Ziua următoare

Publicat în Dilema Veche nr. 841 din 23 - 29 aprilie 2020
Ziua următoare jpeg

Așteptîndu-l pe Godot (1952), piesa celebra a lui Samuel Beckett, reprezintă pentru generații întregi de cititori un mister nedeslușit. Povestea celor doi vagabonzi (Vladimir și Estragon) care așteaptă inutil sosirea unui personaj, pe numele său Godot, a fost interpretată în multe feluri: metaforă a neputinței umane golite de sens, metaforă a unei lumi desacralizate (Godot fiind Dumnezeu – God în limba engleză), metaforă a izolării unor oameni prinși într-un no man’s land din timpul războiului (inspirată de experiența autorului însuși în Rezistența franceză), fie metaforă a unor nedreptăți social-politice. Toate interpretările, posibil valide, s-au lovit din start de refuzul lui Beckett de a da o cheie de citire: „Nu știu mai mult despre această piesă decît cel care ajunge să o citească cu atenție. Nu știu în ce spirit am scris-o. Nu știu mai multe despre personaje decît ceea ce ele spun, ceea ce fac și ceea ce li se întîmplă. În înfățișarea lor, am indicat puținul pe care l-am putut întrezări. Meloanele, de exemplu. Tot ce puteam ști am arătat. Nu este mult. Dar îmi este de ajuns, și asta chiar din plin. Aș spune chiar că m-aș fi mulțumit și cu mai puțin. Cît despre dorința de a găsi în toate acestea un sens mai adînc și mai înălțător, sînt incapabil să arat vreun interes. Dar ar putea fi posibil…” (citat de pe coperta cărții – Samuel Beckett, Așteptîndu-l pe Godot, Editura Curtea Veche, 2007).

Reticența lui Beckett față de simboluri e binecunoscută. Irlandez trăind la Paris, fără nici o influență vizibilă a mediilor sofisticate în care se învîrtea (conform descrierii făcute de prietenul său Cioran), acesta s-a delimitat de orice modă culturală. Fermecător și devotat în relațiile cu prietenii, de o discreție totală față de public, Beckett și-a construit atent imaginea unui autor enigmatic. De o cultură enciclopedică în orice domeniu, fascinat de cuvîntul scris, de rugby, cricket și de muzica lui Schubert, și-a indus în eroare admiratorii. Toate curentele filozofice, politice sau  psihanalitice la modă le-a tratat mascat cu indiferență pentru a le dinamita cu radicalismul operei sale: a subminat orice formă de efuziune, de exces, de lirism, de mesaj, de bune intenții moralizatoare sau înălțătoare. De aici și deruta publicului la apariția celebrei sale piese, în care „nimic nu se întîmplă”. Haosul  în care se învîrt personajele sale, suspendate în așteptare, te dezarmează. Nimic concret de care te poți agăța. Iar lovitura de grație vine din refuzul autorului de a oferi un final. Așteptarea poate continua, momentan fără învingători sau învinși. Beckett nu a fost optimistul incurabil, dar nici nihilistul cinic.

Criticat adesea pentru lipsa „dragostei sale față de personaje”, dramaturgul irlandez a rămas fidel stilului său lipsit de sentimentalism. Vladimir și Estragon nu sînt mari figure tragice sau comice, nu sînt nici măcar absurde (alt epitet folosit excesiv). Fără trecut, toate trăirile lor (bucurie, disperare, speranță) se consumă rapid. Dar aceasta lume infinitezimală, debarasată de orice artificiu sau ornament, e creată cu o mare grijă pentru tot ce poate fi uman. Iar Vladimir și Estragon, nedespărțiți, vor avea și mîine o zi. La fel cum pe alte două personaje celebre, Hamm și Clov (din Sfîrșit de partidă), în ciudă dorinței de a încheia totul, de a rupe definitiv cu prezentul, le leagă nevoia unuia de celălalt. Fie că e vorba de singuratate, în Ultima bandă a lui Krapp, sau de neputință, în trilogia Molloy, Malone moare, Nenumitul, fragilitatea condiției umane e singura temă care contează.

Niciodată deranjat în timpul meciurilor sportive de la televizor, niciodată răspunzînd la telefon decît între ore fixe, niciodată făcînd prea mare caz de importanța sa, niciodată uitînd numele și grijile celor cu care se întîlnea (își nota în secret într-un carnețel), ajutîndu-și mereu prietenii cu sume mari de bani, niciodată renunțînd la țigări și whisky irlandez, niciodată renunțînd la exactitatea cu care dorea să-i fie reprezentate piesele de teatru, niciodată plîngîndu-se (chiar și în momentele difcile), niciodată făcînd pe sfîntul (momentele de exasperare îl făceau insuportabil uneori), niciodată renunțînd la dragostea lui pentru Dante și pentru romanul lui Theodor Fontane Effi Briest, niciodată uitînd plăcerea scrisului, Beckett a fost întocmai ca acei jucători de șah celebri care continuă partida chiar dacă știu deznodămîntul după primele mutări.

Cristi Luca este critic de film.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.