Zugravul Casian. Şi instalatorul Tibor

După ce îţi iei un apartament, urmează să-l zugraveşti şi să-i refaci instalaţiile sanitare. După ce s-au spart pereţi şi s-a dat jos tencuiala veche, casa arată descurajant. Mai e multă treabă. Aici intervin Casian – zugrav, cu două facultăţi începute şi neterminate, şi Tibor – instalator cu experienţă.

Casian este extrovertit, supraponderal, comunicativ şi din judeţul Bihor. A început Facultatea de Ştiinţe Politice, dar nu şi-a dat licenţa. Politica şi istoria recente ale României sînt subiecte preferate de discuţie, în pauzele de gletuit. S-a apucat apoi de Facultatea de Construcţii. Nu a terminat-o. E inteligent, mai tot timpul zîmbitor şi extrem de încăpăţînat. Degeaba îi spui ce să facă, cum să facă. El te ascultă cu atenţie şi aparentă răbdare, după care face lucrurile exact cum intenţiona să le pună în operă înainte de discuta cu tine. Nu le face rău, se pricepe, dar te scoate din sărite. Dintr-un motiv inexplicabil, nu te poţi supăra pe el. Încăpăţînarea lui are ceva copilăresc. Te irită şi te amuză, în acelaşi timp.

Mă sună şi îmi spune că nu mai are suficientă faianţă de un anume fel pentru pereţii de la baie. Anterior, stabilisem împreună o idee decorativă care folosea două tipuri de faianţă. Nu mai poate realiza modelul şi mai vrea un pachet de material. Îi spun să mă aştepte jumătate de oră, că vin. Sper să găsim o altă idee decorativă cu celălalt tip de faianţă. Aş vrea să fac o economie de cîteva zeci de lei... Cînd ajung însă la şantier, el deja a pus faianţa după vechiul model şi mă anunţă că trebuie să cumpăr încă un pachet. Va folosi din el doar două plăci. Două din zece! Mă enervez, dar mă execut. Ajung să am în boxă două cutii cu două tipuri de faianţă nefolosite. Realitatea e totuşi că e bine să ai rezerve pentru viitoare reparaţii…

Cel mai mare critic profesional al lui Casian nu sînt eu, beneficiarul lucrării, ci Tibor.

Tibor e un ungur din Cluj-Napoca, instalator. E pedant, atent, ordonat pînă la obsesie. Îşi petrece minute în şir privind un pic saşiu, prin ochelarii fumurii, cît de bine a strîns un racord de la ţeava de gaz sau de apă. Nu se grăbeşte niciodată, e tăcut, are totul bine planificat. Spre deosebire de Casian, care îmi dă o listă cu ce trebuie eu să cumpăr, Tibor îmi dă în scris o listă justificativă cu toate cumpărăturile pe care el le-a făcut. În premieră pentru cariera lui, Tibor instalatorul are o problemă: zugravul. Pe lîngă evidenta nepotrivire de personalitate, Casian face lucrul pe care tipicarul instalator îl detestă cel mai mult: să umble careva cu sculele lui sau să i le mute. Tibor şi le lasă, seară de seară, în ordine, curăţate şi lustruite după o zi de lucru. Le acoperă cu o folie, să nu se pună pe ele praf şi moloz. A doua zi, le găseşte mutate în alt loc, neacoperite, pline de praf. Îl urăşte pe Casian pentru asta.

„Bihoreanul ăsta iar mi-a mutat sculele şi le-a umplut de praf.“ În timpul ăsta, Casian fredonează absent un cîntec şi amestecă compoziţia de var lavabil într-o găleată. De altfel, zugravul este un iubitor de muzică. Îşi pune în fiecare seară muzică de pe YouTube. Îi plac mult Scooter şi ABBA. „Mă plictisesc, Adi, fără muzică!“, mi-a spus încă din primele zile. A trebuit neapărat să-i aduc un aparat de radio în frontul de lucru.

„Bihoreanul ăsta ocupă tot apartamentul şi nu pot lucra“, îmi repetă aproape zilnic Tibor. Îi atrag eu atenţia lui Casian că există nemulţumiri. Trebuie să o fac cîtă vreme cei doi sînt într-un război rece, iar eu am totuşi nevoie de amîndoi. „Vax! Fleacuri“, transmite expresia feţei lui Casian. E un boem. E o dezordine infernală acolo unde lucrează: unelte, saci, găleţi, grămezi de moloz. Şi un radio. Tot apartamentul e ocupat. Cu greu, cu bombăneală şi cu nervi mai poate Tibor să pună ţevi, calorifere, chiuvete, cadă, centrală.

Timp de o lună şi ceva, de s-ar termina odată!, intermediez relaţiile de muncă între Casian şi Tibor. Unul e încăpăţînat, boem şi expansiv, parcă e şef. Dar face treabă bună, în final. Celălalt e nemulţumit, perfecţionist, defensiv, dar şi el face treabă bună, în spaţiile pe care „prinţul“ Casian i le pune la dispoziţie. Eu nervos, Tibor nervos, Casian senin. Conflictul mocneşte, apar şi momente acute, dar nu explodează niciodată.

Sîntem la Cluj, în Ardeal. Oamenii sînt politicoşi, calmi, chiar şi cînd se enervează reciproc.

Adrian Ardelean este jurnalist Radio.