Citiţi acest articol

Publicat în Dilema Veche nr. 309 din 14 - 20 ianuarie 2010
Dreptul de a fi eutanasiat jpeg

Cititorul de ziare vrea acurateţe, dar în acelaşi timp emoţie. Vrea obiectivitate, dar şi un pic de angajament. Vrea distanţă critică, dar şi căldură sau compasiune. Vrea imagini grăitoare, dar şi texte explicative. Vrea şoc, dar are limite. Ciudată specie mai e cititorul de ziare. Ciudată şi tot mai rară. Pe cale de dispariţie, spun unii. Pentru că şi-a epuizat resursele de hrană. A devorat totul online, ziarul tipărit – pîinea cea de toate zilele a cititorului de ziare – devenind fad, nesărat, inutil.

Ziariştii sînt şi mai ciudaţi. Cei mai mulţi nici nu vor să ştie unde, cînd şi de ce au început sau au încetat eventualii cititori să le parcurgă articolul. Asta pentru că probabil s-au speriat de exemplul people-metrului folosit de televiziuni ca să afle – chipurile, cu precizie! – cîte gospodine cu vîrste cuprinse între 31 şi 40 de ani au urmărit telenovela de la ora 16 şi-n ce secundă anume a emisiunii a fost punctul maxim de audienţă. Într-un fel, e şi normal să privească neîncrezători la aceste metode: uite unde a ajuns televiziunea de cînd patronii sînt cu ochii numai pe cifre şi statistici! Asta vrea publicul? Asta vrea, spun statisticile: sex, crime, fotbal, sex, crime şi iar fotbal. Pe bune? Păi, şi-atunci, de ce tot scad audienţele TV, că doar oferă fix „ce vrea publicul“.

Cu ziarele e altfel. Pînă nu de mult, nu se prea ştia cine şi cît a citit. Pentru presa tipărită nu există cifre clare, ci doar presupuneri, deducţii oferite în urma unor cercetări gen exit-poll. De pildă, pînă nu de mult, se presupunea că pagina 1, sportul, informaţia politică „fierbinte“ şi paginile locale sînt zonele din ziare cele mai frecventate. Şi-apoi, nu se prea ştia nici dacă aceste pagini sînt citite pe bune sau doar răsfoite, odată ce titlurile, intertitlurile sau casetele cu citate captau atenţia.

ReaderScan este o metodă dezvoltată de elveţianul Carlo Imboden în urmă cu vreo şapte ani. În jur de o sută de oameni (aleşi reprezentativ) sînt puşi să citească ziarele şi, cu ajutorul unui creion optic, să parcurgă textele pe care le citesc. Dispozitivul memorează exact locul de unde a început şi unde s-a încheiat lectura. Redacţiile pot primi astfel un feed-back calitativ cu privire la conţinut. Nu e vorba de cifre de difuzare (tiraj, număr de cititori pe ediţie etc.), ci de cota de lectură pe care a stîrnit-o fiecare articol, fiecare pagină în parte. Firma de consultanţă a lui Imboden a cercetat, în ultimii 4-5 ani, nu mai puţin de patruzeci de publicaţii din spaţiul german (cotidiene locale sau centrale, reviste generaliste sau de specialitate), oferind redacţiilor consiliere personalizată. Însă multe dintre concluzii au fost făcute publice, căci ele vizează relaţia dintre ziar şi cititorii săi şi sînt, în mare măsură, general valabile. Rezultatele acestor cercetări i-au surprins pe mulţi. Prima concluzie e că mărimea nu contează. Mulţi patroni de presă, neinformaţi, au prejudecata că „oamenii nu (mai) citesc texte lungi“. „O tîmpenie“ – spune Carlo Imboden: un text bun se citeşte indiferent de lungime. Ba chiar – explică el într-unul dintre studiile sale – se pare că cititorii acordă mai multă atenţie unui text mare, îl parcurg cu mai multă răbdare şi chiar cu bunăvoinţă, acceptînd să citească pînă şi pasaje explicative complicate sau aparent inutile, pentru a ajunge le esenţa chestiunii. Comportamentul e determinat de respectul faţă de autor, faţă de tema în cauză şi, nu în ultimul rînd, faţă de munca editorială. În schimb, textele scurte sînt parcurse adesea în diagonală, ba chiar sînt lăsate deoparte, cititorul extrăgîndu-şi informaţia doar din titlu sau din chapeau. Cea mai mică cotă de lectură ar avea-o textele cu informaţie brută, preluate ca atare de pe agenţiile de presă.

O altă concluzie a studiilor lui Imboden e legată chiar de esenţa jurnalismului de calitate: transmiterea de informaţii pertinente. Sigur, cititorilor le place divertismentul, dar în ziare caută în primul rînd informaţie solidă, noutate şi background. Caută, de fapt, o continuare a celor aflate de la televizor, de la radio, de pe Internet; o continuare mai articulată, cu detalii bine dozate şi cu o abordare critică care să sprijine „digestia“. S-a constatat, de pildă, că paginile cu informaţii utilitare din Berliner Zeitung au avut o cotă de lectură mult mai mică decît paginile serioase, cu articole bine redac-tate. În Kölner Stadt-Anzeiger, un ziar local, paginile cele mai citite sînt cele dedicate politicii naţionale: e vorba de texte lungi, cuprinzătoare, bine împănate cu imagini de calitate. Şi cei de la Berliner Kurier – primul tabloid care a recurs la această cercetare – au constatat, cu stupoare, că paginile de politică sînt foarte urmărite de cititori. În săptămînalul Die Zeit – o publicaţie generalistă destinată, în general, elitelor, dar care are un tiraj de 500.000 de exemplare – cea mai citită secţiune e „Dosarul“, compus din texte de mari dimensiuni. Cota de lectură a recenziilor bate spre zero – nu doar în Die Zeit, ci la toate publicaţiile studiate – însă publicul cumulat al articolelor care apar la paginile de cultură (care e nişat, în funcţie de interese: literatură, muzică clasică, pop-rock, jazz, teatru, cinema etc.) nu este deloc de neglijat. Se caută pertinenţa şi calitatea. Pînă şi ziarele bulevardiere au fost surprinse să afle că, altfel decît se credea, cititorii sînt mai degrabă dispuşi să renunţe la sex, crime şi cancanuri, decît la opinie, reportaj şi cultură.

Grafica şi elementele de paginare sînt esenţiale pentru a atrage atenţia. Se presupune că cititorii aleg publicaţiile şi în funcţie de cum arată prima pagină. „Red-skin-sex“ a devenit aproape o deviză pentru revistele glossy. Cică dacă ai pe prima pagină culoarea roşie, un pic de piele (dacă se poate, de pe decolteu) şi cuvîntul „sex“, ai un avantaj substanţial asupra concurenţei. Trucul e bun. Păcat că între timp îl foloseşte toată lumea. Aşa că nimeni nu mai are vreun avantaj competitiv...

Cititorilor de ziare le place dacă un articol e „mobilat“ cu o casetă în care e trecut un scurt citat din text. Le place (zic unele studii), însă se opresc din citit exact în locul în care citatul respectiv apare în text – spune Imboden: 30% dintre cititori încetează să mai citească, dacă întîlnesc citate sau intertitluri pe care le-au citit în text. De vină ar fi aici prejudecăţile managerilor care mizează pe puterea obişnuinţei. Cei care citesc texte pe Internet sînt obişnuiţi să parcurgă textele în diagonală, în cîteva secunde – şi atunci intertitlurile le sînt de ajutor. Asemenea trucuri ieftine par, pentru cititorul de ziar, redundante. Dacă a hotărît să-şi cumpere un ziar înseamnă că e dispus să investească şi timp pentru a-l citi, aşa că de ce să-i furi plăcerea oferindu-i un rezumat alcătuit din trei titluri şi-un citat scos în vedetă?O altă eroare o constituie trimiterile de pe copertă la paginile de conţinut din interior. Are vreun sens să trimiţi cititorul direct de pe copertă la pagina 18? Intenţia e greşită. E ca şi cum ţi-ai da autogol – spune Imboden. Plus că, de cele mai multe ori, oricum nu sînt luate în seamă. Cititorul de ziar e mult mai isteţ decît cred ziariştii. El circulă prin pagini ca un cumpărător printre rafturi, la supermarket. Totul e să-i faci o zi frumoasă şi să-l faci să se plimbe prin tot magazinul, chiar dacă a venit doar cu o listă scurtă de cumpărături. Cine ştie, poate, pînă la urmă, cumpără mai mult decît şi-a propus.

Ziarul perfect?

Cu cît creşte consumul de informaţie pe Internet, cu atît recursul la ziarul tipărit e mai la îndemînă, mai dorit. Totul e ca, atunci cînd hotărăşte să-şi cumpere un ziar, cititorul să nu nimerească peste un articol pe care tocmai l-a citit pe Internet. Căci asta l-ar face să ajungă la concluzia că a primit, pe bani, ceea ce oricum a luat gratis din altă parte. Dacă, în schimb, i se oferă o informaţie sau măcar o abordare diferită, atunci preţul plătit pe ziar nu îi va mai părea inutil. În aşa-zisul război dintre informaţia tipărită şi informaţia afişată pe ecran, ziarele nu vor putea cîştiga decît dacă oferă calitate şi plus-valoare. Aici e vorba despre cultura calităţii vs cultura gratuităţii. Nici un sondaj, nici o cercetare, oricît de exhaustivă, nu ne poate învăţa să facem ziarul perfect. Însă confruntarea cu „ce vrea publicul“ ne poate spune, zi de zi, că standardele de calitate, profesionalismul şi stilul scriiturii fac, pînă la urmă, diferenţa. Şi diferenţa se poate constata, pe termen lung, şi în cifrele de difuzare.Nu, cuvîntul tipărit nu e pe moarte, nici cititorii de ziare nu sînt pe cale de dispariţie; doar că s-a mers prea departe cu „maşinile de ştiri“ şi „marketingul agresiv“. Cînd planifici actualitatea pe criterii economice şi dozezi metafore în funcţie de popularitate, pierzi din vedere exact ceea ce constituie esenţa muncii de jurnalist. Problema e că managerii de presă gîndesc în continuare numai în funcţie de cota de piaţă. Ce-ar fi dacă s-ar găsi în sfîrşit unul mai isteţ care să-şi gîndească strategia în funcţie de cota de lectură?

P.S. Se pare că trucul lui Imboden chiar funcţionează: titlurile cu „agaţament“ îndeamnă la lectură. Tot el spune că funcţionează doar dacă şi textul e pertinent. Dacă aţi ajuns pînă aici înseamnă că a fost.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
La ce distanță față de proprietatea vecină poți planta un copac. Când pot fi puși arborii chiar pe hotar
Copacii și gardurile vii plantate la limita dintre proprietăți stârnesc dispute aprige între vecini, iar de multe ori se ajunge în justiție pentru tranșarea lor.
image
Orașele cu cele mai mari salarii și domeniile cu cele mai multe locuri de muncă
Valorile sunt corelate cu numărul de joburi disponibile în aceste orașe, însă depind și de distribuția candidaților pe niveluri de experiență.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.