⬆
de ce nu moare jurnalismul bun
Relevanţa jurnalistică şi blestemul hîrtiei
Dispariţia din piaţă a cîtorva ziare (Ziua, Cotidianul, Gardianul) şi scăderea de vînzări a altora (Jurnalul naţional, Evenimentul zilei, Gândul) au lansat pe spaţii mari discuţia despre „moartea presei scrise“. De fapt, e vorba de o tendinţă pe care specialiştii o cunoşteau. De ce merg lucrurile atît de prost? E hîrtia blestemată?
Cifrele de piaţă arată că necazul nu e acolo, ci într-altă zonă. Cel mai plîns dintre ziarele dispărute, Cotidianul, vindea în septembrie 2009 cam 5100 de exemplare p
Colecţionarii de Dilema şi noii utilizatori de Blackberry sau iPhone
Acum trei ani şi jumătate, mă aflam în vizită în Alaska, la ziarul Anchorage Daily News, într-o întîlnire cu şeful Departamentului Interactiv. Anchorage Daily News face parte din reţeaua McClatchy Company, o reţea cu publicaţii în special pentru zonele metropolitane, care funcţionează din 1857. 150 de ani mai tîrziu, McClatchy a vîndut unele titluri, a păstrat altele. The New York Times o numeşte „o companie hibrid“, care şi-a dezvoltat servicii de publicitate şi site-uri, investind şi în site-u
Mai au ziarele vreun rost în ziua de astăzi?
Da, ziarele sînt relevante – şi pot să dovedesc acest lucru. Mai relevante ca Hypo Real Estate, mai relevante ca Deutsche Bank sau Dresdner Bank. Sînt cu mult mai relevante decît Opel sau Arcandor. Süddeutsche Zeitung este relevant, Frankfurter Allgemeine este relevant; Der Spiegel, Die Zeit, Die Welt, Frankfurter Rundschau şi tageszeitung sînt toate relevante. La fel şi multe altele. Sistemul pentru care ele contează nu se numeşte economie de piaţă, nici sistem financiar sau capitalism, ci demo
Citiţi acest articol
Cititorul de ziare vrea acurateţe, dar în acelaşi timp emoţie. Vrea obiectivitate, dar şi un pic de angajament. Vrea distanţă critică, dar şi căldură sau compasiune. Vrea imagini grăitoare, dar şi texte explicative. Vrea şoc, dar are limite. Ciudată specie mai e cititorul de ziare. Ciudată şi tot mai rară. Pe cale de dispariţie, spun unii. Pentru că şi-a epuizat resursele de hrană. A devorat totul online, ziarul tipărit – pîinea cea de toate zilele a cititorului de ziare – devenind fad, nesărat,
Ziarul de zi cu zi
În fiecare dimineaţă, bunicul meu dădea o raită prin cartierul său din Cluj şi-şi cumpăra un ziar local. Îl citea, de regulă, după masa de prînz, cînd îşi făcea siesta. La un moment dat aţipea. Îl interesau ştirile edilitare pe care le parcurgea în diagonală, rubricile de sport sau anunţurile de la „decese şi comemorări“ (pe care i le citea cu voce tare şi bunicii mele, încercînd să-şi amintească împreună nume, figuri). Ziarul lui de zi cu zi nu avea nimic atractiv, nici măcar poze cu fete dezbr