Zodia capului

Publicat în Dilema Veche nr. 520 din 30 ianuarie - 5 februarie 2014
Zodia capului jpeg

- în gură sau în rucsac -

Cu aproape trei luni în urmă, tînăra Geisa Silva a deschis uşa locuinţei sale din Rio de Janeiro, a vîrît mîna în rucsacul lăsat în prag de un necunoscut şi a scos de-acolo capul soţului ei, Joao Rodrigo Silva Santos, fost fotbalist pe la mai multe cluburi din Brazilia, Suedia şi Honduras. Şi cum în America de Sud violenţa are un „ce“ baroc, făptaşul s-a îngrijit, cu pedanteria tipică sadicilor, să taie limba şi să scobească ochii victimei. Corpul lui Joao Rodrigo Silva Santos nu a fost găsit nici în ziua de astăzi.

Cu aproape două luni în urmă, tot în Brazilia, dar la Curitiba, meciul de campionat dintre Aletico Paranaense şi Vasco da Gama a pocnit pe la cusături din cauza unei încăierări între galerii. Ceva ce începuse ca bruiaj mustind de scabrozităţi a deraiat în bătaie generală. Prin amabilitatea poliţiei, care a intervenit cu gaze lacrimogene şi gloanţe de cauciuc, după o jumătate de oră de contemplare tandră a desfăşurărilor, numărul răniţilor a crescut de la patruzeci la cîteva sute, pentru ca doi dintre ei să protesteze împotriva tratamentului, săvîrşindu-se dintre cei vii în urma unor răni grave la cap.   

Cu aproape o lună în urmă, un fotbalist brazilian de la Sao Raimundo Esporte Clube, cea mai la modă echipă din Manaus, şi-a exprimat dezacordul faţă de o decizie a arbitrului, administrîndu-i un cap în gură. Arbitrul a fost atît de şocat de proastele maniere ale agresorului, încît a scos tîrziu pistolul pe care-l ţinea ascuns într-una dintre jambiere şi a fost imobilizat înainte de-a apuca să-şi ia revanşa. Acestea sînt faptele. Dincolo de ele se întinde, ca o lozincă pe fond negru, cugetarea etern valabilă a lui Alan Brien: „Violenţa este vorba de duh a analfabeţilor“. Iar dincolo de lozincă se aşterne un viitor înnorat. Peste mai puţin de cinci luni, Brazilia va organiza a douăzecea ediţie a Cupei Mondiale la fotbal şi va avea şansa de-a oferi un mediu de lucru mai riscant chiar şi decît Africa de Sud 2010, ceea ce, să recunoaştem, nu-i de colea. Cele trei oraşe în care s-au produs întîmplările descrise mai sus vor găzdui cîteva meciuri importante, printre care Anglia – Italia, Spania – Chile şi Belgia – Rusia, spre a nu mai pomeni de finala care se va juca, fireşte, la Rio de Janeiro, pe Maracana.  

În aceste condiţii, înţelepţii din conducerea FIFA, convocaţi de Marele Preot al fotbalului, Joseph Blatter, s-au pus pe treabă şi au rezolvat urgenţele în timp record. La finele cîtorva săptămîni de masiv angajament cortical, conclavul a decis următoarele:

Sloganul oficial al Cupei Mondiale Brazilia 2014 va fi „Juntos num so ritmo“ („Toţi în acelaşi ritm“).
Mingea folosită pe întreaga durată a competiţiei se va numi Brazuca. La loviturile libere, arbitrii vor folosi sprayul minune care dispare în cîteva secunde, pentru a indica distanţa la care trebuie să stea zidul. Imnul oficial al întrecerii, care va fi ales în urma unui concurs la care se poate participa în deplină democraţie, va fi anunţat în februarie 2014 şi va fi înregistrat de Ricky Martin.

Instrumentul popular al competiţiei, echivalentul zgomotoasei vuvuzele sud-africane, va fi caxirola, creată de muzicianul Carlinhos Brown. Mascota Cupei Mondiale, un tatu (sau armadillo) pe nume Fuleco, ales în septembrie 2012, va primi binecuvîntarea ultimă a areopagului FIFA într-un spectacol de amploare, cu sîni goi, fese vibrante, sambodrom, cafea şi artificii.

Agenda încărcată a şefilor FIFA n-a permis discutarea cîtorva chestiuni de plan secund, pe care doar cîrcotaşii le consideră relevante: violenţa de pe străzile din Manaus, unde moartea dansează prin pieţe, jafurile şi crimele ritualice din favelhas, periferiile-capcană din Rio de Janeiro şi din alte oraşe roase de sărăcie, Mafia răpirilor din Sao Paulo, rata stupefiantă a delincvenţei juvenile din Curitiba, traficul de carne vie din Fortaleza, turismul sexual din Belo Horizonte sau Recife etc. N-a fost timp, au suspinat excedaţi participanţii la şedinţa prezidată de Joseph Blatter. Dar nu vă faceţi griji, binele, adică fotbalul, va învinge.  
Ce mai poţi să spui? Nimic. Îţi rămîne să propui schimbarea mascotei, asta da. În locul lui Fuleco, ar fi mult mai nimerit un cap ieşind dintr-un rucsac. Sigur, limba şi ochii trebuie evacuaţi. În plus, se poate proceda la retezarea urechilor. Ce omagiu mai subtil pentru zeiţa Omerta din partea prea-plecaţilor ei su(s-)puşi? 

Radu Paraschivescu este scriitor, jurnalist şi traducător. 

Dosar sprijinit de AVON

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Pățania unui turist român în Istanbul. Cât a plătit pentru kebabul consumat în Marele Bazar
Un turist român a avut parte de o surpriză uriașă după ce a cerut nota de plată pentru un kebab cumpărat în Marele Bazar din Istanbul. Și-a împărtășit mai apoi experiența pe o pagină de Facebook dedicată turismului din Turcia.
image
Un nou blocaj pe piața legumelor. „Avem solarii pline de tomate care vor rămâne nerecoltate”. Cât a scăzut prețul
Legumicultorii se confruntă cu un nou blocaj pe piață, prețul tomatelor scăzând atât de mult încât nu-și mai acoperă nici cheltuielile cu recoltarea, spun aceștia. Nici la acest preț însă nu mai reușesc să vândă.
image
Secretul refacerii virginității. Rețeta unei contese medievale care a făcut furori în secolul al XVI-lea
Plantele medicinale, soluțiile de înfrumusețare și alchimia au fost pasiunile mai multor contese și regine din Europa secolului al XV-lea. Unele au rămas în istorie pentru „rețetele” controversate de întinerire și chiar de „restaurare” a virginității.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.