Walt Disney şi P.L. Travers – o iubire imposibilă

Publicat în Dilema Veche nr. 623 din 28 ianuarie - 3 februarie 2016
Walt Disney şi P L  Travers – o iubire imposibilă jpeg

Printr-o fericită întîmplare, copilăria mea s-a împărțit între cea reală, petrecută în orășelul din Ardeal în care se pare că m-am născut, și cea imaginară, vegheată de zîmbetul ușor ironic arborat uneori de Mary Poppins în casa oarecum dărăpănată de pe Aleea Cireșilor.

A fost o iubire la prima vedere, așa cum se întîmplă uneori în viață. Întîlnești din senin pe cineva care îți schimbă întreaga existență. E greu de spus dacă să te bucuri sau nu, pentru că nimic nu va mai fi la fel ca înainte. Pentru copilul din mine de atunci, Mary Poppins era mai reală și mai importantă decît multe dintre personajele mai mult sau mai puțin reale din viața de zi cu zi. Citeam și reciteam volumul primit de la Moș Crăciun cu o pasiune aproape mistică. Viața putea fi extraordinară. Oamenii puteau fi cu totul alt­fel, imprevizibili și surprinzători. În bine, vreau să spun.

Guvernanta enigmatică sosește adusă de vîntul de miazăzi în viața copiilor și a restului membrilor familiei Banks. Plină de farmec și mister, ea schimbă cu totul existența banală a copiilor, deschizînd, la propriu și la figurat, ferestre și uși nebănuite. Totul pînă în momentul în care începe să bată vîntul de miazănoapte, cînd ea dispare în mod la fel de neașteptat, împreună cu umbrela ei vorbitoare cu cap de papagal.

La puțin timp după ce am descoperit personajul literar s-a întîmplat să vedem că rulează la cinematograf și filmul cu același titlu. Rula în alt oraș, la vreo oră distanță de mers cu trenul, dar nici un efort nu era prea mare. Din prima clipă în care am văzut‑o pe Julie Andrews am știut că ea e Mary Poppins. Din cap și pînă în picioare. Inclusiv nasul cîrn din ilustrațiile semnate de Mary Shepard. În același timp, aveam impresia că este și nu este cea cunoscută din carte. Era senzația paradoxală că trăiește simultan în două universuri, cel din carte și cel din film, care uneori se suprapun și coincid, iar alteori se îndepărtează surprinzător de mult.

Rezolvarea enigmei avea să vină mult mai tîrziu, la aproape 50 de ani de la realizarea primului film, cînd apărea pe ecrane filmul intitulat Salvarea domnului Banks, realizat tot de Studiourile Walt Disney, ca și filmul inițial, Mary Poppins. Aflam acum despre răbdarea și perseverența demonstrate de Walt Disney timp de aproximativ douăzeci de ani pentru a o convinge pe P.L. Travers să îi acorde drepturile de ecranizare.

Descopeream în scriitoare o femeie remarcabilă, cu o copilărie plină de pri­va­țiuni, petrecută în străfundurile Australiei. În umbra adorației pentru tatăl iubitor, distrus de pasiunea nimicitoare pentru băutură și boala nemiloasă de plămîni. Cu vizitele salvatoare ale mătușii din partea mamei, care aducea bucurie și mîngîiere în viața copiilor și a părinților în egală măsură. Cu episoadele de umilință legate de concedierile succesive ale tatălui, director de bancă, mai apoi ajuns simplu funcționar. Salvarea imposibilă a tatălui din viața reală care devenea, în fine, posibilă în film. Revăzînd, la maturitate, filmul Mary Poppins, descopeream o dimensiune cu totul nouă, una extrem de întunecată, la granița neașteptată a filmului de groază. Personaj lipsit de importanță în copilărie, îl vedeam acum cu alți ochi pe dl Banks. Primul volum fusese publicat în Anglia, în 1934, cînd criza financiară era încă proaspătă în amintirea colectivă. Iar nouă ne este încă proaspătă în amintire criza noastră financiară, mai recentă, dar cu o la fel de tristă conotație.

Filmul pe care P.L. Travers a încercat din răsputeri să-l ferească de elementele caracteristice – americane și, implicit, comerciale – ale producțiilor realizate de Walt Disney și studiourile lui s‑a încăpățînat să vadă lumina zilei și a ecranului exact așa cum ea, de origine australiană și, prin țara de adopție, britanică, nu și l-ar fi dorit. Tot ce detesta ea, și poate că pe bună dreptate, s‑a strecurat în film. Și totuși, cele ce păreau a fi defecte se dovedesc a fi printre cele mai mari calități. Muzica obsedantă a fraților Richard și Robert Sherman, ale căror cîntece a ajuns și ea pînă la urmă să le aprecieze, chiar dacă strîngînd din dinți. Momentele de animație, extrem de reușite și care îi dau un farmec aparte. Dick van Dyke în rolul lui Bert, el însuși de părere că nu avea ce căuta în rolul în cauză. Actorul dorit pentru rolul respectiv și de P.L. Travers, și de Walt Disney fiind indisponibil, avînd deja un alt angajament pentru filmul rival la Oscarul pentru cea mai bună realizare din anul despre care vorbim, și anume My Fair Lady. Accidentele sorții se pare că au jucat un rol important în destinul unui film care avea toate șansele să nu se mai realizeze niciodată. Chiar și Julie Andrews a fost disponibilă pentru ceea ce avea să se dovedească rolul vieții din Mary Poppins doar pentru că tocmai suferise un eșec îngrozitor, fiind respinsă de la rolul principal din My Fair Lady. În ciuda succesului pe care îl avea deja, în paralel, în musical-ul omonim. Vocea inconfundabilă și inocența inegalabilă i-au adjudecat un rol pe care altfel probabil că nu l-ar fi putut juca.

Filmul apărut pe ecrane în 1964 s-a dovedit a fi o capodoperă. Cu copilăria idilică pe Aleea Cireșilor, dar și cu scenele întunecate, extrem de psihanalizabile, și cu melodiile cuceritoare, pe care a ajuns să le aprecieze și creatoarea personajului literar. O mențiune aparte pentru „Feed the Birds… Tuppence… Tuppence“, pe care mi-e greu s-o ascult fără să izbucnesc în lacrimi. Și presupun că nu sînt singurul care să reacționeze așa. Un film perfect pentru copiii vremurilor respective, dar în egală măsură un film perfect pentru adulții, de atunci și de acum, care și-au păstrat sufletul pururea  tînăr.

Dar viața e așa precum o știm, iar accidentele sorții au urmărit personajele din universurile paralele pînă în zilele noastre. Walt Disney, care s-a luptat douăzeci de ani pentru a face filmul promis fiicelor lui în timpul războiului, avea să moară la scurt timp după succesul zdrobitor de care s-a bucurat opera lui de bun rămas. Actorul Matthew Garber, interpretul lui Michael Banks, avea să moară de tînăr, la doar 21 de ani. Cît privește filmul, de acum esențial pentru înțelegerea întregii povești, Salvarea domnului Banks, ei bine, era și el să nu vadă lumina ecranului, scenariul respectiv circulînd ani de zile în căutarea cuiva care să-și asume riscurile destul de mari ale realizării lui. Pînă la urmă, tot studiourile Disney s-au încumetat la sarcina dificilă, nu în ultimul rînd legată de prezentarea propriului lor creator într-o postură nu întotdeauna exemplară.

La polul opus, P.L. Travers a trăit pînă la aproape 97 de ani. Iar cea care i-a dat viață pe ecran personajului creat de ea și a fost singura și incomparabila Mary Poppins, „practically perfect in every way“, Julie Andrews, a trecut și ea recent cu bine de pragul celor 80 de primăveri.

Astfel, iubirea imposibilă dintre Walt Disney și Pamela Lyndon Travers ne-a lăsat o capodoperă cinematografică, o muzică fascinantă și o poveste captivantă.

Alcor C. Crișan este membru al Aso­cia­ției Internaționale a Interpreților de Con­ferință.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Germania a arestat doi cetăţeni ruşi care ar fi conspirat să atace o bază militară americană
Doi cetățeni ruși au fost arestați în sudul Germaniei, fiind suspectați că au plănuit atacuri de sabotaj împotriva unor instalații militare americane, au anunțat joi procurorii germani.
image
O româncă se judecă de zece ani cu Elon Musk. Inițialele numelui său sunt pe acumulatorii mașinilor Tesla Model S
Brașoveanca Cristina Bălan a fost un inginer de mare viitor la Tesla, dar a fost concediată pentru că a atras atenția asupra unor defecte de fabricație. După zece ani încă se judecă cu Elon Musk
image
Cum arată interiorul „celei mai scumpe case” din lume, cu 100 de camere. Pentru ce sumă fabuloasă este scoasă la vânzare VIDEO
Castelul vast Chateau d'Armainvilliers din Seine-et-Marne, Franța, considerat a fi cea mai scumpă casă din lume, este scos la vânzare pentru 363 de milioane de lire sterline, potrivit Express.co.uk.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.