„Am vrut să deconstruiesc imaginea negativă pe care o au românii în Finlanda“ – portret al actorului şi regizorului David KOZMA –

Publicat în Dilema Veche nr. 807 din 8-14 august 2019
„Am vrut să deconstruiesc imaginea negativă pe care o au românii în Finlanda“ – portret al actorului şi regizorului David KOZMA – jpeg

David Kozma s-a mutat în Finlanda în 2006, cînd era actor la Teatrul „Andrei Mureşanu“ din Sfîntu Gheorghe şi juca în spectacolele locale ale lui Radu Afrim, dar şi în Bucureşti. Afrim numise chiar un spectacol după el, David’s boutique. La Helsinki a continuat să facă teatru, doar că altfel. 

M-am mutat în Helsinki cu gîndul de a face ceva nou. Eram conștient că nu prea sînt posibilități de a lucra într-o societate nouă din cauza limbii, limba fiind unul dintre instrumentele de lucru ale actorului. Dar am avut surpriza să constat că limba nu era o barieră doar în teatru, ci cam în toate domeniile, de la curățenie la împachetat cravate. Peste tot mi se zicea că ar fi nevoie de forță de lucru, dar șeful nu vorbește bine engleză, deci nu au cum să angajeze persoane care nu vorbesc finlandeza. M-am mirat fiindcă, cel puțin în Helsinki, cam toata lumea vorbește engleza și încă foarte bine. Am concluzionat că: nu poți să devii șef în Finlanda dacă vorbești engleză; limba e folosită ca un scut împotriva imigrației economice; e de învățat limba finlandeză foarte repede; cu toate că procentual, nivelul persoanelor non-finlandeze trecuse de ceva timp de 5-6% la vremea respectivă (acum e peste 8%), prezența lor în cultură era absolut inexistentă; fiind mare fan de dramaturgie scandinavă, am avut surpriza să văd că dramaturgi ca Jon Fosse sau Peter Asmussen erau aproape necunoscuți fiindcă marea majoritate a pieselor jucate pe scenele finlandeze erau și sînt piese locale.

Mi-am dat seama că în teatrele finlandeze nu o să pot juca foarte curînd din cauza limbii și din cauza că nu erau roluri care mi s-ar fi potrivit. Așa că ne-am decis (n.a. împreună cu actorul Romulus Chiciuc, coleg de la Sfîntu Gheorghe, care s-a mutat şi el în Finlanda) să înfiinţăm o companie proprie şi să începem să aducem pe scenă texte şi întîmplări care nu se văd pe scenele tradiţionale. Din fericire, Finlanda are un sistem de finanţare pentru companiile independente, dar din nefericire, sistemul este învechit şi fondurile prea mici pentru realităţile de azi (de exemplu, peste 60% dîn actorii din Finlanda sînt freelanceri care lucrează în sectorul independent sau colaborează cu teatrele subvenţionate). Zic asta ca să dau o idee în ce context am înfiinţat compania. Fiind o companie nouă, jucînd în engleză, cu artişti străini, a trebuit să o luăm de jos de tot, cu fonduri minimale, dar, în timp, am reuşit să ne stabilizăm şi să primim fonduri din ce în ce mai mari, deci proiectele noastre au putut evolua. Nu consider că am trecut într un alt sistem teatral deoarece sistemul finlandez e închis. Aşa că, în loc să încerc să fiu asimilat, să mă fac „finlandez“, am căutat să văd ce lipseşte din acest sistem şi să încerc să lucrez pe nişa respectivă. Deci nu pot să zic că m-am adaptat la sistemul finlandez, ceea ce e bine. Aşa pot să funcţionez în spaţiul independent şi pot să critic sistemul finlandez pentru monoculturitatea de care dă dovadă.

Venind dintr-un sistem în care, ca actor, trebuie să te duci pe scenă şi să-ţi interpretezi rolul, într-un sistem în care eşti de la producător la maşinist, a trebuit să-mi regîndesc felul de fi. Era o vorba care zicea „eşti ca Lacătuş, tu centrezi, tu dai cu capul“ – cam aşa am fost şi eu. În primul rînd, am început să regizez din nevoia de a face teatru. A fost cea mai mare schimbare, pe care în România nu ştiu dacă aş fi făcut-o vreodată. Dar din momentul în care am trecut de partea cealaltă a scenei, mi-a fost greu să mai revin în rolul actorului. A început să-mi placă toată nebunia pe care o presupune crearea unei noi producţii de la zero. Fiind un fel de producător-regizor, trebuie să te gîndeşti la toate detaliile tehnice şi artistice, dar şi la detaliile de marketing, de exemplu.

Un alt lucru pe care a trebuit să l învăţ a fost că, într-un fel, fiind un deschizător de drum, nu voi fi acceptat uşor (de exemplu, după 13 ani de lucrat aici, o parte din critica finlandeză ne ignoră munca). A trebuit să învăţ că fiecare proiect făcut e fundaţia pentru un nou proiect şi că impactul pe termen lung e mult mai important decît un succes de moment.

Compania noastră, European Theatre Collective, există de 12 ani. Facem, de obicei, cîte un proiect pe an. De 5 ani facem şi un festival de teatru-lectură, R.E.A.D. Reading EuropeAn Drama (n.a. info pe www.theatrecollective.com). Am avut piese noi din toată Europa. Din Romînia am lecturat Tigrul Gianinei Cărbunariu şi Vă plac bananele, tovarăşi? a lui Csaba Székely, iar din Republica Moldova, Momentul acela de Nicoleta Esinencu. Anul acesta o să avem piese din Serbia, Germania, Franţa şi Israel. În momentul de faţă lucrăm la un proiect social-politic, Invisible Finland, în care aducem pe scenă poveştile oamenilor veniţi să locuiască aici, prin prisma profesiilor stereotipe în care sînt văzuţi imigranţii de către majoritatea finlandeză. Anul trecut am avut premiera piesei Constructorii, în care am jucat cu Romi Chiciuc. În decembrie o să avem premiera Şoferi şi anul viitor o să vină rîndul Curăţitorilor. E o serie de spectacole construite pe baza interviurilor făcute de noi. Proiectul e un mix de documentar cu ficţiune. Punem poveştile reale într-un context fictiv şi vedem ce iese din acest cocktail. În acelaşi timp, încercăm să ne jucăm şi cu diferite stiluri de a face teatru. Dacă Constructorii a fost un spectacol hiper-realist, la Şoferi ne-am gîndit să introducem în teatru elemente de instalaţie mobilă.

Vă plac bananele, tovarăşi? (n.a. Premiul pentru cea mai bună piesă radiofonică europeană, acordat de BBC în 2009) a fost parte a unui proiect mai mare în care m-am jucat cu identităţile mele româno-maghiare pe meleaguri finlandeze. Proiectul cu piesa lui Csaba Székely a avut şi o instalaţie audio-imersivă, Celula. A fost o instalaţie documentară în care am intervievat mai multe persoane cu cetăţenia romînă, care trăiesc în Finlanda şi au diferite statute sociale. Folosesc des această metodă de lucru, de a combina realitatea cu ficţiunea. Piesa lui Csaba fusese lecturată în festivalul nostru şi din momentul în care am citit-o, am vrut s-o prezint şi ca spectacol. Voiam să aduc un context local în spectacol, aşa că i-am cerut permisiunea lui Csaba să mut acţiunea din finalul piesei din Anglia în Finlanda. Despre România se ştiu foarte puţine în Finlanda. În afară de Dracula şi Ceauşescu, lumea nu prea ştia nimic pînă nu au apărut cerşetorii şi muzicanţii ambulanţi pe străzile finlandeze. Prezenţa lor a divizat lumea, iar mediatizarea (n.a. problemele pe care le-a creat prezenţa lor) a fost pe măsură. Cu proiectul nostru, am încercat să facem o poveste despre omul de pe stradă, dar şi să deconstruim imaginea negativă pe care o aveau romînii în Finlanda. Vă plac bananele, tovarăşi? a fost primit foarte bine aici. Pe lîngă spectacolele jucate în Helsinki, am fost invitaţi şi la festivaluri, printre care Festivalul Teatrelor Independente din Finlanda, dar, surprinzător, şi la festivalul Drama din Odorheiu-Secuiesc. Dar cel mai surprinzător pentru mine a fost cînd mi-am dat seama, după mult timp de la premieră, că avusesem un coleg de clasă cu acelaşi nume ca al personajului din piesă (n.a. Robert Vereş). Cred că destinul a vrut ca textul ăsta să ajungă la mine şi cum am zis, din momentul în care l-am citit, am ştiut că eu o să joc acel personaj.

Sînt interesat să lucrez în România. Ori de cîte ori am fost invitat, am venit, indiferent de costuri sau timp. Şi acum am două piese finlandeze foarte bune pe care aş dori să le montez în România. Am contactat cîteva teatre, dacă totul merge bine, s-ar putea să vin să fac aceste spectacole aici, în coproducţie cu compania mea.

Foto: Instalație „Body as a conflict zone, David Kozma

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.