lecturile verii

Cărţi umflate de vînt png
Cărţi umflate de vînt
Care ar fi cartea ideală de citit în vacanţă, în opinia membrilor redacţiei Dilema veche.
   în aer liber jpeg
...în aer liber
Mai întîi un exemplu din Roma antică:  Cicero  obişnuia  să  citească  în mijlocul  naturii.  El  mărturiseşte că, atunci cînd voia să citească în linişte, se retrăgea pînă la căderea serii în „pădurea deasă“: „În această singurătate se desfăşoară întregul meu dialog cu cărţile.“
Cît şi ce putem citi jpeg
Cît şi ce putem citi
Iată ce repede am ajuns la literatură. Şi ca să fim în ton cu sezonul, ne punem întrebarea care e „şmecheria“ în vacanţă, ce cărţi pot fi citite în această perioadă? Din Dosarul ce urmează veţi afla şi cum citeau romanii sau ce se întîmplă astăzi cu literatura pentru copii.
„Nu există carte de vacanţă“   fragmente dintr un dialog estival jpeg
„Nu există carte de vacanţă“ - fragmente dintr-un dialog estival
E librar, de zece ani, şi n-are de gînd să-şi schimbe meseria. Niculae Mache arată ca un muşchetar jamaican, e unul dintre cei mai fideli cinefili de la TIFF, citeşte enorm, se pricepe la muzici, filme, literatură şi fotbal şi vorbeşte cu un entuziasm ridicat la cote extreme despre lucrurile care-l pasionează.
Vremea scrisului sau a cititului? jpeg
Vremea scrisului sau a cititului?
15 scriitori şi o singură întrebare: Ce citiţi, ce scrieţi în vacanţă? Răspunsurile lor funcţionează ca o „bibliografie generală“ şi sperăm că vă vor da idei de cărţi pentru vară. Cît despre textele aflate în şantier, le dorim să le priască soarele.
Ce părere aveţi despre noul timbru cultural? jpeg
La recomandarea editorilor
"Lista mea de lecturi pentru vacanţă a început cu o carte pe care colegii din redacţie mi-au spus că nu am voie să o ratez. David Foster Wallace, Mătura sistemului – acel , o carte sclipitoare – inteligentă, plină de umor şi ironie, care te pune pe gînduri şi este descifrabilă în multiple registre."
Cititul de plăcere pentru copii jpeg
Cititul de plăcere pentru copii
Dintr-un anumit punct de vedere, piaţa de carte pentru copii din România are uşoare tendinţe schizoide. Dacă, înainte de ’90, găseam o ofertă de carte foarte generoasă, cu scriitori români, dar şi cu ilustratori excelenţi,  după ’90, avem de-a face exact cu reversul acestei situaţii.