinţă ai acumulat, contează întotdeauna să ai mintea proaspătă. E un proces continuu de învăţare.”

Perioada cea mai obscură, mai ciudată, care mă intrigă cel mai mult din toată viaţa mea, sunt primii ani de copilărie. Aş vrea să-i pot visa cândva. Să-i pot desluşi cumva. Chiar să fac o şedinţă de hipnotism şi să mi-i pot aduce aminte limpede.

“Cultura românească, deşi este copilul inteligent şi talentat al familiei, a fost trimisă la colţul străzii să se descurce. Şi nu se descurcă la colţul străzii!”. Cu aceste fraze începe “expunerea de motive” a Legii privind timbrul cultural, adoptată tacit de Senat şi aflată în dezbatere la Camera Deputaţilor.

„A socializa“ nu mai înseamnă a întreţine relaţii vii şi durabile, ci „a fi în contact” cu reţele cît mai ample (şi adesea anonime) de „feisbuchişti”, „tuiterişti”, „blogări”, „forumişti” etc. Comunicarea devine, astfel, un soi de pălăvrăgeală nomadă, un zumzet gregar, un „mecanism” inter-personal, în care, însă, persoanele reale sunt absente prin masificare.

Întîmplările tragi-comice la care, vrem-nu-vrem, suntem martori de ceva vreme, se distribuie pe vreo patru mari tipuri de discurs, toate avîndu-l ca axă pe Traian Băsescu, preşedintele care a reuşit să fie antipatic şi dacă vorbeşte şi dacă tace, şi dacă e la Cotroceni şi dacă nu mai e la Cotroceni, şi dacă intră în PMP şi dacă nu intră în PMP, şi dacă o apără pe Elena Udrea şi dacă nu o apără.

Rămase de la o vreme fără prestaţiile lui Traian Băsescu de la ora 18, cînd fostul preşedinte declara cîte-o chestie bună de întors pe toate feţele vreo 2-3 zile, televiziunile şi site-urile de ştiri şi-au regăsit suflul datorită activităţii DNA. Se vorbeşte mult despre o adevărată “curăţenie în politica românească”. Se prea poate, dar e abia începutul.

În 8 februarie, s-au decernat premiile Grammy, probabil cele mai importante premii ale industriei discografice mondiale, în orice caz, cele mai importante de pe teritoriul nord-american.

Există ceva care ne face să ne trezim în fiecare dimineaţă... Acest ceva este gîndul ascuns al fiecăruia dintre noi că putem mai mult şi că dorinţele noastre, gîndurile cele mai ascunse, secretele vieţii noastre îşi vor găsi, la un moment dat, împlinirea.

Ştiu. Ţara „ta“ e ţara naşterii şi a destinului tău, ţara istoriei tale, ţara limbii în care vorbeşti şi scrii, ţara culturii tale şi a co-naţionalilor tăi. Dar este – sau ar trebui să fie - şi ţara prezentului tău, ţara în care îţi trăieşti zilele, în care îţi alegi conducătorii, în care ai drepturi şi obligaţii cetăţeneşti. Ţara, în sfîrşit, care te protejează, în care ai încredere şi pe care o asumi ca pe o marcă identitară de neocolit.

Luni, 2 martie, de la 19,30, în proaspăt renovatul TNB, sala Media, va avea loc un nou eveniment muzical: compozitorul şi inovatorul Christian Wallumrod reformează multe dintre cele pe care credem că le ştim atunci cînd ascultăm muzică.

Neilson Freire, ansamblul Voces8 și dirijorul Riccardo Chailly sînt protagoniștii unor interesante discuri care apar săptămîna aceasta în atenția publicului din România. 3 discuri, 3 programe diferite, potrivite pentru toate gusturile celor care iubesc muzica bună – de la renaștere la romantismul tîrziu, 3 propuneri care vor încălzi serile mohorîte de iarnă pe care le mai avem în față luna aceasta.