"Accidentul din viaţa ta"
Am scris în repetate rînduri, la această rubrică, despre nivelul ridicat de tabloidizare la care au ajuns ştirile televiziunilor generaliste şi, prin urmare, nu pot decît să aplaud recentul raport al Agenţiei de Monitorizare a Presei intitulat "Un om a muşcat o ştire", dedicat "ştirilor TV din perspectiva interesului public şi a practicilor jurnalistice". Cei de la Agenţia de Monitorizare a Presei au urmărit programele de ştiri ale posturilor Antena 1, Antena 3, Realitatea TV, TVR 1, Prima TV şi PRO TV în perioadele 1-7 noiembrie 2006, 1-7 decembrie 2006 şi 1-7 ianuarie 2007, au avut o metodologie bine pusă la punct, iar studiul care a rezultat este unul care ne oferă o corectă imagine de ansamblu a felului cum se fac ştirile la televiziunile noastre, a dozei în care jurnaliştii înţeleg să servească interesul public sau a derapajelor deontologice în care se complac aceştia. Concluziile la care ajung realizatorii raportului nu sînt deloc îmbucurătoare: "Uneori, mesajul ştirii este distorsionat prin exagerări obţinute cu ajutorul tehnicilor cinematografice sau prin omisiunea substanţei unui eveniment şi potenţarea laturii de fapt divers. Exemplele identificate şi oferite de colegii mei, în raportul de faţă, confirmă acest lucru. (...) Un lucru este sigur. Dreptul cetăţenilor la informare este încălcat" - ne spune Nicoleta Fotiade, coordonatoarea proiectului. "Vampirismul emoţional pare să devină o practică tot mai întîlnită în televiziunea contemporană. Se construieşte o buclă atemporală şi aspaţială în care contează doar sentimentele de moment pe care ştirile le pot stîrni. Practic, telespectatorul-martor nu mai trebuie să evalueze sau să ia decizii. Trebuie doar să simtă. Accidentele, morţile violente sau incendiile sînt prezentate publicului sub umbrela generoasă a doi termeni de referinţă: tragedia şi fatalitatea. Jocul este perfid şi exercită o presiune fantastică asupra publicului care este invitat să îşi asume dramele victimelor sau ale familiilor acestora şi să accepte că drobul de sare ar putea să cadă în orice moment" - scrie în comentariul din deschiderea raportului Ionuţ Codreanu, unul din autorii acestuia. Tot el face şi o trecere în revistă a principalelor teme ale ştirilor, urmărite după cele două linii directoare, tragedia şi fatalitatea. Textul dă exemple grăitoare, aşa că nu mă pot abţine să nu citez încă un fragment: "Elementul fatalităţii poate fi regăsit în ştiri precum ŤUrmăriţi de moarte», ŤUrmăriţi de ghinion» sau ŤFoc şi şoc». Ştirile respective abundă în clişee legate de iminenţa morţii (Ťgoana spre moarte», Ťimpact fatal/nimicitor», Ťn-au avut nici o şansă»), dar şi despre dimensiunea nefericitelor evenimente (Ťscene desprinse parcă din război», Ťa plouat cu oameni»). Minute în şir ecranele televizoarelor sînt acaparate de secvenţe sacadate extrase din operaţiuni de descarcerare sau de resuscitare a victimelor. Ambianţa este întreţinută de coloane sonore funebre, dramatice, dar şi de sunetele utilajelor de descarcerare sau de sirenele ambulanţelor de la faţa locului. Fie că vorbim despre accidente rutiere, aviatice, umane, cele mai multe ştiri de acest gen sînt construite pe acelaşi scenariu ce stă la baza unui serial fără sfîrşit: ŤAccidentul din viaţa ta»". Titlurile scrise pe burtiera ştirilor la PRO TV, Antena 1 sau Prima TV sînt şi ele semnificative pentru senzaţionalismul promovat. Din lista prezentată în raport, putem observa existenţa a două idei recurente. Unele formulări vorbesc obsesiv despre moarte ("Scos din hăul morţii", "Şoselele morţii", "Impact fatal", "Goana spre moarte", "Urmăriţi de moarte", "Traversare fatală", "Executat în propria curte", "Vise ucise", "Moarte cumplită", "Gest mortal", "Mortul din maşină" etc.), altele despre foc ("Foc şi şoc", "Clipe de foc", "Ore de foc", "Noapte de foc", "Flăcări devastatoare", "Incendiu devastator", "Comerţ în flăcări", "Atac cu foc", "Arsă de vie" etc.) La întrebarea "cum s-a ajuns aici?" vom încerca să răspundem săptămîna viitoare.
