Zacuşti & sincronicităţi
De cînd cu supermarketurile, s-a zis cu anotimpurile. Există un singur Anotimp Universal, în care ex-anotimpurile „sînt date/ deodată toate“. Toate cele patru, vreau să spun. Indiferent că tu crezi că afară e vară sau iarnă – ori, altfel spus, orice iluzie sezonală ar putea fi afară, de îndată ce treci pragul supermarketului, descoperi Realul: un supraanotimp de sinteză, în care pepenii şi gutuile, merele de vară şi strugurii, afinele şi nucile se coc în acelaşi timp. Adică deodată. Şi, pe deasupra, în acelaşi loc cu smochinele şi rodiile, cu papaia şi kiwi, cu bananele şi fructele de mango. Şi cu fructele de mare, probabil. Şi, bineînţeles, cu zacusca, Supraleguma de sinteză, care e, în realitatea legumelor, ceea ce e Realul supermarketului faţă de realitatea anotimpurilor: Marea Realitate Unificată. A cărei teorie, fizicienii o caută încă neputincioşi, plini fără doar şi poate de resentiment & ranchiună pe bunicuţele ori mătuşicile care, zîmbind dulce-acrişor, ca zacusca de pe etichetele policolore ale borcanelor (delicioasă mise en abîme, zău), livrează la foc continuu (şi moale) Realitate Unificată. După cum se vede, bucătărioara oricărei bunicuţe-făcătoare-de-zacuscă e, în termeni practici, mai eficientă decît tot laboratorul CERN de la Geneva.
Însă, pe de altă parte, tocmai proliferarea asta transsezonieră a borcanelor de zacuscă pe rafturile supermarketurilor a eliminat din istorie ceea ce se cheamă „Gospodăria de Toamnă“. Sau, mai simplu spus, Anotimpul Universal a eliminat anotimpurile. Doar cîteva bunici & soacre mai încăpăţînate chiar decît căutătorii bosonului Higgs mai fierb, în săptămînile de toamnă, în athanoarele uriaşe şi cu smalţul sărit, Pasta Universală. Nepoţii & ginerii (chiar şi ai lor) preferă excursia săptămînală în Anotimpul Universal, de unde pot să-şi ia, indiferent de anotimp, orice – chestiune care li se pare atît de naturală, încît au ajuns să socotească nenaturală împărţirea anului pe anotimpuri. Un accident de planificare, corijat în cele din urmă prin introducerea Anotimpului Universal. Care sigur că a trimis la muzeu anotimpurile – şi, odată cu ele, Programul Alchimic „Gospodăria de Toamnă“; însă a pus în locul lor Realitatea Unificată, cea mai simplă & practică dintre lumi, numai bună de ilustrat utopiile tuturor zăltaţilor lumii. Că unii dintre noi n-avem încredere în utopii – asta-i altă poveste. Şi apoi, chiar şi noi, cei ce bombănim utopiile, tot din Realitatea Unificată ne alimentăm.
P.S. Tocmai ce-am terminat de scris textul ăsta, mă grăbesc să mănînc ceva înainte de plecarea spre facultate, deschid repejor frigiderul – şi dau peste un borcan de zacuscă făcută de scumpa de soacră-mea. Sincronicităţile funcţionează pînă şi la zacuşti, dragă Carl Gustav.
Radu Vancu este poet. Predă la Facultatea de Litere şi Arte din Sibiu şi este redactor la revista Transilvania. Cea mai recentă carte publicată: Frînghia înflorită, Casa de editură Max Blecher, 2012.
