Zîna Electricitate

Publicat în Dilema Veche nr. 525 din 6-12 martie 2014
Zîna Electricitate png

Alaiul zînelor e vast şi el străbate întinderi necuprinse, în paşi de dans, care îl poartă de la basm la ştecher. Către sfîrşitul veacului al XIX-lea (într-o vreme cînd miraculosul devenea ştiinţific), i s-a alăturat, cu drepturi depline, Zîna Electricitate, întruchipare feminină a luminii. O vedem, iradiind splendoare, pe afişul AEG (Allgemeine Elektricitäts-Gesellschaft) – Societatea Germană de Electricitate, înfiinţată în 1883. E o doamnă suplă, cu trupul vag acoperit de voaluri, dar avînd bustul dezgolit, aşezată comod şi oarecum lasciv pe o roată înaripată, deasupra globului terestru. Ţine în mîna dreaptă un bec aprins – făclie şi far într-o aceeaşi alcătuire – care va scoate lumea din bezne, călăuzind-o spre modernitate. Apare apoi pe un alt afiş, al Expoziţiei Electrice Internaţionale de la Philadelphia, din 1884. Acolo, pudoarea yankee i-a acoperit bustul, însă becul aprins (ţinut în mîna stîngă) şi roata înaripată s-au păstrat. Ca element suplimentar de noutate, mîna dreaptă a zînei bate la telegraf o depeşă, în timp ce doi îngeri (pe care nimic nu-i poate defini mai exact decît cuvîntul „rotofei“) vorbesc la telefon. Urmează, în 1923, o carte de Henri Letorey, care îi laudă virtuţile şi îi preamăreşte darurile chiar din titlu: Vă ofer Sănătatea, Veselia, Economia, Bunăstarea. Sînt Zîna Electricitate. Pentru ca, mai tîrziu, Compania de Distribuţie a Electricităţii din Paris să-i comande pictorului Raoul Dufy un panou de mari dimensiuni, menit să-i electrizeze pe vizitatorii Expoziţiei Universale din 1937. Comanda îi cerea artistului „punerea în valoare a rolului electricităţii în viaţa naţională, cu un accent deosebit pe rolul social de prim plan jucat de lumina electrică“. Zis şi executat: Raoul Dufy şi-a introdus penelul în priză şi a produs, la capătul unui an de trudă, o alegorie care măsura 624 de metri pătraţi şi care se chema, fireşte, Zîna Electricitate.

Roadele aduse de trecerea noii zîne prin aer şi prin pereţi nu puteau stîrni decît un entuziasm fără seamăn, ilustrat grăitor de Marseieza electrică. Cîntec de luptă al electricienilor (autori: G. Clair şi Rupin Schkoff), al cărei refren suna astfel: „La fire, electricieni! Aprindeţi cărbunii! / Să strălucim, să strălucim, / Un foc mai pur să lumineze naţiunile!“. Printre aceste roade putem socoti şi efectele benefice ale luminii în tratarea anumitor maladii sau disfuncţii, descrise pe larg de dr. Georges Geiger în lucrarea Aplicaţii terapeutice ale băii de lumină şi ale băii de căldură luminoasă, din 1901, de unde aflăm că o pacientă a lui, suferind de obezitate, a pierdut 6,900 kg în doar două luni, după ce s-a scăldat în 42 de băi de lumină. Sau „Diafanoscopul Gerrard electric de buzunar (model sterilizabil perfecţionat)“, prezentat de inventator la Congresul de Laringologie de la Paris, în 1914, „aparat universal pentru examinarea ochilor, nasului, foselor nazale, gîtului, gurii, sinusurilor, faringelui, laringelui, vegetaţiilor adenoide la copii şi adulţi, urechilor, canalului auditiv, timpanului, vaginului, rectului, intestinului etc.“.

Un „etc.“ ce pare a sugera existenţa altor cotloane întunecate pe care lumina electrică le poate da la iveală. Şi le-a dat: într-o ştire inserată în paginile gazetei Scînteia electrică (anul I, 1886-1887) facem cunoştinţă cu zonele de umbră ale zînei. Compania Edison & Swan United Electric (spune ştirea) a intentat un proces companiei Woodhouse & Rawson pentru contrafacerea unor brevete obţinute de Edison şi Swan în 1879 şi 1880, audierile din ziua de 19 mai 1886 fiind consacrate exclusiv dezbaterilor asupra semnificaţiei cuvîntului „filament“. S-ar zice că lampa începea să fileze acum, deşi semne prevestitoare ale unui asemenea fenomen apăruseră ceva mai devreme. Un observator atent ar fi putut desluşi, citind cartea lui Justin Duburgua, Newtonianismul prieteniei sau scrisori filozofice despre lumină şi culoare (publicată în 1803), acest avertisment deghizat în veşmintele unei teoreme: „Dacă un fascicul de lumină trece în sfera de atracţie a unui corp oarecare, el suferă o aberaţie perturbată“. Şi ce altceva decît o aberaţie perturbată ar putea fi cartea unui anume Pierre Roux, Tratat despre Ştiinţa lui Dumnezeu sau Descoperirea primelor cauze. Lucrare care dezvăluie marele mister al electricităţii şi al magnetismului, acela al pilei atotputernice şi nesecate, precum şi legile eterne ale fiziologiei generale, constituind galvanoplastica daguerriană universală, din 1857? De unde transcriu două pasaje lămuritoare: 1) „Eterul ceresc este un burete sublim şi însufleţit şi matematic regulat, prin ale cărui canale circulă agentul sublim, sau sămînţa lui Dumnezeu, sau electricitatea“; 2) „Biblia este cel mai desăvîrşit tratat de electricitate care poate exista pe lume“.

Cum tot o aberaţie perturbată îmi pare a fi „maşina de aplauze automate“ din teatrele vieneze, a cărei descriere o găsim în cartea lui Ferdinand Faideau, Ştiinţa curioasă şi amuzantă, apărută în 1902: „un aparat compus din doi saci de piele, de mărimea unor mănuşi de box, legaţi prin fire electrice de loja regizorului. Acesta nu trebuie decît să apese un buton pentru a face ca sacii să se lovească unul de altul, scoţînd un zgomot întru totul asemănător aplauzelor unei săli în delir“. Înclin să cred că o maşină de aplauze automate, cu sunetul amplificat în difuzoarele propagandei, s-a aflat la originea formelor aberante de folclor consemnate în volumul Lirica populară românească cu tematică actuală, din 1984. Cîteva exemple: „Foaie verde de cicoare, / Cîndeşti e comună mare, / Cu trei sate-alăturate, / Frumos electrificate“; „Frunză verde şi-o sipică, / Am un bec, o floricică“; „Foaie verde de pe rampă, / Cu chibritul n-aprind lampă; / Învîrtesc un bumbuşor / Şi aprind becul uşor“; „De-aş putea, eu face-m-aş / Puişor de lăstunaş / Şi spre-al cerului sălaş / În zbor aprig duce-m-aş, / Să-mi desfăt privirile / Cercetînd turbinele / Mîndre şi uzinele / Ce-şi împart luminile / Prin toate căminele“.

Aşa o fi, dar uzinele ucid zînele. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

catalin scarlatescu urgenta spital accident 808545 jpg
Ce origini are Cătălin Scărlătescu. Nu s-a ascuns niciodată: „Mi-a arătat în copilărie ce înseamnă...”
Cătălin Scărlătescu a fost întotdeauna un om onest și nu s-a sfiit să recunoască multe lucruri despre familia sa. A răspuns de fiecare dată clar și fără să se ascundă după deget. Cu toate acestea, puțini oameni cunosc etnia acestui celebru bucătar.
„Imaginea personajului de culoare” – conferință la Muzeul Național de Artă al României
„Imaginea personajului de culoare” – conferință la Muzeul Național de Artă al României
Muzeul Național de Artă al României (MNAR) invită publicul să participe la o nouă conferință din seria „Opere în prim-plan”, susținută de Mălina Conțu în Galeria de Artă Europeană, în ziua de sâmbătă, 23 noiembrie 2024, ora 16.00, de această dată despre „Imaginea personajului de culoare”.
Swiatek jpeg
Colecția Constantin Orghidan (foto: Biblioteca Academiei Române)
Inaugurarea expoziției permanente de numismatică dedicată colecției Constantin Orghidan
Academia Română și Biblioteca Academiei Române organizează joi, 7 noiembrie, un eveniment cultural omagial și comemorativ dedicat împlinirii a 150 de ani de la nașterea și 80 de ani de la moartea inginerului Constantin Orghidan.
trump si MUsk, pe X captura Youtube png
Pericolul unei oligarhii trumpiste
Oligarhia trumpistă care prinde contur este mult diferită de tulpina post-sovietică.
Alegeri în SUA (foto: Pixabay)
Alegeri în SUA. Cine sunt şi cum sunt desemnaţi marii electori care îl aleg pe preşedintele Americii
Marii electori care în final îl vor alege pe preşedintele SUA sunt desemnaţi într-un proces în două etape din rândul membrilor de partid, lobby-iştilor, oficialilor locali sau chiar politicienilor retraşi din activitate.
oana roman ilinca vandici teo trandafir instagram jpg
Oana Roman, goală într-un jacuzzi. Ilinca Vandici și Teo Trandafir au comentat apariția vedetei: „Dacă se udă, să nu se întâmple nimic..”
Ilinca Vandici și Teo Trandafir au comentat o imagine cu Oana Roman goală într-un jacuzzi. Cu toate că imaginile au fost publicate anul trecut, abia acum a atras atenția celor două prezentatoare TV, care au avut un schimb de replici savuros și a stârnit râsete în platoul emisiunii „Follow Us”, de la
alice cocea jpg
Actrița româncă pentru care s-au sinucis trei bărbați. Avea o frumusețe răpitoare și a înnebunit Parisul
Cândva, era cea mai frumoasă actriță din țara noastră, iar de-a lungul țării nu mai era niciun român care să nu îi cunoască numele. Este vorba despre Alice Cocea, a cărei frumusețe ar fi făcut nu mai puțin de trei bărbați să își pună capăt zilelor!
mario iorgulescu
Magistraţii au respins cererea lui Mario Iorgulescu de a fi expertizat medical în Italia. Cum au motivat decizia
Mario Iorgulescu, rejudecat pentru ucidere din culpă şi conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului şi drogurilor, nu va fi expertizat în Italia, aşa cum solicitaseră avocaţii săi.