Vizibil, invizibil

Publicat în Dilema Veche nr. 634 din 14-20 aprilie 2016
Cum am trăit Păltinișul jpeg

În anii ’80, am urmat studii teologice într-o Românie aflată sub asediul comunismului terminal. Biserica Ortodoxă Română (BOR) era, deși larg majoritară, aproape la fel de greu detectabilă ca oricare altă expresie a creștinismului. După mai multe decenii de gîndire unică, exprimată în limba de lemn a marxism-leninismului, fenomenul religios se retrăsese în catacombe. Unica libertate încă acordată BOR – cea legată de cult – se pierdea într-o arenă publică unde numai mantrele național-comunismului răsunau în gol. Pe scurt, pînă în 1989, cultele religioase din România erau laolaltă marginalizate și ținute sub controlul strict al „organelor“. După prăbușirea vechiului regim, mai ales că la putere au rămas comuniștii, s-a schimbat radical statutul cultelor religioase. Din catacombe, ele au ocupat subit centrul atenției publice. Figurile odinioară neștiute ale ierarhilor au fost la un moment dat supraexpuse. Noul regim pretindea că are un comportament democratic, deși nu îl avea. Căuta un aliat, dar nu-l putea găsi în societatea civilă emergentă (care îi era, pe bună dreptate, ostilă). Aliatul de circumstanță a fost atunci BOR, alături de alte confesiuni. Toate suferiseră, așa cum toate făcuseră compromisuri jenante. A fost deci oarecum simplu ca „noua“ Românie să renască prin reactivarea modelului „bizantin“ de „armonie“ între puterea politică și cea spirituală: nu era această insolită logodnă dovada cea mai vie a despărțirii reale și profunde de comunism?

În toți anii ulteriori ai „tranziției“ (cînd ne căutam nu doar drumul geopolitic, găsit după 1997, ci și o altă fizionomie comunitară), cultele, începînd cu BOR, au devenit supervizibile într-o primă etapă și mult mai discrete în cea de a doua, cînd media au început practic să identifice „viața religioasă“ cu spațiul ortodox. În fond, aici doream să ajung. La faptul că, deși există și se bucură de o libertate necenzurată, restul celor 17 culte din România și-au pierdut treptat vizibilitatea. Au devenit microcosmosuri închise, care comunică intern, fără să mai apară ca subiect de presă națională.

Cum se explică această asimetrie între om­ni­pre­zența ortodoxă și discreția autoreplierii celorlalte culte legale? În primul rînd, prin rezolvarea anumitor chestiuni litigioase: mai toate cultele și-au primit înapoi multe proprietăți confiscate de regimul comunist. După ce acaparase cronica primilor ani ’90, zgomotosul conflict patrimonial dintre BOR și Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică) s-a stins odată cu atenția jurnaliștilor. Restul cultelor s-au dezvoltat nestingherit și fără tapaj, dezvoltîndu-și platforme media proprii. Treptat, BOR a rămas singura prezență, de altfel tot mai contestată, din coloanele unei prese care a făcut un loc tot mai amplu poncifelor scientiste, agnostice și anticlericale. Nu putem decît regreta faptul, incontestabil, că ocaziile de dialog inteligent dintre teologie și bio- sau neuro-științe s-au rărit considerabil, mai ales în ultimii ani.

Iată fundalul pe care chiar că m-a surprins cifra publicată recent de Guvern, care arată că sub 40% din noile lăcașuri de cult ridicate după 1989 aparțin BOR. Cu alte cuvinte, și luînd în calcul ponderea lor, cultele neortodoxe au ridicat de zeci de ori mai multe lăcașuri sacre decît BOR. Ideea contrară e doar una dintre iluziile statistice pe care proasta noastră informare le întreține. Nu vreau să victimizez BOR, deși am scris adesea că ea este, în multe privințe, prada propriului succes. E normal ca anticlericalismul să vizeze cu precădere confesiunea uriaș majoritară. Nu e însă normal să acredităm impresii false, precum cele legate de „gigantismul constructiv“ în care s-ar complace o BOR animată de ambiții triumfaliste. E onest să lucrăm mai curînd cu cifre decît cu percepții induse pe fondul unor ciocniri culturale în plină desfășurare. Clișeul „spitale, nu biserici“ înflorește tocmai pe acest teren tezist, care ignoră deopotrivă demografia confesională și echilibrul schimburilor simbolice din profunzimea corpului social.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Amenda primită de o pensionară din Brașov pentru că a plantat flori în grădina blocului. „Este anormal ce se întâmplă”
Poliţia Locală Braşov a dovedit exces de zel în cazul unei femei de 76 de ani care a plantat câteva flori în zona verde a blocului în care locuia, potrivit bzb.ro.
image
Nike și Adidas, bătute de niște fete fâșnețe: invenția unei companii elvețiene fascinează lumea FOTO
Giganții de pe piața încălțărilor de alergare au înregistrat un eșec rar după un maraton major. La Boston, primele trei locuri din clasamentul feminin au fost ocupate de atlete care au purat alte mărci.
image
Joaca de-a vremea. Posibila cauză a inundațiilor catastrofale din Dubai, ploaia artificială VIDEO
Despre „însămânțarea norilor” se vorbește de mult timp, iar tehnica este folosită în multe țări care au probleme mari din cauza secetei. Sunt voci care spun că vremea ciudată din Dubai este legată de ploaia artificială creată acolo pentru a mai îmblânzi vremea.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.