VOX POP

1) Ce nereguli vă deranjează?
2) Ce nereguli săvîrşiţi în mod constant?

● Mihai DIMA, profesor

1) Pentru că îmi plac jocurile, detest trişorii. Ceea ce numim „reguli“ reprezintă, cred, un set de convenţii la care aderăm – în viaţă la fel ca în orice joc. Mi-e greu – dacă nu imposibil – să înţeleg şi să tolerez faptul că semenul meu decide, în mod unilateral, arbitrar, pur şi simplu să nu îi mai pese, la un moment dat, de legile noastre, atentînd la drepturile pe care acestea mi le garantau, la însăşi libertatea mea. Mă deranjează dezordinea, neregulile care sfidează respectul, care agresează bunul-simţ.
 2) Cînd eram în liceu, circulam în mod curent fără bilet. O făceam cumva democratic, adică indiferent de mijlocul de transport folosit… şi mergea! Aşa că, ajuns la facultate, am extins modelul, aplicîndu-l, tot democratic, la teatrele care mă interesau… Acum n-aş mai face aşa ceva. Poate pentru că am intrat şi eu cu acte în regulă în jocul lumii – sau doar am îmbătrînit, cine ştie?! Am totuşi sentimentul că nici România nu va mai călători multă vreme fără bilet în trenul civilizaţiei!
 

● Mihaela GHIŢĂ, redactor Radio Romania Cultural, Departamentul Ştiinţă

1) Sînt un om fericit pentru că nu văd nici o „ne-regulă“. Ca să mă deranjeze o „ne-regulă“, ar trebui să ştiu care e regula. Şi regula, doar de aia este, pentru a fi încălcată. Este ca bariera la care se opresc proştii. Isteţii, descurcăreţii trec pe sub ea. Ce mă deranjază este chiar lipsa disciplinei, lipsa de repere, lipsa consecvenţei, incapacitatea de cooperare între indivizi. Este o risipă de inteligenţă şi creativitate folosite în scopuri personale. Cei care pot şi au cu ce rămîn enclave mai mult sau mai puţin izolate de interesele comunităţii. Nu mai există protecţia comunităţii, după cum nici individul nu se mai înghesuie să facă ceva pentru comunitate. Aşadar: disciplină, valoare, consecvenţă, altruism, întrajutorare, compasiune, protecţie, iubire – există ele ca reguli? Nu. Atunci nici nu au cum să fie încălcate. Societatea de acum are ca reguli: invidia, gelozia, lăcomia, hoţia, şmecheria şi pe acestea sînt puţini cei care le încalcă, aşa că şi aici stăm bine cu „ne-regulile“. Sînt un om fericit, nu sesizez nereguli.

2) Acelea cu voie şi fără de voie, cu gîndul sau cu fapta. Pentru mine regulile cele adevărate sînt puţine. Doar zece şi mi se şi întîmplă...

● Lucian MUNTEAN, fotoreporter Adevărul

1) Ca jurnalişti, se întîmplă frecvent să semnalăm diverse nereguli atît cu caracter economic (gen fraude, nerespectarea contractelor) cît şi social (gen abuzuri, trafic, cazuri de malpraxis). Cel mai mult mă deranjează faptul că autorităţile competente şi justiţia nu iau măsuri prompte.

 2) Ca pieton, din cauza traficului haotic, mi se întîmplă să traversez prin locuri nepermise.

● Gheorghe PAŞTE, taximetrist

1) Nesimţirea celor cu care intru în contact (Poliţie, primării, spitale). Atitudinea lor sfidătoare la „obrăznicia“ mea, cînd le cer să-şi facă datoria. Mă enervează statul şi instituţiile lui, parşivismul faţă de cetăţeanul care munceşte, care îşi face datoria şi îşi plăteşte taxele.

2) Greşelile pe care le fac le regăsiţi şi la preşedintele Băsescu: sînt la fel de temperamental ca dînsul, sînt obraznic în trafic, iau totul în derîdere şi am pretenţia ca oamenii de lîngă mine să nu facă ce fac eu.

● Adriana SĂFTOIU, deputat PNL

1) Din păcate, aproape că am ajuns să ignor „neregulile“ cotidiene ca să nu îmi transform fiecare zi într-o frustrare. Aşa că nu mai observ şoferii care confundă bulevardul cu pista de Formula 1 sau care parchează în faţa garajului tău sau pe trotuar, muzica ce răcneşte în localuri publice, fumătorii care nu îşi respectă spaţiul destinat, mormanele de gunoi care ocupă spaţiul public, mizeria lăsată în urmă de constructori, privirile plictisite ale funcţionarilor, poliţistul care blochează minute intersecţia pentru că vine grăbită coloana oficială, munţii de zăpadă care blochează, cu zilele, locurile de parcare, rapiditatea cu care ţi se taie gazul, telefonul, cablul dacă ai întîrziat cu plata o zi, şi sfidarea cu care reacţionează aceleaşi instituţii cînd e vorba să remedieze o defecţiune tehnică, necesitatea de a interveni printr-o „pilă“ pentru lucruri care altfel ar fi în obligaţia respectivei instituţii să le rezolve.

 2) Nu respect întotdeauna trecerea de pietoni şi trec şi prin locuri nemarcate, şi din cînd în cînd întîrzii plata doar la fondul de pensii private.

anchetă realizată de Ruxandra TUDOR