Vulnerabilitate, ce cuvînt frumos!

Cristian NEAGOE
Publicat în Dilema Veche nr. 650 din 4-10 august 2016
Vulnerabilitate, ce cuvînt frumos! jpeg

Vulnerabilitate, ce cuvînt frumos!

În cartierul meu locuiesc mulți nevăzători, mai mulți, cred, decît în orice altă parte a orașului. Îi observi pe străzi cum își caută drumul cu bastonul, cum rememorează pași și gropi și obstacole, cum scrutează în gol încercînd să afle de la trecători ce autobuz a venit în stație — dacă e cineva acolo să le răspundă.

S-ar putea ca motivul acestei prezențe neobișnuit de mari să fie faptul că în Vatra Luminoasă se găsește singurul liceu tehnologic special pentru nevăzători, unde persoanele cu deficiențe de vedere pot învăța o meserie. Zona care îl împrejmuiește a fost gîndită de Regina Elisabeta a României ca o colonie pentru orbi, cu case construite special pentru ei și familiile lor, cu școli și ateliere meșteșugărești care să-i facă utili societății și să-i ajute să se întrețină singuri. Ce nume plin de speranță pentru un cartier al orbilor — Vatra Luminoasă.

Cînd mergi printr-un oraș din Vest, întîlnești la fiecare pas persoane cu dizabilități. În România, ele lipsesc în mod suspect. Și nu pentru că ar fi mai puține ca în alte părți, ci pentru că li se refuză un drept fundamental: accesul. Accesul fizic în spațiul public, accesul la o viață demnă. Duc o existență fantomatică fiindcă majorității tipice nici nu-i trece prin cap să ia în considerare și nevoile lor.

Autoritatea Națională pentru Persoane cu Dizabilități anunța la sfîrșitul lui martie 2016 că în România trăiesc 768.376 de persoane cu dizabilități. Numărul lor s-ar putea să fie mai mare; autoritățile nu reușesc niciodată să numere pe toată lumea. Mulți oameni sînt invizibili în România — n-au acte, trăiesc în zone izolate sau în diverse forme de sclavie contemporană.

Într-o zi mă îndreptam spre casă pe bd. Chișinău făcînd obișnuitul slalom trotuar – stradă – trotuar – scări – terasă – gard ca să evit mașinile parcate aiurea, cînd mi-am dat seama că în fața mea umblă un nevăzător. Înainta lent și la fiecare pas își folosea bastonul ca pe un radar pentru obstacole. Stînga – dreapta – stînga – dreapta, pas cu pas, pe drumul lui obișnuit, atent reconstruit în minte. În mîna stîngă avea o plasă de cumpărături, ieșise probabil să-și ia ceva de mîncare. Ce aventură sinistră trebuie să fie să mergi chiar și pînă la magazinul din colț cînd ești orb sau bătrîn sau gravidă sau în scaun cu rotile sau bolnav psihic într-un oraș ca ăsta, mă gîndeam. Și atunci am văzut-o. Era fix în fața lui. O mașină parcase chiar pe trecerea de pietoni a unei străzi lăturalnice spre care omul meu se îndrepta încrezător. Bastonul a mers la dreapta pe sub botul mașinii parcate și l-am văzut cum se lovește nasol la genunchi și la coapse, apoi la burtă, în caroseria nesimțirii. S-a îndreptat, a pipăit cu mîinile capota de metal lucios și a trecut șovăind pe lîngă, ștergînd cu cămașa următoarea mașină parcată în scîrbă pe trotuar.

Cu vreo săptămînă înainte de întîmplarea asta am primit un telefon de la Mircea Toma. Mă invita să creez conceptul unei expoziții cu care Active Watch să aplice la un concurs lansat de Muzeul Național de Artă Contemporană din București. Singura condiție: să fie cu sau despre oameni cu dizabilități.

Nu sînt un fan al artei angajate. Îmi displac textele, expozițiile, spectacolele făcute să stoarcă lacrimi sau să mitralieze un dușman imaginar. Nu gust nici lucrările artiștilor care se preocupă exclusiv de formă, de „artă pentru artă”, cu un limbaj ermetic auto-referențial și cu vaste pretenții elitiste. Materialul cu care mi-am propus eu să lucrez sînt experiențele, pentru care nu ai nevoie de vreo introducere în lumea artei, ci doar de minime instrucțiuni de folosire. Și mi-am mai propus să evit capcana compătimirii. Nu despre deficiență va fi vorba, ci despre diferență, cum a observat Cristina Voinea într-o cronică publicată de Scena9

Am vrut să concep o expoziție la care să aibă acces oricine — fie că are o dizabilitate sau că nu înțelege nimic din arta contemporană, fie că e copil sau vîrstnic, că-i lipsește un simț sau are prea multe gînduri în cap. Dacă refuzi să intri în convenție și să-ți asumi o dizabilitate, preferînd rolul turistului tipic, neimplicat, vei descoperi pe parcurs că abilitățile restrîng uneori imaginația și îți pot crea un oarecare disconfort: lucrările sînt dispuse la nivelul celor în scaun rulant, fotografiile nu se văd înainte să le atingi, să le miroși, să le auzi, etichetele gravate în plastic alb îți pot păcăli privirea.

Accesul e cuvîntul-cheie. Și vulnerabilitatea. „Cu toții sîntem vulnerabili”, mi-a spus Corina Șuteu după ce a vizitat expoziția. „Despre asta e vorba aici, despre vulnerabilitățile noastre ascunse prin experiența celor care le trăiesc la vedere.” Normalitatea se trage din normă, iar norma e un pat al lui Procust. Nu încapi în el, se taie din tine ca să respecți tiparul. Normalitatea e brutală, iar societatea care o impune e o brută.

Așa că am creat un traseu imersiv prin care să se poată juca oricine are chef să-și asume o altă perspectivă asupra lumii, chiar și într-un micro-univers muzeal care vine, de obicei, cu un set strict de reguli: „Nu atingeți exponatele!” / „Nu vă urcați pe pereți” / „Nu vă băgați nasul!” / „Interzis accesul cu cîini!” Aici lucrurile stau pe dos. Iar dacă vrei să ai parte de experiența completă, trebuie să închizi ochii ca să „vezi” ceva în expoziția asta.

Expoziția „Normalitate, ce cuvînt brutal!” — o explorare artistică a dizabilității — e găzduită de MNAC București pînă pe 6 octombrie 2016. Curator: Cristian Neagoe; Artiști: Mihai Barabancea, Paul Dunca & Virginia Lupu, Cosmin Manolescu, Ivana Mladenović, Monotremu, Mircea Topoleanu

Cristian Neagoe este curator al Street Delivery și a coordonat strategia de comunicare pentru „Darwin’s Room“, de Adrian Ghenie, care a reprezentat România la Bienala de Artă de la Veneția în 2015.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.