Ziarul de zi cu zi
În fiecare dimineaţă, bunicul meu dădea o raită prin cartierul său din Cluj şi-şi cumpăra un ziar local. Îl citea, de regulă, după masa de prînz, cînd îşi făcea siesta. La un moment dat aţipea. Îl interesau ştirile edilitare pe care le parcurgea în diagonală, rubricile de sport sau anunţurile de la „decese şi comemorări“ (pe care i le citea cu voce tare şi bunicii mele, încercînd să-şi amintească împreună nume, figuri). Ziarul lui de zi cu zi nu avea nimic atractiv, nici măcar poze cu fete dezbrăcate, articolele erau scrise fără nerv, titlurile erau corecte, şi atît. Era la fel de banal ca viaţa sa de pensionar, însă îi crease o oarecare dependenţă şi mici tabieturi. Îl asocia cu momentele plăcute ale zilei sau pur şi simplu îi umplea timpul. Mai mult decît atît, după ce îşi îndeplinea funcţia sa de ziar şi se „învechea“, se transforma în hîrtie de împachetat diverse lucruri. O concluzie firească ar fi că ziarul era necesar.Veţi spune că cei din generaţia bunicului meu s-au împuţinat şi că alte generaţii nu mai văd rostul unor astfel de obiceiuri. Cei „conectaţi“ nu au dependenţe, nu-şi fac siesta şi nu împachetează obiecte. Vor doar informaţia, dacă se poate în timp real. Pentru ei ziarul bunicului meu e inutil.O discuţie asemănătoare se poartă deja de multă vreme despre film. Într-o epocă digitală în care poţi face filme şi cu telefonul mobil, mulţi se întreabă care mai e rostul filmului realizat în manieră clasică, pe peliculă de 35 de mm, mai pretenţios şi mai scump. Există opinii că pelicula, la fel ca hîrtia, va dispărea şi că e doar o chestiune de timp. Aşa o fi, însă nu poţi arde nişte etape, doar pentru că tehnologia a avansat incredibil de repede şi într-un mod spectaculos.Avem de-a face cu o falsă problemă? Oare ne grăbim să anticipăm schimbări ireversibile, în loc să ne concentrăm asupra fondului, a conţinutului? E mai inteligent filmul realizat pe suport digital? E mai bun ziarul online? (A. P.)
