„Nu există carte de vacanţă“ - fragmente dintr-un dialog estival

Publicat în Dilema Veche nr. 544 din 17-23 iulie 2014
„Nu există carte de vacanţă“   fragmente dintr un dialog estival jpeg

E librar, de zece ani, şi n-are de gînd să-şi schimbe meseria. Niculae Mache arată ca un muşchetar jamaican, e unul dintre cei mai fideli cinefili de la TIFF, citeşte enorm, nu are mail, nici Facebook, nici Internet, se pricepe la muzici, filme, literatură şi fotbal şi vorbeşte cu un entuziasm ridicat la cote extreme despre lucrurile care-l pasionează. Am stat de vorbă într-o seară de vară despre viaţa de librar şi cărţile de vacanţă. Dacă vreţi să-i cereţi nişte recomandări, îl găsiţi la Cărtureşti Verona.

Am dat la ATF în ’94, la actorie, şi am picat. În comisie erau Pintea şi Rebengiuc, iar unul dintre ei mi-a zis să fac nişte cursuri de actorie cu un om avizat, aşa că am făcut cu Ivaşcu. E singura chestie a mea cu care am putut să mă laud toată viaţa, pentru că am fost 99 de oameni, din care a ales doar zece, iar eu am fost al nouălea! Bănuiesc că, dacă intră acum în librărie, nici nu mă mai recunoaşte. Dup’-aia am lucrat într-un service, undeva prin Iancului. Făceam chestiile banale, schimb de ulei, schimb de plăcuţe... Apoi m-am angajat la o firmă de distribuţie în Casa Presei Libere, unde am avut o perioadă foarte frumoasă. Cornel şi Anişoara Săvastre, patronii, nişte oameni extraordinari, îmi recomandau tot felul de cărţi. Aveam cărţi de la Univers şi de la edituri mai mici sau edituri fantomă. Pe la mijlocul anilor ’90, erau cărţile de la Almo Press, romane de dragoste. Se zvonea că-s scrise de oamenii de prin birourile din Casa Presei. Apăreau pe bandă rulantă şi se vindeau imediat. Îmi pare rău că n-am păstrat o serie dintr-asta, ne-am fi amuzat răsfoindu-le.

***

Prin 2003 sau 2004, l-am cunoscut pe Giani, care lucra la Quinet. Cărtureşti Verona era deschisă doar de vreo cîteva luni, şi el m-a întrebat: „Ţi-ar plăcea să lucrezi într-o librărie? Că dacă le zic că ai citit Ulise de două ori, te angajează fără nici un test.“ Interviul a fost foarte corect, m-au întrebat şi dacă consider furtul de carte un furt.

***

N-aş putea să spun ce-a fost în capul meu cînd m-am angajat. Nefiind foarte bun la şcoală, dar plăcîndu-mi să citesc tot timpul, mă gîndeam că o librărie e un loc unde-aş putea să mă descurc cel mai bine. Ştiind că au şi muzică, şi film, era OK, astea mi-au plăcut mie de mic, am şi copilărit aşa, cu tata care avea viniluri cu Led Zep. Normal că am ascultat şi Albastros, în Colentina, de bubuiau pereţii... Am avut însă momente cînd mi-am dat seama că nu e chiar atît de simplu. Să-ţi dau un exemplu. Vine în librărie o tipă foarte elegantă, cu mîinile în buzunare, şi mă întreabă: „Tu ai vreo idee despre cărţile astea de-aici din librărie?“ Eram cu capul în ladă, m-am ridicat şi i-am spus: „Vag.“ Am văzut că s-a schimbat la faţă şi a plecat. Să-ţi dau un alt exemplu. Vine un tip în vîrstă, prin iarnă, şi mă întreabă de Firul negru. Romanul unui deţinut politic. Mă uit la raft, nu e, verific în calculator, mai apare o singură bucată, mă duc în depozit. Tipul mă aştepta jos. M-am dus în depozit, m-am uitat: „Îmi pare rău, nu am găsit-o.“ Iar el îmi spune: „Sînt Agricola Rângheanu, sînt cel care a scris cartea. Sînt cu o prietenă în ceainărie, a venit din Franţa, n-am mai văzut-o de 20 de ani, şi aş fi vrut să-i fac cadou cartea.“ M-am dus iar în depozit, am răscolit, nimic, l-am sunat pe Ovidiu şi a găsit-o el. Dacă nu ne-a mulţumit omul ăla, de ziceai că am scris cartea împreună. Îmi venea să-l iau în braţe şi să-i zic: „Nu e nevoie să-mi mulţumiţi, mi-aţi încărcat bateriile pentru un an."

***

Nu m-am gîndit niciodată să-mi schimb job-ul. Oricum, acum, la 39 de ani, e prea tîrziu. Am un amic care lucrează la Humanitas, e librar la 50 şi ceva de ani, a lucrat zece ani în Franţa, a fost şi paznic la un motel sau ceva de genul ăsta, a fost prieten cu Monica Lovinescu, un tip extraordinar. Citeam cartea lui Mihai Zamfir, Panorama alternativă a literaturii române, şi dau de Ralet. Îl sun pe el, el e la Biblioteca din Alexandria, undeva în afara Bucureştiului. „A, e apărută prin ‘79, urc în mansardă, mă uit şi-ţi spun mîine“, mi-a zis. Şi mi-a adus cartea. E o călătorie a lui Ralet prin Istanbul, pe la 1850 şi ceva, fusese trimis acolo ca să vadă cum erau cheltuiţi banii daţi de Biserică. Dar nu asta face cartea fabuloasă, ci călătoriile pe care le are prin tot felul de cartiere. Plimbările lui sînt senzaţionale. Este foarte bună cartea, vorbesc serios. Poţi s-o citeşti cu mare plăcere şi acum, în 2014. Revenind, nu m-am gîndit nici o secundă să-mi schimb meseria. Nu mă văd lucrînd în altă parte. În nici un caz într-un service.

***

Există un personaj în Ford Madox Ford care avea un criteriu după care făcea diferenţa între o carte bună şi o carte proastă: deschidea la pagina 99 şi citea. Am luat zilele trecute David Foster Wallace, Mătura sistemului, am deschis-o la pagina 99 şi am dat peste o „bîtă de baseball de metal“. Eu am o vorbă în librărie: „Băi, dacă mă supăraţi, iau o bîtă de baseball de metal şi vă rup genunchii ca-n filmele alea cu mafioţi.“ Cînd am citit asta cu bîta, am zis „gata, îl iau, e de-al meu.“ Dar nu poţi să foloseşti asta ca pe un criteriu, e clar. Scriitorul care ştiu că l-a lăudat foarte mult pe Wallace e Răzvan Petrescu, a zis c-ar fi pe acelaşi nivel cu Carver.

***

Am încercat şi Soldaţii, a lui Adrian Schiop, recomandată de tine, şi nu mi s-a părut fabuloasă. Mi-e foarte greu să recomand ceva care nu mi-a plăcut mie. Nu mi s-ar părea corect. Dacă mă întrebi, eu îţi spun exact dacă mi-a plăcut sau nu.

***

Să-mi aleg un scriitor care să-mi scrie biografia? Nu pot să fac asta, te rog frumos. Nu pot să pun un om uriaş să-mi scrie mie biografia. Parcă e întrebare de oracol dintr-ăla de cînd eram eu mic... Dacă sar peste toate prejudecăţile mele, cred că l-aş alege pe Henry Miller. Dintre români, probabil pe Panait Istrati. Cînd am citit Mediterana, acum hăt-hăt, o găsisem prin anticariate, am crezut că Jack Kerouac, care a fost student la Litere, citise Panait Istrati înainte să scrie Pe drum. Omul lucra vizavi o săptămînă, vopsea sau ce făcea el, şi cealaltă săptămînă îl găseai în bar fumînd narghilea. Ştii şi povestea cu Iorga, care-a zis „Panait Istrati e un hamal care a devenit scriitor.“ Asta a înţeles Iorga din Istrati.

***

Da, se simte cînd pleacă lumea în concediu. Sau, pur şi simplu, e prea cald şi preferi să ieşi la terasă, în loc să intri într-o librărie şi să stai vreo 20 de minute. Se simte foarte bine. „Bate vîntul“ e puţin spus. Aşa se întîmplă în toate librăriile. Sînt perioade şi perioade. Pe la începutul lunii septembrie, e plin. Vin părinţii, întreabă de manuale, şi rămîn. Există un perete întreg cu literatură pentru tineret, cărţi de care ai nevoie cînd eşti la şcoală, puse toate în ordine alfabetică. Aşa că din septembrie se schimbă situaţia.

***

Sînt oameni în librărie care se descurcă cu copiii mult mai bine decît mine. Dacă mă întreabă de Nicuşor melcuşor, m-am blocat. Şi chiar există o carte care se cheamă Nicuşor melcuşor, cu animăluţul ăsta scos în relief. Dacă mă întreabă de asta, pe mine mă bufneşte rîsul. Chiar melc aşa de leneş mi se pare că nu sînt.

***

Vara vine lumea să cumpere cărţi pentru vacanţă şi mi se pare o greşeală. Pe ce criteriu poţi să consideri că o carte e de vară, sau nu? De ce 10 negri mititei e o carte de vară? De ce Chandler, Fereastra de sus, una dintre cele mai bune cărţi poliţiste, tradusă de Florin Şlapac, e considerată o lectură de vară? În cealaltă perioadă a anului ce citeşti? „Plec în concediu şi am şi eu nevoie de două-trei cărţi uşurele.“ Pe ce criteriu consider eu că o carte e uşurică? Le răspund aşa: „Dacă aveţi încredere în ce cărţi iau eu în concediu, bine. Dacă nu, pot să vă recomand o altă colegă.“ Nu există carte de vacanţă. Anul trecut, cînd am plecat în Grecia, mi-a luat Detectivii sălbatici, de Roberto Bolaño. E asta o carte de vacanţă?

***

Totuşi, pentru vacanţă recomand oricînd Don Quijote. L-am citit şi în traducerea lui Frunzetti, şi în traducerea lui Mărculescu. Am găsit farmec în ambele, chiar şi în varianta adaptată din ’56, de la Editura pentru Tineret. Dacă nici cartea asta nu poate să te scoată din toate căcaturile pe care le-ai trăit un an de zile, atunci nu mai ştiu care ar putea fi... În eseul lui Unamuno despre Cervantes – e genial eseul ăla – spune, la un moment dat, că Cervantes nici măcar nu există, există Don Quijote. Asta a zis-o Unamuno, nu eu.

***

Anul trecut, a venit o doamnă de vreo 50 de ani şi a vrut să-i recomand o autoare, nu neapărat din generaţia nouă, „uşurică, s-o pot citi şi în avion.“ Şi i-am recomandat Sexagenara şi tînărul, de Nora Iuga. A venit în librărie după ce s-a întors din vacanţă şi mi-a spus că i-a plăcut foarte mult. Încerc să recomand foarte mult cărţile de memorialistică, în vacanţă, mi se pare că sînt uşor de citit. Mă rog, Jurnalul Annei Frank nu-l poţi citi neapărat în tren, „dă-mi biletul, staţi puţin, unde-i paşaportul...

***

Aş mai recomanda şi Frumoasele noastre duminici, a lui Ioan Chirilă – mai ales pentru că ai vrut să facem interviul în timpul Campionatului Mondial, ceea ce e o greşeală. Personajul principal al cărţii e fotbalul. Cu un an înainte să organizeze Mexicul campionatul, a fost cutremur, şi una dintre cele mai mari clădiri din Mexico City a rămas în picioare. Un tip stătea înmărmurit în faţa clădirii. Se duce un jurnalist şi îl întreabă dacă a avut vreo rudă care s-a aruncat de frică pe geam. Tipul îi răspunde că era arhitectul clădirii şi se mira cum de n-a căzut. Cartea e un roman, vorbesc serios.

***

Eu n-am auzit cine ştie ce perle. Dar în librărie s-au mai auzit. Cineva a întrebat de o carte, în jur de 500 de pagini, nu-şi aminteşte autorul, dar îşi aminteşte că e albastră pe cotor. Te gîndeşti la Mă numesc roşu apărută la Polirom, că cea de la Curtea veche are o altă culoare.

***

Sînt unul dintre cei mai proşti oameni, din cauză că nu ştiu franceză şi nu pot citi în original Exerciţiile de stil ale lui Raymond Queneau. Cred că şi din depresie poate să te scoată cartea asta. E imposibil să nu te simţi bine cînd o citeşti.

***

Dacă o să scriu vreodată vreo carte, aş vrea să o închei cu versurile astea de la Methadon 3000: „Ridicaţi o mînă pentru trupa de graţie / Căreia i-aţi ascultat creaţia.“  

a consemnat Luiza VASILIU  

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.