Dileme on-line

Sînt mai bine de 16 ani de cînd scriu la Dilema (veche)... (Este, practic, dublul celei mai lungi relaţii pe care am avut-o cu cineva!) Am fost de faţă la naşterea revistei, la aniversările ei succesive, la părăsiri (unele, din fericire, temporare) şi regăsiri, la prime-veniri şi primeniri, la schimbări şi mutări, la bucurii şi tristeţi.

Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei: Mă suportă.

De ce se pierd oare codul şi argoul de la pubertatea şi adolescenţa din comunism – la individualitatea amară din maturitatea democraţiei?

Despre familia Zapp am auzit în cîteva rînduri, de la cîţiva prieteni împătimiţi ai călătoriilor. Recent, pe site-ul revistei Time am citit un articol despre călătoria lor, în care au plecat de mai bine de un deceniu.

M-am gîndit la bunicii mei după ce am văzut Moses Stories, spectacol - lectură realizat de tangaProject la căminul pentru persoane vîrstnice Moses Rosen. Show-ul, parte din proiectul Vîrsta4 prin care se încearcă „schimbarea percepţiei asupra bătrîneţii în societatea românească”, cuprinde texte autobiografice scrise de rezidenţii căminului în urma unui workshop.

Mai bine deci, pentru un avangardist pur şi dur, tinereţe fără bătrîneţe şi acte de rebeliune fără anxietatea influenţei.

Tripla expoziție Impresii de la Palatul Parlamentului, conținînd lucrări ale Ludmilei Grăjdan Ionescu, Marietei Beșu și Rozaliei Budulan poate fi văzută pînă pe 8 aprilie (vernisajul a fost pe 23 martie).

Pe pagina web a revistei Time, un articol despre cele mai reuşite păcăleli de 1 Aprilie, topul pornind de la farsa din anul 1933, cînd o poză prezenta capitala Wisconsin-ului în ruină.

Declar pe propria răspundere că o să mă mărit, o să fac o droaie de copii şi o să-l las pe ăla să mă bată pînă-mi scoate toate visele din cap. Vreau să am şi eu pielea albă! Doamne, fă-mă româncă!

...petrecerea aniversară a "omului care a schimbat lumea" - Mihail Gorbaciov la 80 de ani.

Ca un cocostîrc plictisit şi gras stă Doru pe gard. Se caută de ţigări în buzunarul gecii cu cap de indian, găseşte una, o scoate, "n-ai un foc?", o aprinde. "La trei m-am cărat, ţi-am zis."

Ce caraghioslîc şi trecerea timpului! Ceea ce odinioară stîrnea indignarea se găseşte azi pe toate drumurile, de nu merită nici măcar o şuşoteală înghesuită. Şi ni se pare de la sine înţeles că melodiile tinereţilor noastre să fie azi folosite ca reclame pentru maşini sau biscuiţi.

...e un actor fenomenal, mai nimeni nu ştie măcar cum îl cheamă, dar mai toţi - copii şi vîrstnici - recunosc imediat: "a, îl ştiu pe ăsta!".

Să nu mai dăm deci vina mereu pe „vremi”; şi să nu mai gîndim categorial. Cînd Corneliu Porumboiu vrea să facă, în epoca noastră, un Poliţist, adjectiv, îl face.

În toate revistele literare și în toate paginile de cultură ale ziarelor franțuzești apar materiale dedicate poveștii editoriale de succes care se numește Gallimard.

Le Point publică un articol despre poziţia Franţei în ceea ce priveşte recenta intervenţie a trupelor franceze în războiul din Libia.

Între coperţile unei cărţi seninul nu durează. Personajele literare nu trăiesc sub ceruri albastre. Pînă şi poeţii noştri senini au cerul înnorat, măcar pentru un anotimp, pentru o iubire, pentru un răstimp: "Soarele rotund şi palid se prevede printre nori.. ", "norii fug, doritul soare..." etc.

Teatrul 74 din Tg. Mureş face treabă cînd alţii stau, asta ca mai târziu actualii studenţi să nu aibă regrete fataliste de tipul „ce artist mare aş fi fost dacă m-ar fi angajat cineva”. Viitorul ni-l construim singuri, uneori, cu bani europeni.

"Nu sînt ca nimeni altcineva. Sînt eu." (Elizabeth Taylor)

Zona copilăriei mele. Prin care nu am mai fost de ceva timp.

Mă bucur să trăiesc într-un regim în care autenticul şi falsul nu se mai deosebesc. E preţul libertăţii. Joaca de-a viul. Dar societatea românească nu s-a vindecat încă. Unii mai cred că falsul poate fi deosebit de adevăr pentru toţi. Pentru ei încă nu există artă pop. Abia atunci cînd toţi o vom recunoaşte vom fi sănătoşi.

Sîmbătă, 26 martie, la Sala Atelier a Teatrului Naţional din Bucureşti, pianistul Vassilis Tsabropoulos va susţine un recital în seria concertelor „Modern Piano Solo”.

"Cultura pop" este tema dosarului de săptămîna aceasta a revistei Dilema veche, dosar care dezbate influenţa culturii pop asupra societăţii româneşti înainte și după 89. Semnatarii dosarului încearcă să refacă, din puzzle-uri de amintiri, ce a însemnat cultura pop în România.

Sînt două problemele majore care ţin prima pagină a presei străine. Ultimul număr al revistei Time publică în paralel reportaje din Japonia, dar şi dezbateri ample a ceea ce va urma în Libia.

Prezervative de lux, „from Condom”, pentru piaţa americană. Primarul oraşului Condom nu a fost încîntat şi a dat producătorii în judecată pentru folosirea abuzivă a numelui localităţii. Căci prezervativele sînt fabricate, de fapt,  în Malaezia.

S-a întîmplat să aflu că filmul Bună! Ce faci? a pornit de la o notiţă pe care am scris-o cu ani în urmă în rubrica noastră "Cu ochii-n 3,14": era o ştire selectată de Corriere della Sera printre "cele mai năstruşnice ştiri ale anului" (v. foto). Aşa încît i-am propus regizorului Alexandru Maftei un chat în care să "lămurim" cum a ajuns de la cîteva rînduri de "fapt divers" la un film.

În cartea Alcool, an 2010, Ion Mureşan are următorul Poem de dragoste (la Satu-Mare): „Ea are ochii încercuiţi de gheruţe./ Ea are ochii încercuiţi de ţepi foarte dulci,/ Încît îţi vine s-o legi şi s-o culci/ într-un pat cu mămăruţe..."