Noaptea crapilor
Noapte caldă de vară
Poartă către altă lume parcă
Solstiţiu, premoniţii
Cîntăreţii înaripaţi s-au cuminţit
Tiptil, limpede, luna răsărind
Lasă peste bazin umbra unui pin
Aproape stinsă se-animă din senin cîte-o lumînare
În fiecare dintre felinare.
Oglinda heleşteului tremură uşor abia
Apa umple doar pe jumătate albia
Stelele ţintesc, luna scapără
Tăiată de un val apare din nou teafără
Solzii sînt rotunzi, mari ca luceferii
Cozile străvezii şerpuiesc repezi, orele-s tîrzii
E cu-atît mai puţin lesne să întrevezi
La umbra podului de lespezi, unde-i beznă.
În apă s-ar arăta doar ca nişte pete
Încet, cîte-un punct străpunge clarul neted
Melanj de alb cu oranj
Alunecă larg, cu fast, ca-ntr-un dans
Maiestuos, valsînd în iaz blînd
Cînd şi cînd plutind sau printre pietrele de pe fund
Într-un curent cald, concomintent cad
În jur-unei particule invizibile.
Cînd ca o pală opacă de opal ovală
Cînd ca o pară de foc care se-ntoarce-n loc
Crîmpeie – acum vezi, acum – unde e?
Undele scînteie, sticlind pe ei
Crezi că e o nălucire – un val plescăie –
O coadă care bate apa-n lat
Apoi se preface înc-o dată într-o pată
Şi dispare într-o parte în adîncul vag.
E noaptea-n care spun bun rămas
Un ultim răgaz – în iaz
Luna-i trează, luminează doar pînă azi
Fără astîmpăr prinşi în dans.
Ultima noapte de licăr, picuri – se scutur
Firele fine de pe fluturi
Luna-i iute şi nu lasă trecut
Pentru ei, curgînd într-un dans mut.
(Puteţi citi aici o cronică la cel mai nou album al lui Norzeatic & Khidja)
