Weltanschauung cu closet

- numai în caz de nevoie - Colega mea din Italia dorise să meargă la toaletă, drept care se îndreptase spre frumoasa baie cu faianţă şi apă curentă din fundul coridorului. Stăpîna casei a luat-o însă de braţ şi a condus-o la vechiul closet din fundul curţii. Apoi i-a explicat, candidă, că baia aceea, din casa cea nouă cu zece camere, foloseşte "doar în caz de nevoie"... Este o stare tipică de "tranziţie". Căci şi closetul are tranziţiile sale! "Pe vremuri" era altfel, era mai simplu, căci exista doar closetul din fundul curţii - de care, iată, celor de la ţară nu prea le vine să se despartă. Lucru explicabil, şi nu ridicol, aşa cum poate părea la prima vedere. Lucru dificil, de asemenea, căci înseamnă a se despărţi total, nici mai mult, nici mai puţin decît de un Weltanschauung. Nimic nu există la întîmplare în gospodăria ţărănească, totul are un rost, care se trage la rîndul său dintr-o rînduială. Aşa şi cu closetul: a fost rînduit ca sacrul să fie despărţit de profan, iar curatul, de murdar. Toate culturile tradiţionale au oroare de ceea ce Mary Douglas numeşte "poluare simbolică". Aşa şi ţăranul român, care nu poate accepta să întineze spaţiul curat al casei prin apropierea unui spaţiu murdar al excrementelor. De aceea closetul trebuie să fie cît mai departe de casă, iar activităţile legate de el nu pot să aibă loc decît în afara casei, în spaţiul periferic al murdăriei. De unde şi ambiguitatea "modernizării": ne construim baie şi WC în casă, dar le ţinem "curate"! Closetul face deci parte din această geografie simbolică a curatului şi murdarului, dintr-o viziune despre "curat" care nu are prea mult de a face nici cu igiena, nici cu confortul - preocupări şi norme dintr-o altă lume. Din această perspectivă, nu te speli, ci te primeneşti. Iar descîntecele te lasă curat şi luminat, ca argintul strecurat... În această lume, nici murdăria nu era gunoiul nostru de astăzi. Ea îşi avea locul ei rezervat şi nu trebuia să dispară neapărat în tomberoane şi maşini de salubrizare, pentru a fi ascunsă undeva departe. De aceea o mai găsim şi astăzi la periferia caselor noastre urbane, adică pe străzile oraşelor patriei în tranziţie...