Colecţionarii de Dilema şi noii utilizatori de Blackberry sau iPhone

Acum trei ani şi jumătate, mă aflam în vizită în Alaska, la ziarul Anchorage Daily News, într-o întîlnire cu şeful Departamentului Interactiv. Anchorage Daily News face parte din reţeaua McClatchy Company, o reţea cu publicaţii în special pentru zonele metropolitane, care funcţionează din 1857. 150 de ani mai tîrziu, McClatchy a vîndut unele titluri, a păstrat altele. The New York Times o numeşte „o companie hibrid“, care şi-a dezvoltat servicii de publicitate şi site-uri, investind şi în site-uri de job-uri (Career Builder), de anunţuri auto (cars.com) sau de închirieri (appartments.com).

Informaţia

În Alaska, regiune atît de deosebită de restul Americii şi chiar al lumii, oamenii ţinutului regretă că specificul local suferă din pricina „reţetelor“ aduse de lanţurile corporatiste. Pe de altă parte, o companie locală de presă ar trăi foarte greu independent, date fiind costurile mari, resursele insuficiente de publicitate şi concurenţa cu marile grupuri media. Sînt lucruri bine cunoscute, aşa cum ştiut e că fenomenul globalizării a adus beneficiul calităţii şi al standardelor profesionale în multe zone în care informaţia era deficitară.

În timp, din dorinţa de expansiune rapidă, reţelele globale par să-şi fi pierdut apetitul pentru investiţia în calitate şi preferă să reducă la maximum costurile. Producţiile originale, realizate pe teren, fotoreportajele de profunzime, de interes pentru comunitate, sînt înlocuite tot mai mult cu ştiri şi imagini de agenţie, ziarele se uniformizează şi se distanţează de cititori. O altă pedală ieftină e latura senzaţionalistă, este exploatat tot ceea ce iese din comun, fie prin exagerări tabloide locale, fie prin „importul“ de astfel de ştiri, via reţea. Importul devine astfel şi mai simplu pentru că o pisică în tur de mapamond este o ştire uşor de vîndut, se pare, cîtă vreme o difuzează şi marile televiziuni de la noi, la ştiri.

Un amalgam de comunicate, infotainment şi cuvinte încrucişate – aşa descria recent, un prieten, presa românească. Reţeta s-a întors chiar împotriva unei părţi a promotorilor, revistele glossy, care şi-au pierdut din originalitate într-o inflaţie generală de „noutăţi“ despre vedete. Cu reţeaua de corespondenţi semiabandonată, cu editori care filtrau agenţiile şi Internetul şi cîţiva redactori la conferinţe de presă, uniformizarea a erodat dramul de atractivitate al cotidienelor naţionale. Practicile neconcurenţiale de marketing, întîrzierile din sistemul de distribuţie, demersurile la limita bunelor practici încercate pe acest segment fac ca presa tipărită să nu fie atractivă pentru noi investitori.Evoluţia digitală a cititorilor a adîncit criza de credibilitate a presei scrise. Nu criza, nu şubrezirea economică, ci poate că accesul la Google a făcut ca jocurile invizibile din spatele paginilor tipărite să fie refuzate. Sincer, sper ca toate titlurile care serveau alte interese decît cele ale publicului (şi ale plătitorilor de reclamă, dar numai în spaţiul marcat ca atare) să dispară. Nu deplîng soarta presei scrise care trăia pentru alte raţiuni. Dacă nu mai e profitabilă, orice afacere se închide, aceasta e regula pieţei.

Au existat la noi şi există încă multe titluri pe hîrtie, dar un număr restrîns a avut la bază criterii economice funcţionale. Raţiunea celor mai multe foi era interconectarea cu alte afaceri. În termeni simplişti, era mare poza primarului pe prima pagină, cîştiga proprietarul gazetei un contract cu firma de gaze. Era atacat şeful de la Drumuri? Se găsea rapid o rezolvare pentru gropile oraşului, printr-o lucrare cu dedicaţie. Sînt atît de ştiute astfel de practici şi nu am să insist asupra lor, deşi în continuare compun o realitate dureroasă, care afectează enorm presa, în plan local. Mai devreme sau mai tîrziu, primarii, patronii şi politicienii buticari vor înţelege că astfel de jocuri fac parte din trecut. Dintr-un trecut în care ei nu iau în calcul că puterea magică a informaţiei se recompune acum din pixeli, se reaşază pe terminale portabile, e accesată prin iPhone sau Blackberry, intră într-un fel de playlist al surselor de informare dezirabile şi indezirabile. Canalul e mai puţin important, esenţială este atenţia către cititorul ignorat.Dacă în Alaska site-ul Anchorage Daily News reprezintă mai mult o oglindă a ziarului, la care se adaugă servicii de mică publicitate online, la un alt site, www.cleveland.com, Internetul şi-a depăşit complexul în faţa hîrtiei. Conţinutul tipărit al ziarelor locale – The Plain Dealer sau The Sun News – s-a topit în Cleveland.com, un brand construit pe numele oraşului din statul Ohio, în care conţinutul clasic e colateral informaţiilor utile, accesabile prin click, materialelor multimedia (clipuri video, grafice), serviciilor online, fie ele de entertainment sau de shopping.

Va dispărea presa tipărită?

Cauzele pentru care s-au închis la noi cîteva ziare nu sînt cele ale crizei globale. Încă nu s-au închis, la noi, ziare din cauza crizei economice. S-au închis în alte ţări, dar nu aici. La noi s-au închis ziare care au renunţat la calitate şi ziare care depindeau de conjuncturi economico-politice. De ce nu s-au închis titluri înainte de alegeri?Ca multe alte publicaţii din străinătate, Anchorage Daily News sau Cleveland.com experimentează noi modalităţi de a ajunge la cititori, încercînd să integreze informaţie şi servicii. Nimeni nu a găsit modelul de business perfect, dar majoritatea tinde să opteze pentru convergenţă. Internetul, un hypermarket aparent în dezordine, pare să pună multe pe raft. Va reuşi să suplinească lipsa de relevanţă resimţită pe alte canale? Va reuşi Internetul să nu fie doar vizual şi senzaţionalist? Vor reuşi alte canale tehnologice să facă ordine în inflaţia de lucruri atît de la îndemînă?


Vecinii mei, programatori din primele generaţii, consumă foarte multă informaţie online şi totuşi continuă să colecţioneze publicaţiile lor favorite; au o întreagă colecţie de Dilema, inclusiv de dinainte de a fi „veche“. Praful şi acarienii nu i-au făcut să se despartă de teancul lor preţios, dar nu e exclus ca, într-o bună zi, ei să se pună de acord şi să-şi accepte colecţia scanată. De aici pînă la a fi utilizatori de Blackberry sau iPhone nu mai e decît un pas.