Despre sărăcie

Publicat în Dilema Veche nr. 750 din 5-11 iulie 2018
Despre sărăcie jpeg

Am trecut de-a lungul timpului, ca mulți alții, probabil, inclusiv mari scriitori sau artiști, prin perioade de sărăcie. Sărăcie în toată puterea cuvîntului, adică nu lipsă temporară de bani sau frustări de tipul „nu-mi permit să merg anul ăsta la mare, trebuie să mai strîng cureaua, nu-mi permit nimic“. Acea sărăcie disperată, cînd te scotocești prin căptușeala hainelor și a poșetelor din iarna trecută, în speranța că vei găsi vreo bancnotă mototolită, cîteva monede, orice care să te poată ajuta. Acea sărăcie cînd mergi pe stradă, fără nici un chior în buzunar, iar atunci cînd nu te uiți în jos, închipuindu-ți că vei fi norocos și vei găsi bani, te uiți la oameni și nu mai vezi oameni, vezi portofele și carduri: „Tipul ăsta are cel puțin 5000 de euro pe card!“, „Fata asta sigur are cîteva mii de lei în portofel, se vede după cum e îmbrăcată și după lejeritatea cu care se poartă!“, „Bătrînica asta, săraca, n-are mai mult de 50 de lei, dar tot are mai mult decît mine.“ Însă sărăcia nu se reduce numai la bani, e și o stare de spirit. Nu mai ai atitudine, nu mai ai aplomb. La un moment dat nu-ți mai pasă. Sărăcie e și atunci cînd ți-e foame, ți-e sete și ți-e rușine, în același timp.

E drept că raportarea la sărăcie este diferită și în funcție de vîrstă. Altfel treci peste ea la 20 de ani, mai ales că faci tot ce-ți stă în putință ca să-ți fie mai bine. Scrii, nu refuzi nici un job, chiar dacă e plătit cu trei lulele, nu spargi în cluburi o mie de parai, nu te-ai dat niciodată șmecher, doar ai muncit rezonabil și cinstit, în domeniul tău, ai făcut ceea ce știi să faci. Teoretic, cu timpul, dintr-un tînăr sărac ar trebui să te transformi într un adult prosper. Poate prin alte părți ale lumii, da, nu însă și în România. Uite că dăm vina pe țară! – veți zice. Mai degrabă aș da vina pe neputința mea, a noastră, de „a face bani“ în lumea de aici. Fără pile, proptele, părinți bazați, amantlîcuri, nași și nășițe. Fără a avea la îndemînă nici o pîrghie. Din nimic nu se poate face (mai) nimic, aici. Să ne gîndim că se poate și că am putea să aplicăm la o scală mai mică „visul american“ – începi din nimic, dar ești talentat și creativ, crezi în ceea ce faci și poți dintr-odată totul (money & glory): nu ne va aduce decît deziluzii. Dar măcar să ajungem într-o etapă a vieții în care să supraviețuim cu brio de la o lună la altă, să schimbăm un hîrb de mașină cu un alt hîrb, mai nou, sau o garsonieră pe două camere, tot putem spera, e rezonabil. Ei bine, nu! Și revenind la vîrstă – la 20, chiar și la 30, e mai ușor, te mai ajută și părinții, îți mai cumpără o casă (că doar de-aia au trăit în comunism, ca să aibă case!) sau, dacă nu, măcar îți mai trimit niște bani cu care să-ți plătești o parte din chirie sau din rată. Ești tînăr și te bucuri aparent de viață – ce dacă n-ai bani să mergi la mare, în Grecia? O săptămînă la cort în Vama Veche e suficientă ca să te simți bine. Ce dacă n-ai bani să ieși la o terasă? O bere băută, vara, în părculețul din spatele blocului, ca să nu leșini din cauza căldurii din garsonieră (pentru că nu-ți permiți aer condiționat) îți ridică moralul și te face să visezi. Să visezi la ce? Visezi că, la un moment dat, lucrurile se vor schimba fundamental și ireversibil. La 20 de ani, chiar și la 30, citești Foamea de Knut Hamsun și te simți un pic mai bine, pentru că și ție ți-e foame. Și măcar îți ține de cald ideea că uite, săracul, cîte a pătimit, la fel ca și tine, și totuși a ajuns un mare scriitor.

Ce se întîmplă însă la 40? La 40, deja nu mai ai răbdare și nici toleranță la sărăcie. După ce ai avut, desigur, și multe perioade de relativă bunăstare, în care cel puțin nu te-ai gîndit la ce o să mănînci mîine și dacă vei avea bani să plătești întreținerea, în care ți-ai permis chiar și o vacanță în Bulgaria, te gîndești că e practic imposibil să te mai întorci vreodată la ce a fost. Adică la sărăcie, la a căuta prin căptușeala hainelor și a merge pe stradă cu capul plecat, în speranța că vei găsi banii pierduți de altcineva. Pur și simplu, nu mai ai nervi pentru așa ceva. Și nu mai înțelegi de ce viața ta în locul ăsta e atît de nesigură, de ce trebuie să faci toată această echilibristică doar pentru a supraviețui.

Sărăcia înseamnă, într-o primă fază, disperare – ești dispus să faci orice ca să ieși din ea, ca să ajungi la un liman. Ești dispus să votezi „cu cine trebuie“ pentru o sticlă de ulei și o pungă cu zahăr. Eu îi înțeleg pe acești oameni, am trecut prin asta și nu doar o dată. După disperare, urmează umilința. Te simți foarte umil atunci cînd n-ai bani, atunci cînd ești sărac. Zilele trecute, am ieșit să mă plimb prin cartier, să iau o gură de aer. M-am așezat pe o bancă în rondul de la Bucur Obor, în fața unei pizzerii din cartier unde, pe la mese, erau oameni relaxați – beau cîte un pahar de vin, mîncau cîte o pizza, se uitau la un meci de la Campionatul Mondial, zumzetul vocilor și rîsetele ajungeau pînă la banca mea. Fusesem la pizzeria respectivă de zeci de ori, mă aflasem în aceeași ipostază ca acei oameni, poate că și la mine se holbase vreun amărît de pe bancă. Și totuși, aș fi dat orice să fiu iar acolo. Așadar, granița dintre sărăcie și (ne)sărăcie e foarte subtilă, locurile se pot schimba oricînd, chiar dacă e vorba doar despre o pizza și un pahar de vin. Desigur, nu reduc sărăcia doar la această poveste, la un moft, de fapt. Însă situația dată ilustrează, de fapt, nesiguranța. Nesiguranța în care trăiesc de ani în-tregi în România și, alături de mine, alte milioane de oameni. Noaptea, ca hoții, e posibil să scapi definitiv de sărăcie, poți, la un moment dat, să cumperi măcar niște cocotieri, dar trăind curat și cinstit nu poți intra pe nici un făgaș. Și asta te termină psihic. Pentru că, tot stînd acolo pe bancă și așteptînd nimicul, în fața pizzeriei, sărăcia capătă alte forme – sentimentul de vină. M-am tot întrebat: cu ce am greșit eu, de fapt, ca să ajung în această situație? Am urmat o cale, am avut niște confirmări, să zicem, n-am refuzat nici un job pe care l-aș fi putut face, chiar dacă unele mi-au fost total improprii și mi-au pierdut timpul pe care l-aș fi putut dedica măcar unei cărți bune, nu neapărat Foamea lui Hamsun, recitită. Unde am greșit? Am greșit că n-am făcut ASE-ul sau facultatea de informatică, chiar dacă n-aveam nici o treabă cu aceste domenii? Am greșit că n-am plecat din țară mai repede? De ce, la 40 de ani, nu pot face parte permanent din grupul oamenilor relaxați de la terasă? Și atunci, m-a apucat tristețea, pentru că sărăcia, într-o ultimă fază a ei, înseamnă, de fapt, resemnare. Chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, disperarea, umilința și tristețea te fac, din om, neom. Iar nesiguranța se transformă în anxietate care are somatizări cum ar fi atacuri de panică, palpitații etc. – și atunci cînd ai, în sfîrșit, niște bani, îi cheltuiești la doctor ca să vezi ce e în neregulă cu tine.

Mai gîndesc mai departe la vîrstele sărăciei. Mă gîndesc la toți bătrînii care își numără în Piața Obor ultimele rămășițe din pensie ca să-și cumpere cartofi și tacîmuri de pui. Și care se bucură atunci cînd își pot face cîte o mică poftă, de pildă să mănînce cireșe. La 40 de ani, încă poți să mai speri într-un miracol, însă ei sînt la un capăt de drum. Iar acest capăt de drum care mă sperie cumplit este mai mult decît disperat, umilitor și trist. Este o realitate dintr-o țară în care nu toată lumea știe să fure, cei mai mulți încearcă să-și urmeaze doar un destin onest.

Foto: flickr

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.