Vremea scrisului sau a cititului?

Publicat în Dilema Veche nr. 544 din 17-23 iulie 2014
Vremea scrisului sau a cititului? jpeg

15 scriitori şi o singură întrebare: Ce citiţi, ce scrieţi în vacanţă? Răspunsurile lor funcţionează ca o „bibliografie generală“ şi sperăm că vă vor da idei de cărţi pentru vară. Cît despre textele aflate în şantier, le dorim să le priască soarele.

● Adriana BABEŢI

Ah, Doamne, ce n-aş fi dat să răspund la ancheta Dilemei vechi pe la sfîrşitul lui august. Acum, cu inima cît un purice, dar şi cu o speranţă uriaşă, aştept să mă operez, pe rînd, la ochiul drept şi apoi la cel stîng. Deşi cam orbecăi, tot nu mă las. Şi, în aşteptarea minunii, forţez nota şi fac o mare ordine în bibliotecă. Extrag din rafturi, dulăpioare şi cutii cărţile care mi-au fost de folos pentru Amazoanele. O poveste, le reaşez în vechile lor locuri şi scot la înaintare zecile şi zecile de opuri despre Europa Centrală (cu precădere romane, dar şi istorii, enciclopedii, atlase). Îmi fac planuri de bătaie pentru un proiect pe care aş dori să îl închei cît s-o putea de repede, căci am tot pritocit la el (de una singură, în doi sau în grup) de peste 20 de ani: un volum despre marile, dar şi micile romane ale Europei Centrale, dublat de un dicţionar al romanului central-european din secolul XX. Pînă să mă apuc de scris, îl recitesc pe Hrabal ca să-mi fac curaj. Deşi, dacă mă gîndesc cum s-a hotărît el să zboare acum 17 ani de la etajul cinci al spitalului…

● T.O. Bobe

Recunosc că n-am vacanţă. De la o vreme, pentru mine timpul e otova. Ca să răspund, totuşi, cam de cînd am intrat în zodia racului şi fără să mă fi gîndit pînă acum ce legătură are asta cu Proust, am început să recitesc În căutarea timpului pierdut. O citesc încet, cîte 20-30 de pagini pe zi, sînt abia la amorul lui Swann, dar tot mi s-a făcut teamă că o să se termine (poate mai spre sfîrşitul anului, nu al vacanţei). În privinţa scrisului, ca să vedeţi cît de literar şi necredibil se întîmplă cîteodată unele lucruri (să mai zic şi că acum, cît tastez, s-a nimerit să ascult Swans – „A Long Slow Screw?“) mă străduiesc din cînd în cînd să resuscitez o carte pe care o începusem oarecum o dată înainte de Cum mi-am petrecut vacanţa de vară şi a doua oară înainte de Contorsionista. Habar n-am dacă o s-o duc pînă la capăt, dar poate că într-un final o să scriu alta, ca de obicei.

● Lavinia BRANIŞTE

Păi, poliţiste şi SF-uri. Cam asta înţeleg prin lecturi de vacanţă, cărţi uşurele de citit într-un weekend cînd zaci după o săptămână obositoare sau cînd mergi cu trenul.

Cît despre scris, ăsta e tot timpul sinonim cu munca, deci nu prea merge alături de „vacanţă“, nu pot să-mi imaginez cum ar fi un scris de vacanţă.

● Bogdan COŞA

Pentru că de ceva timp citesc în special ce primesc de la alţii sau ce găsesc eu în casele oamenilor, cărţi pe care nu mi le-am cumpărat la vremea lor şi la care îmi stă mintea ca la friptane, mi-am făcut permis la Biblioteca Metropolitană, cum m-a-nvăţat cineva, chiar dacă n-am viză de flotant. Acum ştiu exact ce anume trebuie să restitui – şi cui, şi în cîte zile, şi nu ne mai supărăm. Astfel, în iunie am băgat trei de Hemingway, două de Houelle, o Lavinia Branişte cu prăjiturele, un Agopian + un Lăzărescu (şi un Nimigean... dar nu cel roman) cu doi Cărtărescu. Cum şi poeziile prietenului Duţescu, cele ale lui Andriescu, două de O’Ceallaigh, de mi-am scos pîrleala, ceva de Lazurcă – şi mai jur că a mai fost ceva ce mi-a dat de furcă: o-ncepusem odinioară, cînd mă luaseră nişte unii în probe, dar am terminat la începutul lui iulie şi Cum mi-am petrecut vacanţa de vară a lui T.O. Bobe.

P.S. În august, cînd vine canicula, se termină cu cititul. În august îmi scriu vastele romane.

● Augustin CUPŞA

Îmi displace vremea care mă ţine în casă, şi iernile bucureştene în mod special mi-au devenit tot mai greu de suportat, aşa că imediat cum dă soarele umblu şi eu şi hoinăresc, îmi pierd timpul şi zilele de vară bucuros că lumina e bună şi telefonul sună rar. Poate că-i întîmplător şi greu de explicat de ce în ultimii ani, am găsit tot mai rar lecturi şi autori care să mă entuziasmeze şi normal că m-am gîndit dacă eu m-am schimbat, dacă receptorii mei s-au stricat sau dacă literatura în general traversează o perioadă mai puţin fastă. N-am făcut o analiză (şi oricum n-aş face una atît de sumară şi reducţionistă), dar a fost un pretext bun să mă apuc să recitesc pe sărite din autorii mei buni (ca să fac proba) şi m-am minunat iarăşi de descrierile lui Heinrich Boll (ce păcat că volumul său de debut Unde ai fost Adam? circulă într-un tiraj restrîns şi învechit de la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă!), de atmosfera resemnată şi stranie din romanele lui Bassani sau Malaparte şi de micile bijuterii în proză scurtă ale lui Hemingway. Am recitit pasaje din Truman Capote sau de la Faulkner (cu predilecţie partea lui Quentin din Zgomotul şi Furia) şi mi-am amintit cum de m-a prins literatura şi asta mi-a fost de-ajuns, mai departe nu m-am mai gîndit. Asta şi pentru că vara de abia a început iar eu mai am destul de recitit.

● M. DUŢESCU

Dintr-un motiv sau altul (planuri editoriale, circulaţia mail-urilor, destinul etc.) am ajuns să public două cărţi în ultimele luni, la o distanţă minimă una de alta: franceza un avantaj – poezii, Editura Pandora M, respectiv Uranus Park – roman, Editura Polirom. Asta face ca treaba cu scrisul să îmi fie pur şi simplu foarte îndepărtată, cel puţin pentru o vreme. Nu doar în vara asta, dar în viitorul foarte apropiat simt că mai mult decît chestii de genul celei pe care o citiţi acum, nu pot produce. Referitor la citit, am avut mai demult o discuţie cu bunul meu prieten Silviu Gherman, artistul care mi-a zis că el nu citeşte aproape deloc literatură română pentru că el citeşte doar de pe kindle; mi-a zis, mai exact: „pentru mine dacă nu eşti pe kindle gen nu exişti“. Auzind acestea, mi-am luat şi eu kindle numaidecît şi acum îl aştept pe Silviu să-mi dăruiască cîteva cărţi electronice pentru vara asta, aşa cum mi-a promis. Nu ştiu încă ce titluri va selecta pentru mine, sper să nu fie doar poezii.

● Sorin GHERGUŢ

De citit, voi continua să citesc la cîteva dintre cărţile începute în ultimul semestru. Aştept după-amiaza în care să mă pot apleca aşa cum se cuvine asupra celui mai nou volum al lui Bogdan O. Popescu, Cartea dragostei. La categoriile epic/academic/memorialistic/altele, cum nu pot face print screen, enumăr o parte dintre titlurile care-mi apar pe prima pagină cînd deschid e-readerul: Hibbing, Smith şi Allford, Predisposed: Liberals, Conservatives, and the Biology of Political Differences (din care am citit pînă acum 59%); Robert Coover, A night at the movies, or, You must remember this (9%); Bob Dylan, Chronicles, Volume One (75%); Nassim Taleb, Antifragile: Things That Gain from Disorder (74%); Raymond Roussel, Locus Solus (47%); Randy Mosher, Tasting Beer (32%). Aş vrea să mai încep, în această vară, printre altele, Inside Jokes – Using Humor to Reverse Engineer The Mind (ed. Hurley, Dennett şi Adams) şi Joyce, Finnegans Wake. De scris, preconizez să mă dedic genului epistolar. Aş vrea să răspund la cît mai multe dintre e-mail-urile, sms-urile, cărţile poştale, telegramele şi celelalte mesaje la care n-am apucat, în era geologică în curs, să răspund. Mai lucrez la manuscrisul unui volum de versuri, dar nu scriu, ci, din contră, şterg – am ajuns acum la aproape 100.000 de semne (cu spaţii) şi estimez că mă voi opri cînd revin la circa 84.000.

● Adela GRECEANU

Vara asta am un chef nebun să recitesc. Flaubert, Joyce, Kafka, Faulkner, Salinger... Am început cu Ulise şi mi-am luat drept însoţitor cursul lui Nabokov despre romanul lui Joyce (tot o recitire), am mereu lîngă mine în timpul lecturii un carneţel de însemnări, bineînţeles o să vreau în acelaşi timp să recitesc Oameni din Dublin, bineînţeles o să mi se facă poftă de cursul lui Nabokov despre Doamna Bovary, pe care o s-o scot din bibliotecă, voi pune lîngă ea Orgia perpetuă, eseul lui Llosa despre Flaubert şi cu siguranţă voi redeschide alături de toate astea şi cartea lui Bogdan-Alexandru Stănescu, Enter Ghost, unde se întîlnesc, între alţii, Nabokov cu Joyce şi cu Flaubert. Mai vreau să recitesc Seymour: o prezentare, pentru că Salinger reuşeşte să se apropie acolo de sensul literaturii, de adevărul gestului poetic, lucruri pe care am nevoie să mi le reamintească/reconfirme din cînd în cînd unul ca el. De fapt, mi-e dor de senzaţia aceea pe care o expediem în expresia „plăcerea de a citi“ şi care se manifestă, de pildă, prin senzaţia, copleşitoare ca în faţa unei epifanii, că, mergînd pe o stradă prăfuită dintr-un cartier sibian, vara, pe soare puternic eşti în plin Faulkner sau că deşertul lui John Fante din Întreabă praful este, de fapt, deşertul tău, că tu ai umblat cîndva pe acolo, nu încape urmă de îndoială. În paralel cu recitirile aş vrea să termin de scris o carte de poezie la care lucrez de mult timp, să-i găsesc titlul şi să apară în toamnă.

● Florin IARU

Uneori mă întreb dacă scriitorul are vacanţă sau timpi morţi. Trăind în România, înclin să cred că nu, ci-i soiul de Sisif fericit al lui Camus. Oricît aş vrea, nu pot să nu scriu. Uneori visez că mi-a murit computerul, că sînt pe munte, într-o peşteră, şi singura mea preocupare e să găsesc hrană. Dar visul nu ţine, că mă sună cei de la 24FUN, săptămînal, să-mi aducă aminte că trebuie să comit o povestire. Anul ăsta am sărbătorit 500. Apoi, Unica, prin vocile încîntătoare ale redactoriţelor şi secretarelor de redacţie, îmi zice că am de scris o povestire pe placul sexului frumos, fără să fie chick-lit. În fiecare marţi, de vreo şapte ani, dau gata un articol politic, pentru Adevărul. Să fie primit. Dar nu uit niciodată că luni am de scris două-trei articole haioase în Caţavencii. Cum bine spuneam la început, trebuie să ni-l imaginăm pe Sisif fericit. De aia, stau cu agenda telefonică deschisă permanent şi-mi notez orice. Că din orice vine totul, niţel mai tîrziu. Cît despre citit, deşi pare imposibil, am două cărţi în bagaje: Demonul amiezii şi Somnambulii.

● Dora PAVEL

Penultima oară cînd Roth a declarat că nu va mai scrie nu l-am crezut. L-am suspectat de o genială ezitare. Şi am avut dreptate. Au urmat încă trei microromane, teribile, ca tot ce scrie el. După mărturisirea relativ recentă însă, mă tem că se va ţine de cuvînt: „Acum, cînd nu mai scriu, vreau doar să pălăvrăgesc.“ Bun, mi-am făcut eu socoteala. Din lecturile mele lipsesc patru-cinci romane de-ale lui, o să le citesc şi pe alea, o să mai recitesc din celelalte. Şi pe urmă? Pe urmă... m-am înfuriat. Cum îşi permite domnul acesta, Philip Milton Roth, să nu mai scrie? Pe noi ne-a întrebat? Tocmai am fost somată de unul dintre fanii lui să citesc, în regim de urgenţă, Teatrul lui Sabbath. Chiar asta fac acum. Oricum l-aş fi citit. Apoi, după o mică pauză cît să mă dezmeticesc din halucinanta poveste a păpuşarului, probabil voi prefera proaspătul roman al lui McEwan, Operaţiunea Sweet Tooth, singurul pe care nu i l-am citit. Mai departe, habar n-am. M-ar plictisi să-mi ştiu dinainte lecturile.

Mai ales că în vara asta voi începe să lucrez şi eu la un nou roman. Asemănător sau poate nu cu celelalte patru romane ale mele.  

● Ioana PÂRVULESCU

Oricît de ciudat ar suna, în vara asta, ca şi în toate anotimpurile care vor urma, sînt preocupată să-mi scriu şi să-mi citesc viaţa. Vreau să spun, s-o fac mai bine decît pînă acum, s-o scriu mai bine şi să mă aşez mai bine în rafturile ei. Ştiu că în materie de scris al vieţii – şi sper că nu va înţelege nimeni de aici că îmi pregătesc memoriile sau aşa ceva – nu pot fi decît un jalnic epigon al destinului care scrie despre mine cum vrea el şi ce vrea el, dîndu-mi, ca personaj în romanul lui, ce rol îi convine lui, şi nu neapărat ce rol cred eu că mi s-ar potrivi.

În afară de asta, mai vreau să-mi repar locuinţa. (Chiar, nu ştiţi un electrician şi un zugrav bun, ieftin şi de încredere?) Poate vă întrebaţi ce legătură are renovatul cu scrisul şi cititul. Are: pentru că la toamnă aş vrea să mă apuc de scris-scris, iar interiorul casei mă influenţează. Ar trebui să-mi continui romanul Inocenţii. Şi tot la toamnă e obligatoriu să am gata traducerea ultimului roman de Kundera, La fête de l’insignifiance. Un titlu care, aici, la noi, în limbaj caragialesc, s-ar traduce prin Sărbătoarea moftului (nu, n-o să-l traduc aşa!). În afară de asta, o să citesc, ca întotdeauna, ad libitum.

● Adina ROSETTI

Eu, în vacanţa de vară, ca să răspund aşa cum am învăţat la şcoală, citesc, ca de obicei, pe apucate, niciodată atît de mult precum în adevăratele zile de vacanţă, alea din copilărie, cînd mă legănam în hamacul din grădină de dimineaţă pînă seara cu o carte în braţe. Am început vara cu… O vară fără bărbaţi de Siri Husvedt (sper să nu fie nici o coincidenţă!), m-am jucat apoi cu traducerea în română a autobiografiei lui Patti Smith, devorată anul trecut în engleză, cu noul roman al lui McEwan (Operaţiunea Sweet Tooth) şi cu minunatul volum hrabalian Mercedes Benz al lui Paul Huelle. Din categoria „nu ştiu cum am putut să nu citesc Kurt Vonnegut pînă acum“, chiar acum mă aflu la jumătatea Abatorului Cinci, început cum se cuvine pe plajă la Vama Veche, şi mai am pe lista de aşteptare nişte Nabokov (Foc Palid) şi Saramago (Evanghelia după Isus Cristos). De-ar ţine vara mai mult şi de-ar fi vacanţa nesfîrşită! Cît despre scris, sînt din aceea superstiţioasă care nu vorbeşte despre poveştile din sertar şi laptop pînă nu sînt gata…

● Octavian SOVIANY

În vara asta, voi avea o vacanţă ca să zic aşa… activă. Am mult de scris: am terminat de tradus Florile răului, dar într-o formă încă oarecum brută şi probabil va mai fi nevoie de cîteva retuşuri. Dar în primul rînd am de lucrat la un roman care deocamdată se numeşte Moartea lui Siegfried şi care – îmi place să cred – nu seamănă deloc cu Viaţa lui Kostas Venetis. S-au adunat deja 300 şi ceva de pagini şi, dacă o să fiu harnic, cartea va fi gata la toamnă. Cît despre lecturi, sînt sigur de un singur lucru: voi reciti Ulysse, pentru că în ultima vreme mi-e un dor nebun de Joyce. Acum recitesc Oameni din Dublin…

● Ara ŞEPTILICI

Nu cred în proiecte de lecturi. Încerc să citesc cărţi recomandate şi, în proporţie de 90% le arunc după prima răsfoire. Citesc cărţi de cultură generală mai mult decît literatură. Citesc tratate de medicină ca să înţeleg cum funcţionează corpul meu. Desigur, înţeleg puţin. Îmi place să citesc cărţi de „taine“, din cauza asta nu-mi place Umberto Eco, pe care îl consider un teozof pierdut la limita adevăratei literaturi, la care nu are acces. Nu suport cărţile preţioase sau reţetarde, ele dau adevărata măsură a lipsei de talent literar. Mă enervează cînd cineva compară textele mele cu ale altcuiva, e semn de hartă culturală limitată sau de apartenenţă la o gaşcă literară de bon ton. Nu citesc pînă la capăt decît cărţile care mă prind şi nu mă lasă să ies din miezul lor, indiferent de anul în care au fost scrise. nu am reuşit să termin Ulise al lui Joyce, cu toate că l-am citit în limba lui la comandă obligatorie de la facultate. Cînd îmi place o carte o asimilez şi o recomand poate, exagerat. dar nu există obiectivitate în scriitură şi lecturi, indiferent de speciile lor. Sper să pot scrie la noul meu roman, Arazia, e cam la jumate, dar nu îl scriu eu, mă scrie el pe mine, un clişeu. altminteri, scriu zilnic: azi.

● Elena VLĂDĂREANU

Mi-am amintit întîmplător cum a început povestea asta cu cărţile. Primele cărţi pe care mi le-am cumpărat au fost Recreaţia mare de Mircea Sîntimbreanu, un volum din Povestiri nemuritoare şi un alt volum cu poveşti japoneze. Era în vara lui ’90 şi bunică-miu ne luase, pe mine şi pe frati-miu, la Bucureşti, să vizităm Casa Poporului. Aveam deci 9 ani, iar cărţile acestea mi le alesesem singură dintr-o librărie, cred, de pe Calea Victoriei. Şarpele alb, care aluneca misterios în poveştile japoneze, a trecut în obsesiile mele, pare că pe el îl tot caut, şi în scris, şi în cărţile altora. Iar vara era întotdeauna timp de citit. Vara aceasta e la finalul a doi ani în care am citit aproape exclusiv teorie, nu aş vrea să-mi ies din ritm, dar mi-e foarte dor de poveşti. Am început cu Anii romantici de Gabriela Adameşteanu, o carte de memorialistică-publicistică-eseuri, mă aşteaptă cartea lui Patti Smith şi cea a lui Pawel Huelle, vreau s-o citesc pe îndelete pe Malgorzata Rejmer şi poemele lui Nimigean, e pe listă Demonul amiezii, ca, probabil, la toată lumea. Nu citesc pe plajă, pentru că stau puţin pe plajă şi îmi place să înot, dar acum nici măcar nu o să înot pentru că va trebui s-o calmez pe Eva, care va vrea „acasă, la Pamuk şi la Pisicel“. Dacă o să doarmă, poate o să citesc cîteva pagini în tren, mai citesc seara cîteva pagini şi cînd doarme ea, după prînz. Aşa că, dacă în vara lui 2015 o să fiu întrebată de cărţile pe care o să le citesc, ştiu de acum: Patti Smith, Pawel Huelle…  

au consemnat Ana Maria SANDU şi Matei MARTIN   

Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.
Cavalerismul desuet al războiului jpeg
Cavalerismul desuet al războiului
Așa cum, în plină fervoare creștină, occidentalii au fost capabili de masacre, în plin ev evoluționist au demonstrat că sînt în stare de regresiuni la fel de ample.
În urma tehnologiei jpeg
În urma tehnologiei
Regresul din educație se reflectă în succesul unor agresivi analfabeți funcțional, deveniți influencer-i pentru generațiile de mîine.
Evoluție, involuție, organodinamism jpeg
Evoluție, involuție, organodinamism
Conspiraționismul nu e altceva decît întoarcerea la gîndirea magică paranoidă, în care forțe dincolo de controlul nostru ne controlează și ne manipulează.
Vicisitudinile istoriei, fertilitatea crizelor și alte forme de psihoterapie culturală jpeg
Vicisitudinile istoriei, fertilitatea crizelor și alte forme de psihoterapie culturală
Potopul, cutremure, războaie și alte evenimente majore duc la dispariția dramatică a unor civilizații și culturi, după care lumea reîncepe din nou.
Histria jpeg
Histria
Încălzirea prin pardoseală, atît de utilizată în perioada romană, părea un mare pas înainte în ale instalațiilor anilor 1990.
Arhitectura: aveți puțintică răbdare! jpeg
Arhitectura: aveți puțintică răbdare!
Arhitectural vorbind, ai fi în stare să trimiţi mesaje în viitor.
Economia de război jpeg
Economia de război
Este destulă frică în lume, pentru că nimeni nu se aștepta să trăiască în același timp o pandemie și un război pe care un nebun se chinuie să-l transforme într-unul planetar.
Viețile netrăite jpeg
O după-amiază de vară
Neputința, anxietatea, moartea celor dragi, boala, deznădejdea, felul în care îi protejăm pe copii, despre toate au scris invitații mei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.