Cesaro-Papia

Publicat în Dilema Veche nr. 679 din 23 februarie–1 martie
Cesaro Papia jpeg

Cesaro-Papia est si imperantes volunt doctrinam gladio obtrudere1. Aceasta este definiția cu care se naște una din cele mai tenace prejudecăți privitoare la relația dintre Biserică și Imperiul Roman de Răsărit. Autorul ei, Justus Böhmer (1674-1749), este un jurist protestant, profesor la Halle și cancelar al ducatului de Magdeburg, pasionat de drept ecleziastic. El stabilește prin cei doi termeni, Cesaro-Papia și Papo-Cesaria, cele două derive extreme al raportului dintre stat și Biserică. În mod evident, protestantismul are vocația de a se ține pe drumul median între cele două extreme. Termenul este însă și mai vechi, atestat atît în spațiul german, cît și în cel anglo-saxon, și privește de-a dreptul procesul nașterii statului modern2. Că cei doi termeni se referă la un univers – papa și împăratul catolic – pe care protestantismul îl contestă contează mai puțin decît faptul că fac trimitere la două entități foarte aproximativ conturate conceptual și care se confruntă la fel de ușor în cadrul protestantismului, mutînd însă discuția încet dinspre o confruntare instituțională, cum ar fi statul și Biserica, spre o confruntare între libertatea de conștiință și nevoia coeziunii sociale. Pentru a înțelege această alunecare conceptuală, să reconsiderăm întreaga serie de termeni cvasi-sinonimi cu „stat și Biserică“ pe care îi găsim folosiți de diferiți autori moderni și contemporani.

Cel mai la îndemînă este să începem cu termenii ajunși la maturitate conceptuală și instituțională în modernitate, după ce s-a operat cu multă suferință umană separarea acestora, adică statul și Biserica, fiind conștienți că precizia expresiei din context contemporan se șubrezește cu cît ne raportăm la epoci mai îndepărtate. Cuplul echivalent pentru Occidentul medieval este Imperiul și papalitatea, cu precizarea că regii suverani joacă rol de împărați în regatul lor. Pentru antichitatea tîrzie și începutul Evului Mediu, cînd papalitatea nu și revendică încă reprezentarea întregii Biserici sau, pentru perioada bizantină, putem vorbi de episcopat sau, și mai generic, de cler ­(hierosyne, sacerdotium), pentru a-l așeza în fața imperiului (basileia, imperium) sau a statului (politeia, res publica). Personalizînd și împrumutînd din limbajul epocii, putem vorbi de împărat și preot / mare preot (basileus kai hiereus, imperator et pontifex). Iar pentru primele secole ale erei noastre (cu prelungire în secolul IV, iar în regiuni mai îndepărtate pînă în secolul V), în mod generic desemnăm prin pluralul creștinii pe cei care sînt obiectul întîi de prigoană al Imperiului, apoi de toleranță, de simpatie și în cele din urmă de exaltare și promovare. Exponenții acestor comunități sînt martirii. Clericalizarea Bisericii în secolul IV, atestată de Constituțiile apostolice (cca 370), era de neconceput fără contribuția împăraților romani, care au acordat episcopilor un loc de cinste în cetăți și chiar acces la curte ca înalți funcționari, dreptul de a organiza instanțe bisericești de judecată, scutire de impozite pe proprietatea ecleziastică și, în cele din urmă, beneficiul munificenței imperiale în numele turmei. Ekklesia este un termen de autoidentificare al Bisericii, cu care a venit dinspre mediul lingvistic grecesc, păstrîndu-l identic în cel latinesc și de aici în limbile moderne. Dinspre cultura păgînă numele noii secte este oi christianoi/christiani, iar adunările lor conveticulus, ansamblul lor corpus christianorum. Iar dincolo de orizontul creștinismului mijesc religio și res publica, între care însă nu există nici o tensiune, fiindcă se regăsesc întruchipate de aceiași magistrați.

Ekklesia a căpătat însă foarte devreme valoarea metaforică de corp mistic al Mîntuitorului, iar limbajul teologic s-a construit pe metafore, dintre care cea mai puternică este cea a împărăției3. Parcă pentru a încurca ițele și mai tare intră în dezbatere metafora lui Augustin a celor două cetăți antagonice: civitas Dei / civitas terrena. Iar ultima contribuție tardo-antică cu reverberații puternice în lumea medievală este punerea în circulație de către papa Ghelasie, probabil fără un țel precis, a termenilor de auctoritas (pontificum) și potestas (regum). Toate aceste cupluri de termeni nu numai că nu sînt sinonime, dar utilizarea lor aproximativă poate produce contrasensuri grave.

Astfel trebuie să înțelegem că pentru a pune față în față un cezar și un papă, care-și încalcă reciproc atribuțiile, producînd cele două „abuzuri“ în oglinda, trebuie să privești istoria din zorile modernismului occidental, din spațiul protestantismului. Cu toate acestea, în protestantism nu corpul mistic al Bisericii se opune statului, ci libertatea de conștiință a cetățeanului. Separația e iluzorie, căci nu mai e nimic de separat, rolul de gardian al exigențelor corpului social l-a preluat statul, iar apărătorul individului este libertatea lui de conștiință. Aceasta este lectura protestantă a tratatului lui Luther despre libertatea creștinului (Von der Freiheit eines Christenmenschen).

Cesaro-Papia a fost ușor adoptată ca termen polemic de către istoriografia catolică, începînd cu cardinalul Joseph Hergenrother (m. 1890), și apoi în bizantinistica contemporană. Papo-Cesaria nu a prins în mediul științific fiindcă era ușor de denunțat ca instrument polemic al unui concurent ideologic, protestantismul, dar și fiindcă denunțarea hegeliană a Teocrației, ca fiind esența regimurilor premoderne, a umplut întreg cîmpul dezbaterii. Absorbția puterii politice sub autoritatea sacerdoțiului, alianța în cele din urmă dintre tron și altar, a făcut ca viziunea hegeliană a unui stat emancipat de religie să fie cadrul predominant în gîndirea istorică europeană. Cazul particular cînd un rege se crede și preot nu se integra în nici un fel în materialismul hegelian și apoi marxist. De aceea tema a rămas marginală și oarecum apanajul răfuielii istoriografiei catolice cu cea ortodoxă. Format în mediul istoriografic occidental, protestant, Steven Runciman și-a ales pentru cartea sa titlul Teocrația bizantină pentru a descrie o lume în care religia este aparent în miezul afacerilor statului, instrument al acțiunii acestuia și obiect al acțiunii politice.

Gilbert Dagron evocă aceste dificultăți conceptuale, pune termenul cezaropapism între ghilimele și construiește dosarul istoriografic al acestei false idei, dar inevitabil, compunînd dosarul, a păstrat în dezbaterea științifică tema. Pasul suplimentar care trebuie făcut este să înțelegem de ce anumiți împărați capătă trăsături cezaropapiste mai degrabă decît alții. Și mai ales care erau instrumentele conceptuale cu care operau și cîmpul ideolgic în care acționau?

Pluralitatea de sinonime pentru preoție în limba latină, pontifex, sacerdos, antistes, flamen, din care primele trei au intrat parțial și în limbajul creștin, și în limba greacă (hiereus, hierophantes, hieropoios, hierourgos, hierosyne), dar mai ales faptul că preoția creștină a avut de la început termeni proprii pentru funcțiile sale sacerdotale, episkopos (=supraveghetor), presbyteros (=bătrîn) și kleros (în Septuaginta pentru preoția levitică), au făcut ca magistraturile romane de pontifex să nu fie temei de confuzie cu preoția creștină. Faptul că între atributele imperiale ale împăratului Anastasie mai găsim pontifex inclytus, la care este posibil să fi reacționat Ghelasie, este probabil datorat tocmai acestui lucru. Cele două preoții nu se aflau în același plan. 

1 Justus Henning Böhmer, Jus Parochiale ad fundamenta genuine, I, 2, XXVII-XXVIII, ed. a VI-a, Halle-Magdeburg, 1760, p. 19-20.

2 Albrecht Christian Rotth, Synopsis errorum thomasianorum, Leip­zig, 1699.

3 Robert Murray, Symbols of Church and Kingdom. A Study in Early Syriac Tradition, T&T Clark International, 2004. 

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est European al Academiei Române.

Foto: wikimedia commons

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.