Cititul de plăcere pentru copii

Matei SÂMIHĂIAN
Publicat în Dilema Veche nr. 544 din 17-23 iulie 2014
Cititul de plăcere pentru copii jpeg

Dintr-un anumit punct de vedere, piaţa de carte pentru copii din România are uşoare tendinţe schizoide. Dacă, înainte de ’90, găseam o ofertă de carte foarte generoasă, cu scriitori români, dar şi cu ilustratori excelenţi, care îşi puneau talentul în slujba publicaţiilor pentru cei mici, după ’90, avem de-a face exact cu reversul acestei situaţii. Au dispărut ca după cutremur autorii români care vor să scrie pentru copii, iar traducerile, în special cele din limba engleză, le-au luat locul acestor volume care explorau şi exploatau poveştile tradiţionale, folclorul local sau imaginau situaţii noi, lăsîndu-ţi imaginaţia să zburde în voie, cum se zice.

Astfel, se poate spune că, dintr-un exerciţiu de cunoaştere, lectura a devenit, pentru cei mai mici dintre cititori, un exerciţiu de recunoaştere, iar aceasta se datorează în principal francizelor care produc un snop de materiale ataşate celui mai nou film Disney sau Marvel. Pe lîngă filmul cumpărat pe DVD, părinţii simt nevoia să „completeze toată seria“. Să le cumpere copiilor cartea cu Winnie the Pooh făcută după film – film care, la rîndul său, a fost adaptat după textele originale ale lui A.A. Milne – la pachet cu animăluţe din pluş şi pijămăluţa cu personajele care populează Pădurea O Sută de Acri. Desigur, producţia destul de ieftină a acestor cărţi, care sînt mai degrabă nişte broşuri ale filmului de animaţie hollywoodian „original“, este un argument foarte important pentru editurile care optează pentru o astfel de strategie – dacă ai un film de animaţie preferat, cu siguranţă că îţi vei dori toată gama de produse adiacente.

Totuşi, în ultimii ani, mai multe edituri au început să-şi concentreze atenţia pe recuperarea unor autori care au semnat cărţi pentru copii, în perioada de dinainte de ‘90 (Marin Sorescu cu Unde fugim de-acasă?, Editura Arthur, Anamaria Smighelschi cu seria Luna-Betiluna, Dora-Minodora, Editura Paralela 45, Gellu Naum cu Cartea cu Apolodor, Editura Humanitas ş.a.) sau să retipărească basme cu ilustraţiile unor artişti contemporani (vezi eforturile Editurii Vellant – Greuceanu, Zîna Zorilor ş.a.). În plus, editurile au început să organizeze concursuri de manuscrise dedicate literaturii pentru copii. Trofeul Arthur, de exemplu, ne-a deschis ochii către darul de (re)povestitor, dar şi către tipul de umor practicat de scriitorul Florin Bican, autor ce poate fi comparat cu Dahl sau Pratchett pentru felul în care reuşeşte să modeleze limbajul uzual şi să-l infuzeze cu scurtături, ascunzişuri şi expresii reciclate. De fapt, lupta nu este total pierdută, dacă mai punem la socoteală şi benzile desenate adaptate după texte clasice (Amintiri din copilărie, Editura Adenium) – tot un exerciţiu de recunoaştere sau un soi de scurtătură spre textul lui Creangă – sau antologiile din seria Cărţile mele (Editura Arthur), ne dăm seama că lucrurile se mişcă într-o direcţie bună, iar cărţile româneşti recîştigă teren în duelul inegal cu maşinăria de marketing a industriei de carte din Occident. Ar mai fi de menţionat şi Editura Cartea copiilor, care publică volume semnate de scriitori români. Cred că şi autorii contemporani consacraţi ar avea de cîştigat dacă ar lansa cărţi pentru copii. Dincolo de eticheta de literatură minoră, lipită peste această specie aparte, o carte pentru copii reprezintă şi un cîrlig pentru „cărţile serioase“ ale autorilor respectivi, la care copiii de astăzi vor ajunge în perioada liceului sau a facultăţii şi, de ce nu?, mai ales în anii maturităţii. Mai mult, piaţa de carte pentru copii este una dintre cele mai dinamice din zona editorială, cu oportunităţi reale de a-ţi vedea cartea tradusă într-o limbă de circulaţie internaţională, dacă manuscrisul este suficient de bun.

Tocmai din acest motiv aş vrea să prezint două cărţi scrise în limba română. Voi începe cu o carte recentă, publicată la Editura Curtea Veche. Este vorba de volumul Domnişoara Poimîine şi joaca de-a Timpul, al Adinei Rosetti. Cam aşa ar trebui să arate o carte pentru copii de pînă la 9 ani: cu ilustraţii care să acopere întreaga pagină, să fie interactivă şi să fie un exerciţiu de cunoaştere, aşa cum spuneam anterior. Volumul pare că a fost gîndit în aşa fel încît textul să fie integrat desenelor, cu unele fragmente reproduse chiar de mîna artistei Cristiana Radu, cea care semnează ilustraţiile. Formatul cărţii şi designul sînt excelente, singura problemă cu publicarea unui astfel de volum este preţul de producţie, bănuiesc, destul de mare, şi, în consecinţă, preţul de vînzare – 45 de lei. Dar sînt convins că toată lumea preferă o carte frumoasă pentru copii, unui text pe care părinţii să-l citească de pe tabletă, cînd încearcă să-i adoarmă pe cei mici. Subiectul cărţii, evident şi din titlu, este Timpul şi părţile componente ale acestuia – trecut, prezent şi viitor. Deşi se joacă cu noţiuni abstracte, care în alte condiţii ar putea fi destul de greu de digerat de minţile copiilor, Adina Rosetti reuşeşte să creeze cîteva personaje care să sugereze cele trei dimensiuni temporale (Doamna Ieri – un fel de bunicuţă cochetă, Domnul Azi – un soi de dandy omniprezent şi Domnişoara Mîine – o puştoaică fără griji, ce suflă baloane de săpun cu fapte care ar putea să se întîmple). Pe lîngă aceştia, există şi cîteva personaje negative sau clevetitoare, cum ar fi Vrăjitoarea Niciodată şi Spiriduşul Nicicînd, dar şi Domnişoara Poimîine, care încurcă puţin lucrurile, în lumea guvernată de Vrăjitorul Timpului. Una peste alta, cartea Adinei Rosetti este numai bună de citit înainte de culcare, atît de copii, cît şi de părinţii care au copii mici, iar decorul suprarealist imaginat de Cristiana Radu pentru text este o cale de acces ideală către lumea de vis în care se afundă micuţii, cînd le cade capul în pernă.

Trec acum la cartea unui autor în limba română care se prezintă în felul următor: sînt un urs de pluş, fermecat de către un vrăjitor fără inimă şi nevoit să îmi trăiesc viaţa pe Pămînt, drept om. Mi-e dor de Cîmpiile Portocalii şi scriu cărţi pentru copii. Se pare că personajul / autor este stabilit în Olanda, iar cartea lui, Planeta de Aur, vine din zona ceţoasă a self-publishing-ului. Nu-mi dau seama dacă ursuleţul de pluş a ales să-şi publice cartea astfel, sau a fost nevoit să recurgă la această variantă în urma unor discuţii cu reprezentanţii editurilor din România, dar povestea chiar mi-a plăcut, mai ales în contextul descris anterior. Pe lîngă cîteva erori de scriere, care probabil apar inevitabil în urma întreruperii contactului cu limba nativă, ursuleţul K.J. Mecklenfeld reuşeşte să închege o poveste absolut dementă. Un puşti care suferă de agorafobie trăieşte într-un muzeu al jucăriilor dintr-o micuţă localitate olandeză. Bunicul lui i-a construit o vastă reţea de tuneluri în interiorul muzeului prin care Hendrik poate naviga în voie. Băiatul este transformat într-o cîrtiţă de pluş, de către o păpuşă malefică din papier-mâché, numită Calavera. Ei, de aici începe o călătorie fantastică, cu escale pe Planeta de Pluş, Planeta de Lemn sau în casa întortocheată a păpuşii Wilhelmina, cu întîlniri cu piraţi spaţiali ş.a.m.d. Volumul este scris cu multă fantezie şi reuşeşte să alăture, într-un mod simpatic, evenimente istorice, răsfrînte în disputa pentru supremaţie dintre Planeta de Pluş şi Planeta de Lemn, să împrumute personaje din literatura dedicată copiilor, cu o apariţie episodică chiar a pufosului Winnie, să arunce elemente de space opera şi să le întrepătrundă cu situaţii din Toy Story sau din alte animaţii care au ca temă jocurile sau jucăriile copiilor. În timpul lecturii, poţi ajunge chiar să-l suspectezi pe autor de o uşoară pasiune bolnăvicioasă pentru blănoşi sau furries, acei adolescenţi care se îmbracă în costume de animale şi defilează pe străzi şi prin locuri publice. K.J. Mecklenfeld se foloseşte de multe clişee pe care reuşeşte să le transforme şi să le adapteze propriei proze şi scenariului pe care l-a gîndit. Chiar dacă volumul poate fi achiziţionat deocamdată doar online, de pe site-ul cărţii, şi chiar dacă se simte nevoia unei redactări atente a textului, Planeta de Aur mi s-a părut o carte de aventuri foarte tare pentru copiii cu vîrste între 10 şi 14 ani. Şi este abia primul volum dintr-o serie, se pare, mai mare.

Sper ca exemplele de mai sus, cartea Adinei Rosetti, ilustrată de Cristiana Radu, şi volumul semnat K.J. Mecklenfeld să vă deschidă apetitul pentru literatura pentru copii autohtonă şi sper, dragi autori de cărţi serioase, că, la un moment dat, vă veţi întoarce privirile şi către publicul mic, dar altminteri foarte exigent. 

Matei Sâmihăian este PR la Editura Arthur.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

accident sju slatina3   foto euro24 jpg
Unșofer, cu o alcoolemie de 1,1 mg/l, a pierdut controlul asupra direcției de mers și a intrat cu mașina în curtea Spitalului Slatina
Un incident grav s-a petrecut în noaptea de marți spre miercuri, 10/11 decembrie 2024. Un șofer de 27 ani, care a urcat la volan sub influența alcoolului, a pierdut controlul asupra direcției de mers și, în fața SJU Slatina, a trecut peste bordură și a ajuns în curtea unității sanitare.
citit carte barbat istock jpg
Ce este „lerul”? Cuvântul neobișnuit care apare în multe colinde, dar pe care puțini români îl pot explica
O scurtă privire în calendar ne va arăta că deja ne îndreptăm către jumătatea lunii decembrie. Poate că mulți dintre noi deja am început să ascultăm colinde, sau, dacă nu, o vom face destul de curând.
slobozia razie la urziceni si barbulesti foto ipj ialomita
Razie şi percheziţii cu mascaţii în Ploieşti, în mai multe dosare de tâlhărie şi furt
Peste 50 de poliţişti şi jandarmi au demarat, miercuri dimineaţă, o razie de amploare în Prahova, dar şi percheziţii la mai multe persoane suspecte în câteva dosare de tâlhărie şi furt.
Criza economica criza financiara FOTO Shutterstock
Piețele financiare românești, survolate de un stol de „lebede negre”: „Au mai fost văzute în pandemie, la Brexit și în 2008”
Piețele financiare românești au fost lovite de volatilitate în timpul alegerilor prezidențiale, rezultatele surprinzătoare ducând și la o dificultate neașteptată pentru Guvern în a împrumuta bani.
Kim Yong hyun   fostul ministru al Apărării din Coreea de Sud Foto Getty Images jpg
Fostul ministru al Apărării a încercat să-și ia viața în arest, după ce a recomandat impunerea legii marțiale în Coreea de Sud
Kim Yong-hyun, fostul ministru sud-coreean al apărării, a încercat să îşi pună capăt zilelor în timp ce se afla în detenţie, a declarat, miercuri, comisarul general al Serviciului Coreean de Corecţie.
andreea balan  crop 1665063599 jpg
Motivul neașteptat pentru care Andreea Bălan nu poartă inelul de logodnă de la Victor Cornea: „Foarte greu, de-a lungul anilor, am…”
Pe 3 decembrie, Andreea Bălan a trăit o zi memorabilă. În timpul unui zbor către Laponia, Victor Cornea, partenerul ei de mai bine de un an, i-a adresat marea întrebare. Răspunsul vedetei a fost un entuziast „DA”.
zile libere de paste jpg
Câte zile libere au românii în 2025. Cum arată calendarul pentru minivacanțe de la anul
Anul 2025 aduce vești bune pentru angajații din România, oferind un total de 17 zile libere legale, dintre care 13 vor fi în timpul săptămânii, iar restul de 4 în weekend.
sumudica platformax jpg
Șumudică își retrogradează o fostă echipă. UEFA i-a dat dreptate românului
Marius Șumudică (53 de ani), antrenorul echipei Rapid, a primit o veste bună de la Comisia de Disciplină a UEFA.
castig loto pitesti jpg
Un noroc fatal. A murit la stomatolog după ce a câștigat 32 de milioane de euro la loto
Un bărbat de 73 de ani din Brazilia, care a câștigat marele premiu la loto în luna noiembrie, a murit subit la stomatolog. A fost prima lui decizie de milionar în euro,