Cea mai frumoasă dragoste a lui Don Juan

Barbey D`AUREVILLY
20 februarie 2015
Cea mai frumoasă dragoste a lui Don Juan jpeg

Nu-i ospăţ mai drag diavolului decît inocenţa. (A.)

– Mai trăieşte, aşadar, bătrînul şarlatan?

– Trăieşte, pe Dumnezeul meu! şi din mila Domnului, doamnă, zisei eu reluînd discuţia, fiindcă-mi amintisem că ea era credincioasă, ba chiar din parohia Sainte-Clotilde, parohia ducilor! „Regele a murit! Trăiască regele!“, se spunea pe timpul fostei monarhii, înainte să fie sfărîmat acest vechi porţelan de Sèvres. Cît despre Don Juan, poate să vină orice democraţie, nimeni nu-i va sfărîma domnia regească.

– Ce-i drept, diavolul este nemuritor! zise ea ca şi cum ar fi găsit astfel o justificare.

– Ba mai mult, s-a...

– Cine?... Diavolul?...

– Nu, Don Juan... a tras un chef, acum trei zile. Ghiciţi unde?

– La îngrozitoarea dumitale „Maison d’or“, fără-ndoială...

– Ei, şi dumneavoastră! Don Juan nu mai calcă pe-acolo... căci nu-l mai aşteaptă nicio avere de tocat pentru Măria Sa. Nobilul Don Juan a adus întotdeauna cu faimosul călugăr Arnaldo della Brescia care, povestesc cronicile, nu se hrănea decît cu sîngele sufletelor. Cu asta-i place şi lui să-şi înroşească şampania, deşi aşa ceva de o vreme nu-i de găsit prin cîrciumioara cocotelor!

– Carevasăzică, reluă ea cu ironie, o fi luat cina la mănăstirea benedictinilor, cu doamnele...

– La Eterna Adoraţie, da, doamnă! Căci adoraţia pe care a născut-o odată, drac împieliţat, îmi pare că ţine pentru totdeauna.

– Pentru un catolic, cam huleşti, rosti ea încetişor, însă puţin crispată, şi te rog să mă scuteşti de toate amănuntele cinelor date de deşucheatele dumitale, dacă asta-i o găselniţă ca să-mi dai veşti sau să-mi vorbeşti, în seara asta, despre Don Juan.

– Nu inventez nimic, doamnă. Deşucheatele de la cina cu pricina, de-or fi astfel, nu-mi aparţin... din nefericire...

– Ajunge, domnule!

– Permiteţi-mi să fiu modest. Erau...

– Aşa-numitele mille tre!... făcu ea, curioasă, răzgîndindu-se şi aproape redevenind amabilă.

– Oh! Nu toate, doamnă... Numai o duzină. Şi-aşa, era o preacuviincioasă adunare...

– Şi necuviincioasă totodată, adăugă ea.

– De altfel, ştiţi la fel de bine ca mine că nu încape prea multă lume în budoarul contesei de Chiffrevas. Se pot înfăptui acolo tot felul de lucruri. Dar prea e strîmt budoarul acesta...

– Cum? strigă ea, uimită. Deci s-a cinat în budoarul

ei?...

– Da, doamnă, în budoar. Şi de ce nu? Doar şi pe cîmpul de luptă se ia cina. Au vrut să dea o masă nemaipomenită în onoarea nobilului Don Juan şi mai demn de el era s-o dea pe scena gloriei sale, acolo unde amintirile înfloresc în locul portocalilor. Drăguţă idee, tandră şi melancolică! Nu era balul victimelor, era cina dedicată lor.

– Şi Don Juan? zise ea, asemenea lui Orgon care, în piesă, întreabă: „Şi Tartuffe?“

– Don Juan s-a arătat încîntat şi a cinat bucuros. El, singur, cu ele de faţă! În persoana cuiva pe care-l cunoaşteţi... şi care nu-i nici mai mult, nici mai puţin decît contele Jules- Amédée-Hector de Ravila de Ravilès.

– El! Cu adevărat el e Don Juan, zise ea.

            Şi, deşi depăşise de mult vîrsta reveriei, această credincioasă înverşunată începu să viseze la contele Jules-Amédée-Hector – bărbat din stirpea lui Don Juan din acea străveche spiţă ne pieritoare, căreia Dumnezeu nu i-a hărăzit lumea, dar l-a lăsat pe diavol să i-o dăruiască.

            II

            Ceea ce tocmai îi spusesem bătrînei marchize Guy de Ruy era adevărul gol-goluţ. Nu-s nici trei zile de cînd douăsprezece doamne din preacinstitul foburg Saint-Germain (să stea fără grijă, n-o să le dau numele!), care intraseră toate, după cum bîrfeau baborniţele, „în graţiile“ (veche şi încîntătoare expresie) contelui Ravila de Ravilès, avuseseră năstruşnica idee să ofere o cină în cinstea lui – singurul bărbat invitat – pentru a sărbă tori... ce anume? nu precizaseră. Era îndrăzneaţă, aşa o cină. Dar doamnele, laşe fiecare în parte, prind curaj cînd sînt laolaltă. Poate că dintre femeile prezente aici niciuna n-ar fi cute zat să-l invite pe contele Jules- Amédée-Hector acasă la ea, să ia masa tête-à-tête. Împreună însă, sprijinindu-se reciproc, nu se temuseră să facă lanţul lui Mesmer în jurul acestui bărbat magnetic şi compromiţător, contele Ravila de Ravilès...

– Ce nume!

– Providenţial nume, doamnă...

            Contele Ravila de Ravilès care, în paranteză fie spus, res pectase întotdeauna consemnul numelui său poruncitor, era în truchiparea tuturor seducătorilor despre care se vorbeşte în romane şi în istorie şi chiar marchiza Guy de Ruy – o bătrînă cîrcotaşă, cu ochi albaştri, reci şi pătrunzători, dar mai puţin reci decît inima ei şi mai puţin pătrunzători decît cugetul ei – recunoştea că, în timpurile de azi, cînd problema femeilor îşi pierde din importanţă pe zi ce trece, dacă exista cineva care să amintească de Don Juan, cu siguranţă el trebuia să fie acela! Din nefericire, era un Don Juan în actul al cincilea. Prinţul de Ligne, cît de spiritual ar fi fost, nu putea concepe că Alcibiade a avut odată cincizeci de ani. Or, în această chestiune şi în al tele, contele de Ravila îl urma pe Alcibiade. Ca şi d’Orsay, acel dandy turnat în bronzul lui Michelangelo, care a rămas frumos pînă-n ultima clipă, Ravila fusese înzestrat cu frumuseţea nefi rească a stirpei Juan – misterioasă stirpe, care nu se perpetu ează din tată-n fiu, asemenea celorlalte, ci apare ici şi colo, la anumite distanţe, în familii din întreaga omenire. Fusese o adevărată frumuseţe – frumuseţe insolentă, voioasă, imperială, în fine, don juanescă, cuvîntul spune totul şi ne scuteşte s-o descriem; şi – să fi făcut vreun pact cu diavolul? Încă mai era frumos... Numai că Dumnezeu îşi luase tributul. Ghearele de tigru ale vieţii începeau să brăzdeze acea frunte divină, încoronată de trandafirii atîtor buze, iar pe la tîmplele lui nelegiuite se iviseră primele fire albe care anunţă viitoarea invazie a barbarilor şi prăbuşirea Imperiului... Oricum, le purta cu nepăsarea orgoliului sporit de putere; dar femeile care-l iubiseră le priveau uneori cu melancolie. Cine mai ştie?

            Poate că, pe fruntea lui, contemplau ceasul care bătea pentru ele? Vai pentru ele şi pentru el, venise ceasul înfricoşătoarei cine alături de Comandorul împietrit, din marmură albă, după care nu mai urmează decît infernul, infernul bătrîneţii, aşteptînd moartea! Iată de ce, înainte de a-mpărţi cu el această cină amară, ultima, toate se gîndiseră să-i ofere o masă pe care-o transformasem într-o capodoperă.

            O, da, o capodoperă a gustului, a fineţurilor, a luxului patrician, a rafinamentului, a dulcilor idei. Cea mai şarmantă, cea mai delicioasă, mai nesăţioasă, cea mai ameţitoare, dar mai ales cea mai originală cină posibilă. Originală! Ia gîndiţi-vă! De obicei, bucuria, setea de amuzament invită la cină. De data asta însă o făceau amintirea, regretul, aproape deznădejdea, dar deznădejdea cochetă, ascunsă în spatele zîmbetelor sau a hohotelor de rîs şi care încă îşi dorea această serbare sau această din urmă nebunie, aventura într- o tinereţe recîştigată preţ de un ceas, această exaltare menită veşniciei!... Amfitrioanele incredibilei cine, atît de diferită de moravurile timide ale societăţii căreia îi aparţineau, vor fi încercat ceea ce Sardanapal însuşi a simţit pe rug, cînd şi-a adunat, ca să piară odată cu el, femeile, sclavii, caii, bijuteriile, toate bogăţiile vieţii lor. Şi ele, la rîndul lor, au strîns la cina arzătoare viaţa lor îmbelşugată. Aduseseră acolo tot ce aveau mai frumos, mai spiritual, averile, podoabele, puterea, pentru a le revărsa într-o clipită în suprema flacără.

            Bărbatul în faţa căruia ele se înveşmîntaseră şi se împodobiseră cu această din urmă flacără era, în ochii lor, mai presus de cît întreaga Asie în ochii lui Sardanapal. Au fost cochete pentru el cum niciodată vreo femeie nu fusese sub ochii unui salon plin. Iar această cochetărie o hrăniseră cu flăcările geloziei care, de obicei, se ascunde de lume, dar pe care ele n-aveau nicio nevoie s-o ascundă, căci toate ştiau că acest bărbat îi aparţinuse fiecăreia, iar ruşinea împărtăşită nu mai e ruşine... Se între ceau care să-şi încrusteze epitaful cît mai adînc în inima lui. Cît despre el, în seara aceea a trăit voluptatea împlinită, su verană, nonşalantă, desfătătoare a duhovnicului de călugăriţe şi a sultanului. Aşezat ca un rege – ca stăpîn – în capul mesei, în faţa contesei de Chiffrevas, în budoarul de culoarea florii de piersic sau de culoarea... păcatului*, contele de Ravila îmbrăţişa cu privirile, de un albastru diavolesc, pe care atîtea biete făpturi le crezuseră a avea albastrul cerului, inelul strălucitor format din cele do uăsprezece femei, splendid împodobite şi care etalau, la această masă încărcată de cristaluri, de lumînări aprinse şi de flori, toate nuanţele maturităţii, de la roşul aprins al trandafirului înflorit pînă la auriul catifelat al strugurelui de culoarea ambrei. Nu şedeau acolo tinere necoapte, domnişoarele care i se pă reau respingătoare lui Byron, care miros a prăjiturele şi care, la înfăţişare, nu sînt decît nişte primăveri. Erau la masa aceea doar veri splendid şi savuroase, toamne planturoase, înfloriri şi desăvîrşiri, sîni minunaţi, voluptuoşi, tresăltînd în decol teul larg al corsajelor şi, sub cameele umerilor dezgoliţi, braţe armonioase, dar mai ales puternice, cu muşchi de Sabine care au luptat cu romanii şi care ar fi fost în stare să se încolăcească printre spiţele de la carul vieţii pentru a-l opri. Vorbeam de ideile lor. Una dintre cele mai fermecătoare de la cina respectivă fusese aceea de a le pune pe cameriste să servească masa, pentru ca nimic să nu tulbure armonia unui ospăţ la care femeile erau singurele regine, de vreme ce ele făceau onorurile acolo... Nobilul Don Juan – din ramura Ravila – a putut, aşa dar, să-şi scalde privirile neîmblînzite într-o mare de trupuri luminoase şi palpitînd de viaţă, precum cele întruchipate de Rubens în robustele şi opulentele sale picturi, dar şi orgoliul său s-a învăluit în răsuflarea mai mult sau mai puţin străvezie, mai mult sau mai puţin tulburată a atîtor inimi. Fiindcă, în fond şi în ciuda a tot ce ne-ar fi putut împiedica să-l credem astfel, Don Juan e un spiritualist afurisit! Se-aseamănă cu diavolul însuşi, care iubeşte sufletele chiar mai presus de trupuri şi cu ele prefer să-şi facă infernalul negoţ!

            Spirituale, nobile, întruchipînd foburgul Saint-Germain, însă-n acea seară îndrăzneţe ca pajii de la casa regală, pe vre mea cînd mai existau o casă regală şi paji, cu toate au dovedit sclipiri de inteligenţă, un dinamism, o vervă şi o virtuozitate neasemuite. Se simţeau mai presus de orice trăiseră în cele mai frumoase seri din viaţa lor. Se bucurau de o putere nemaiîntîlnită care se răspîndea din adîncul lor şi la care, pînă atunci, nici nu se aşteptaseră vreodată. Fericirea unei asemenea descoperiri, senzaţia forţelor întreite ale vieţii. În plus, înrîuririle locului, atît de hotărîtoare asupra fiinţelor nervoase, strălucirea luminilor, parfumul pătrunzător al tuturor florilor care se ofileau în atmosfera înfierbîntată de-acele preafrumoase trupuri exalînd efluvii prea tari pentru ele, imboldul vinurilor provocatoare, ideea în sine a cinei care avea tocmai meritul seducător al păcatului pe care orice femeie napolitană îl aşteaptă de la o îngheţată pentru a o găsi întîmplătoare, gîndul îmbătător al complicităţii întru această crimă fără importanţăa unei cine primejdioase, da! Dar care nu a degenerat, vulgar, într-un supeu din vremea Regenţei, ci a rămas unul tipic foburgului Saint-Germain şi secolului al XIX-lea, în timpul căruia, din toate acele adorabile corsaje, sub care se zbăteau inimi care văzuseră focul şi cărora încă le mai plăcea să-l aţîţe, nici măcar o singură agrafă nu s-a desprins. În fine, toate aceste lucruri, împletite, atinseră misterioasa harfă pe care minunatele făpturi o purtau în ele, încordîndu-i strunele aproape să le rupă, încît doamnele atinseră octave sublime, inexplicabile diapazoane... Trebuie să fi părut tare straniu, nu-i aşa? Va scrie oare Ravila, într-o bună zi, această pagină fără pereche a Memoriilor sale?... Ar fi o idee, dar numai el o poate scrie... Cum i-am spus şi marchizei Guy de Ruy, nu eram de faţă la cina respectivă, dar dacă, totuşi, voi istorisi cîteva amănunte şi povestirea cu care ea s-a încheiat, o fac pentru că le ştiu de la Ravila însuşi, care, credincios indiscreţiei tradiţionale şi caracteristice stirpei donjuaneşti, şi-a dat osteneala, într-o seară, să mi le povestească.

*Joc de cuvinte intraductibil, bazat pe omofonia între pêcher (piersic) şi péché (păcat) (n. tr.).

traducere din limba franceză de Livia Iacob

din antologia Şapte poveşti despre seducţie, coord. Monica Andronescu, Editura Nemira, 2015.

dilema jpg
Cu ce se diferențiază casele de pariuri online
Alegînd o casă de pariuri cu un sistem de suport bine pus la punct, vei depăși mai ușor anumite momente dificile iar problemele pe care le vei întîmpina vor fi rezolvate mai rapid.
pexels andrea piacquadio 941555 jpg
Stresul de sărbători. Cum să îi faci față mai ușor
Amintește-ți că cel mai potrivit cadou pentru mama este, de cele mai multe ori, veselia și buna dispoziție din ziua de Crăciun, cu toată familia la masă.
The Veils Poster Web jpg
Finn & Oigăn, solo
Originar din Londra dar relocat în Noua Zeelandă, Finn Andrews este compozitor și multi-instrumentist.
ILUMA Stardrift KV Landscape jpg
Philip Morris International lansează în România prima ediție limitată IQOS ILUMA – descoperă IQOS ILUMA STARDRIFT
Philip Morris International (PMI) lansează la finalul acestei luni IQOS ILUMA STARDRIFT, prima ediție limitată a celui mai inovator produs din portofoliul său de alternative fără fum.
Grand Hotel Europa  poza 1 jpg
Grand Hotel Europa sau adevărul minciunilor la persoana întîi
Cu atît mai puțin unul în vogă ca autoficțiunea, explorat de nume mari ale ultimelor decenii precum Annie Ernaux sau Karl Ove Knausgård.
foto alex galmeanu jpg
dragostea, regim urban
Poate pentru că dimineața am intrat la loc în mine
ce rol are vitamina e jpg
Top 3 cele mai frecvente probleme ale pielii și cum le poți combate
Nu uita să faci schimbări și în alimentație: consumă produse cu indice glicemic mai scăzut și evită excesul de lactate.
featured image (7) jpg
un parfum clasic de barbati jpg
Idei de cadouri pentru bărbații din viața ta - ce să le dăruiești, în funcție de relația dintre voi
Așa că, o idee bună este să notezi fiecare link pe care ți-l trimite amicul tău, pentru a fi mai ușor să îi găsești cadoul ideal.
DilemaVeche (2) (3) jpg
Aproximativ 33% dintre parfumurile masculine sînt folosite de femei! Ce ingrediente au astfel de parfumuri?
Foarte apreciate sînt și parfumurile orientale pentru bărbați, care au note unice, catifelate, arome de vanilie și alte condimente minunate.
alege o crema pentru tenul uscat jpg
6 produse de îngrijire care să nu îți lipsească din trusa cosmetică
Toate acestea au proprietăți extraordinare și te pot ajuta să îți menții pielea tînără și frumoasă pentru cît mai mult timp.
AM jpg
Depresie
Cum să nu fiu mohorît
caserole mancare unica folosinta snick ambalaje jpg
Caserole pentru mîncare de unică folosință disponibile la Snick Ambalaje
Acest concept este unul care reușește să atragă mulți clienți, consumatori totodată.
Bulucz jpg
Relicve, ustensile
Tocmai îmi vin în minte spălarea picioarelor, Ciubotele lui van Gogh
IQOS x DIPLOMA 5 jpg
Omid Ghannadi, creatorul instalației IQOS x DIPLOMA: Apreciez că sînt companii care se implică atît de vizibil în sprijinul comunității
El este omul din spatele instalației imersive IQOS proiectată special pentru ediția de anul acesta a festivalului DIPLOMA.
Eutanasie
Cum ne-ai învățat să fim atenți
DilemaVeche (2) (2) jpg
10 dintre cele mai importante "remontadas" din istoria fotbalului
FC Barcelona a reușit cea mai impresionantă „remontada” din topul nostru.
IQOS x DIPLOMA 11 jpg
DIPLOMA Show sărbătorește 10 ani. IQOS susține industriile creative ca partener pentru al patrulea an consecutiv
La a X-a ediție a festivalului, vor fi reprezentate 16 specializări, de la arhitectură și peisagistică, arte grafice, design de produs și fashion, pînă la artele clasice - pictură și sculptură.
MS jpg
Soră profet și soldat
Un cîntec acoperă dealuri în Donbas
MCER3 jpg
Muzeul Cărții și Exilului Românesc a fost inaugurat la Craiova
De altfel, una dintre strategiile Consiliului Județean Dolj este de a readuce la viață clădirile de patrimoniu.
Saltele: cheia supremă pentru un somn de calitate și o sănătate excelentă
Pentru a vă păstra salteaua mulți ani de acum înainte, ar trebui să urmați cîteva reguli simple de îngrijire.
Limbă, tehnologie și cultură  Crearea de punți într o lume globalizată png
Limbă, tehnologie și cultură: Crearea de punți într-o lume globalizată
În concluzie, limbă, tehnologie și cultură joacă un rol vital în crearea de punți într-o lume globalizată.
pompa de caldura aer apa monobloc bricolaj market 1 jpg
Cumpără o pompă de căldură aer-apă monobloc de la Bricolaj Market!
Ești pregătit să faci față eficient necesităților tale de încălzire pentru locuință? Verifică ce găsești pe site-ul Bricolaj Market!
unnamed 2 jpg

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.