Zîna Electricitate

Publicat în Dilema Veche nr. 525 din 6-12 martie 2014
Zîna Electricitate png

Alaiul zînelor e vast şi el străbate întinderi necuprinse, în paşi de dans, care îl poartă de la basm la ştecher. Către sfîrşitul veacului al XIX-lea (într-o vreme cînd miraculosul devenea ştiinţific), i s-a alăturat, cu drepturi depline, Zîna Electricitate, întruchipare feminină a luminii. O vedem, iradiind splendoare, pe afişul AEG (Allgemeine Elektricitäts-Gesellschaft) – Societatea Germană de Electricitate, înfiinţată în 1883. E o doamnă suplă, cu trupul vag acoperit de voaluri, dar avînd bustul dezgolit, aşezată comod şi oarecum lasciv pe o roată înaripată, deasupra globului terestru. Ţine în mîna dreaptă un bec aprins – făclie şi far într-o aceeaşi alcătuire – care va scoate lumea din bezne, călăuzind-o spre modernitate. Apare apoi pe un alt afiş, al Expoziţiei Electrice Internaţionale de la Philadelphia, din 1884. Acolo, pudoarea yankee i-a acoperit bustul, însă becul aprins (ţinut în mîna stîngă) şi roata înaripată s-au păstrat. Ca element suplimentar de noutate, mîna dreaptă a zînei bate la telegraf o depeşă, în timp ce doi îngeri (pe care nimic nu-i poate defini mai exact decît cuvîntul „rotofei“) vorbesc la telefon. Urmează, în 1923, o carte de Henri Letorey, care îi laudă virtuţile şi îi preamăreşte darurile chiar din titlu: Vă ofer Sănătatea, Veselia, Economia, Bunăstarea. Sînt Zîna Electricitate. Pentru ca, mai tîrziu, Compania de Distribuţie a Electricităţii din Paris să-i comande pictorului Raoul Dufy un panou de mari dimensiuni, menit să-i electrizeze pe vizitatorii Expoziţiei Universale din 1937. Comanda îi cerea artistului „punerea în valoare a rolului electricităţii în viaţa naţională, cu un accent deosebit pe rolul social de prim plan jucat de lumina electrică“. Zis şi executat: Raoul Dufy şi-a introdus penelul în priză şi a produs, la capătul unui an de trudă, o alegorie care măsura 624 de metri pătraţi şi care se chema, fireşte, Zîna Electricitate.

Roadele aduse de trecerea noii zîne prin aer şi prin pereţi nu puteau stîrni decît un entuziasm fără seamăn, ilustrat grăitor de Marseieza electrică. Cîntec de luptă al electricienilor (autori: G. Clair şi Rupin Schkoff), al cărei refren suna astfel: „La fire, electricieni! Aprindeţi cărbunii! / Să strălucim, să strălucim, / Un foc mai pur să lumineze naţiunile!“. Printre aceste roade putem socoti şi efectele benefice ale luminii în tratarea anumitor maladii sau disfuncţii, descrise pe larg de dr. Georges Geiger în lucrarea Aplicaţii terapeutice ale băii de lumină şi ale băii de căldură luminoasă, din 1901, de unde aflăm că o pacientă a lui, suferind de obezitate, a pierdut 6,900 kg în doar două luni, după ce s-a scăldat în 42 de băi de lumină. Sau „Diafanoscopul Gerrard electric de buzunar (model sterilizabil perfecţionat)“, prezentat de inventator la Congresul de Laringologie de la Paris, în 1914, „aparat universal pentru examinarea ochilor, nasului, foselor nazale, gîtului, gurii, sinusurilor, faringelui, laringelui, vegetaţiilor adenoide la copii şi adulţi, urechilor, canalului auditiv, timpanului, vaginului, rectului, intestinului etc.“.

Un „etc.“ ce pare a sugera existenţa altor cotloane întunecate pe care lumina electrică le poate da la iveală. Şi le-a dat: într-o ştire inserată în paginile gazetei Scînteia electrică (anul I, 1886-1887) facem cunoştinţă cu zonele de umbră ale zînei. Compania Edison & Swan United Electric (spune ştirea) a intentat un proces companiei Woodhouse & Rawson pentru contrafacerea unor brevete obţinute de Edison şi Swan în 1879 şi 1880, audierile din ziua de 19 mai 1886 fiind consacrate exclusiv dezbaterilor asupra semnificaţiei cuvîntului „filament“. S-ar zice că lampa începea să fileze acum, deşi semne prevestitoare ale unui asemenea fenomen apăruseră ceva mai devreme. Un observator atent ar fi putut desluşi, citind cartea lui Justin Duburgua, Newtonianismul prieteniei sau scrisori filozofice despre lumină şi culoare (publicată în 1803), acest avertisment deghizat în veşmintele unei teoreme: „Dacă un fascicul de lumină trece în sfera de atracţie a unui corp oarecare, el suferă o aberaţie perturbată“. Şi ce altceva decît o aberaţie perturbată ar putea fi cartea unui anume Pierre Roux, Tratat despre Ştiinţa lui Dumnezeu sau Descoperirea primelor cauze. Lucrare care dezvăluie marele mister al electricităţii şi al magnetismului, acela al pilei atotputernice şi nesecate, precum şi legile eterne ale fiziologiei generale, constituind galvanoplastica daguerriană universală, din 1857? De unde transcriu două pasaje lămuritoare: 1) „Eterul ceresc este un burete sublim şi însufleţit şi matematic regulat, prin ale cărui canale circulă agentul sublim, sau sămînţa lui Dumnezeu, sau electricitatea“; 2) „Biblia este cel mai desăvîrşit tratat de electricitate care poate exista pe lume“.

Cum tot o aberaţie perturbată îmi pare a fi „maşina de aplauze automate“ din teatrele vieneze, a cărei descriere o găsim în cartea lui Ferdinand Faideau, Ştiinţa curioasă şi amuzantă, apărută în 1902: „un aparat compus din doi saci de piele, de mărimea unor mănuşi de box, legaţi prin fire electrice de loja regizorului. Acesta nu trebuie decît să apese un buton pentru a face ca sacii să se lovească unul de altul, scoţînd un zgomot întru totul asemănător aplauzelor unei săli în delir“. Înclin să cred că o maşină de aplauze automate, cu sunetul amplificat în difuzoarele propagandei, s-a aflat la originea formelor aberante de folclor consemnate în volumul Lirica populară românească cu tematică actuală, din 1984. Cîteva exemple: „Foaie verde de cicoare, / Cîndeşti e comună mare, / Cu trei sate-alăturate, / Frumos electrificate“; „Frunză verde şi-o sipică, / Am un bec, o floricică“; „Foaie verde de pe rampă, / Cu chibritul n-aprind lampă; / Învîrtesc un bumbuşor / Şi aprind becul uşor“; „De-aş putea, eu face-m-aş / Puişor de lăstunaş / Şi spre-al cerului sălaş / În zbor aprig duce-m-aş, / Să-mi desfăt privirile / Cercetînd turbinele / Mîndre şi uzinele / Ce-şi împart luminile / Prin toate căminele“.

Aşa o fi, dar uzinele ucid zînele. 

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

image
Scandalul Dorian Popa versus restaurantul care l-a refuzat pe Cheluțu. „Ne criticați fără să ne cunoașteți” | adevarul.ro
Personalul restaurantului din Turda despre care vloggerul Dorian Popa a spus că nu l-a primit în incintă pe Cheluțu, câinele său, le-a dat replica artistului și fanilor săi.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.