Colecţionarii de Dilema şi noii utilizatori de Blackberry sau iPhone

Manuela PREOTEASA
Publicat în Dilema Veche nr. 309 din 14 - 20 ianuarie 2010
Colecţionarii de Dilema şi noii utilizatori de Blackberry sau iPhone jpeg



Acum trei ani şi jumătate, mă aflam în vizită în Alaska, la ziarul Anchorage Daily News, într-o întîlnire cu şeful Departamentului Interactiv. Anchorage Daily News face parte din reţeaua McClatchy Company, o reţea cu publicaţii în special pentru zonele metropolitane, care funcţionează din 1857. 150 de ani mai tîrziu, McClatchy a vîndut unele titluri, a păstrat altele. The New York Times o numeşte „o companie hibrid“, care şi-a dezvoltat servicii de publicitate şi site-uri, investind şi în site-uri de job-uri (Career Builder), de anunţuri auto (cars.com) sau de închirieri (appartments.com).

Informaţia

În Alaska, regiune atît de deosebită de restul Americii şi chiar al lumii, oamenii ţinutului regretă că specificul local suferă din pricina „reţetelor“ aduse de lanţurile corporatiste. Pe de altă parte, o companie locală de presă ar trăi foarte greu independent, date fiind costurile mari, resursele insuficiente de publicitate şi concurenţa cu marile grupuri media. Sînt lucruri bine cunoscute, aşa cum ştiut e că fenomenul globalizării a adus beneficiul calităţii şi al standardelor profesionale în multe zone în care informaţia era deficitară.

În timp, din dorinţa de expansiune rapidă, reţelele globale par să-şi fi pierdut apetitul pentru investiţia în calitate şi preferă să reducă la maximum costurile. Producţiile originale, realizate pe teren, fotoreportajele de profunzime, de interes pentru comunitate, sînt înlocuite tot mai mult cu ştiri şi imagini de agenţie, ziarele se uniformizează şi se distanţează de cititori. O altă pedală ieftină e latura senzaţionalistă, este exploatat tot ceea ce iese din comun, fie prin exagerări tabloide locale, fie prin „importul“ de astfel de ştiri, via reţea. Importul devine astfel şi mai simplu pentru că o pisică în tur de mapamond este o ştire uşor de vîndut, se pare, cîtă vreme o difuzează şi marile televiziuni de la noi, la ştiri.

Un amalgam de comunicate, infotainment şi cuvinte încrucişate – aşa descria recent, un prieten, presa românească. Reţeta s-a întors chiar împotriva unei părţi a promotorilor, revistele glossy, care şi-au pierdut din originalitate într-o inflaţie generală de „noutăţi“ despre vedete. Cu reţeaua de corespondenţi semiabandonată, cu editori care filtrau agenţiile şi Internetul şi cîţiva redactori la conferinţe de presă, uniformizarea a erodat dramul de atractivitate al cotidienelor naţionale. Practicile neconcurenţiale de marketing, întîrzierile din sistemul de distribuţie, demersurile la limita bunelor practici încercate pe acest segment fac ca presa tipărită să nu fie atractivă pentru noi investitori.Evoluţia digitală a cititorilor a adîncit criza de credibilitate a presei scrise. Nu criza, nu şubrezirea economică, ci poate că accesul la Google a făcut ca jocurile invizibile din spatele paginilor tipărite să fie refuzate. Sincer, sper ca toate titlurile care serveau alte interese decît cele ale publicului (şi ale plătitorilor de reclamă, dar numai în spaţiul marcat ca atare) să dispară. Nu deplîng soarta presei scrise care trăia pentru alte raţiuni. Dacă nu mai e profitabilă, orice afacere se închide, aceasta e regula pieţei.

Au existat la noi şi există încă multe titluri pe hîrtie, dar un număr restrîns a avut la bază criterii economice funcţionale. Raţiunea celor mai multe foi era interconectarea cu alte afaceri. În termeni simplişti, era mare poza primarului pe prima pagină, cîştiga proprietarul gazetei un contract cu firma de gaze. Era atacat şeful de la Drumuri? Se găsea rapid o rezolvare pentru gropile oraşului, printr-o lucrare cu dedicaţie. Sînt atît de ştiute astfel de practici şi nu am să insist asupra lor, deşi în continuare compun o realitate dureroasă, care afectează enorm presa, în plan local. Mai devreme sau mai tîrziu, primarii, patronii şi politicienii buticari vor înţelege că astfel de jocuri fac parte din trecut. Dintr-un trecut în care ei nu iau în calcul că puterea magică a informaţiei se recompune acum din pixeli, se reaşază pe terminale portabile, e accesată prin iPhone sau Blackberry, intră într-un fel de playlist al surselor de informare dezirabile şi indezirabile. Canalul e mai puţin important, esenţială este atenţia către cititorul ignorat.Dacă în Alaska site-ul Anchorage Daily News reprezintă mai mult o oglindă a ziarului, la care se adaugă servicii de mică publicitate online, la un alt site, www.cleveland.com, Internetul şi-a depăşit complexul în faţa hîrtiei. Conţinutul tipărit al ziarelor locale – The Plain Dealer sau The Sun News – s-a topit în Cleveland.com, un brand construit pe numele oraşului din statul Ohio, în care conţinutul clasic e colateral informaţiilor utile, accesabile prin click, materialelor multimedia (clipuri video, grafice), serviciilor online, fie ele de entertainment sau de shopping.

Va dispărea presa tipărită?

Cauzele pentru care s-au închis la noi cîteva ziare nu sînt cele ale crizei globale. Încă nu s-au închis, la noi, ziare din cauza crizei economice. S-au închis în alte ţări, dar nu aici. La noi s-au închis ziare care au renunţat la calitate şi ziare care depindeau de conjuncturi economico-politice. De ce nu s-au închis titluri înainte de alegeri?Ca multe alte publicaţii din străinătate, Anchorage Daily News sau Cleveland.com experimentează noi modalităţi de a ajunge la cititori, încercînd să integreze informaţie şi servicii. Nimeni nu a găsit modelul de business perfect, dar majoritatea tinde să opteze pentru convergenţă. Internetul, un hypermarket aparent în dezordine, pare să pună multe pe raft. Va reuşi să suplinească lipsa de relevanţă resimţită pe alte canale? Va reuşi Internetul să nu fie doar vizual şi senzaţionalist? Vor reuşi alte canale tehnologice să facă ordine în inflaţia de lucruri atît de la îndemînă?


Vecinii mei, programatori din primele generaţii, consumă foarte multă informaţie online şi totuşi continuă să colecţioneze publicaţiile lor favorite; au o întreagă colecţie de Dilema, inclusiv de dinainte de a fi „veche“. Praful şi acarienii nu i-au făcut să se despartă de teancul lor preţios, dar nu e exclus ca, într-o bună zi, ei să se pună de acord şi să-şi accepte colecţia scanată. De aici pînă la a fi utilizatori de Blackberry sau iPhone nu mai e decît un pas.
 

Comunismul se aplică din nou jpeg
Ale lumii două fețe
Oamenii n-au fost, poate, mai răi sau mai buni în istoria lor, dar instrumentele prin care au exercitat răul au variat considerabil, adică s-au dezvoltat.
p 10 jpg
Unidimensionala banalitate
Dacă România l-a ales pe Iliescu președinte în 1990, de ce s-ar mai fi făcut vreodată alegeri?
29903084942 33e7aa40d1 c jpg
Despre conceptul de „rău” din perspectiva diverselor teorii filosofice
Răul metafizic precum și cel empiric sînt explicate prin patru mari tipuri de teorii.
32851415932 5b1b685b66 c jpg
Hater-ul de Internet și hater-ul sub acoperire
„Hater”-ul, o persoană măcinată de anxietate și nemulțumiri, care își găsește o personificare a anxietăților și nemulțumirii ca poetul muza, a existat dintotdeauna.
1024px Don Chepito witnessing a boxing match between a black man and a white man MET DP869355 jpg
„Să te dezlănțui într-un mod controlat” – interviu cu Cătălin MOROȘAN
„E foarte bine să-ți dezvolți furia, dar trebuie s-o folosești în mod controlat, pentru că nu poți să încalci regulile. Și în ring, și în viață sînt reguli de respectat.”
p 1 jpg
O structură limbică arhetipală sau în miezul răului
Un copil nu are niciodată părinții pe care-i visează, doar copiii fără părinți au părinți de vis.
p 14 Parintele Rusu cu familia jpg
A fi cu „etichetă”
Un grăunte de răutate adîncă, izvorîtă din crunta răzbunare și din trufia unui slujbaș plenipotent al statului, a schimbat pentru totdeauna biografia peste veacuri a părintelui Rusu Petre.
p 21 sus WC jpg
Cele două fețe ale sufletului
Oricît de mult ne-ar plăcea să fim doar buni n-o să ne iasă, vom produce suferință și dacă ne-am propus, și dacă nu.
p 21 jos jpg
Fețe-fețe ale răutății
Cred că răutatea are o grămadă de fețe, ceea ce o face, deseori, greu de identificat. Sau ușor de confundat.
Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.