Vorba filozofului Almăşan

Publicat în Dilema Veche nr. 627 din 25 februarie - 2 martie 2016
Vorba filozofului Almăşan jpeg

Care e, mă rog, vorba cu pricina? Şi cine e, mă rog, filozoful Almăşan? Mai sondaţi, mai încercaţi. Tot nimic? În regulă. Să tot fie cincisprezece ani de cînd Radu Almăşan (eheee, păi vedeţi?) prelua „Pepita de Mallorca“ de la Los Paraguayos, o trecea în portofoliul lui Bosquito, renunţa la „de Mallorca“, lipea nişte versuri în română şi ieşea pe piaţă cu o piesă care cucerea barurile, discotecile, cluburile şi plajele. Ei bine, chiar acolo, în plin vîrtej latino, după o strofă însiropată de iubirea lui pentru ea, refrenul propunea reţeta de viaţă în care mulţi s-au grăbit să desluşească o mantră a succesului. Ia să vedem, acum vă amintiţi? Hai, uşurel. „Ai ai ai, / Dă-i-nainte cu tupeu, / Ai ai ai / Şi-ai să vezi că nu e greu.“

De unde să ştie bietul filozof Almăşan că vorba lui avea să facă o asemenea carieră? Cum să-i dea prin cap că îndemnul lui la temeritate amoroasă urma să se transforme în scurtătură pentru toţi cei care cred că legea e făcută ca să ai ce să încalci şi că tupeul ţine loc de talent, valoare şi vocaţie?

Dicţionarul defineşte tupeul ca pe o „îndrăzneală sau cutezanţă care întrece limita cuvenită“. Dar tocmai aici e clenciul. Şi tot aici, locul unde dicţionarul şi viaţa reală intră în dezacord. Asta fiindcă filozofia tupeistului suspendă noţiunea de „limită cuvenită“, ba chiar şi pe aceea de „limită“. Formula lui de aşezare în viaţă este anything goes. „E permis orice“, se îmbărbătează tupeistul. „Sigur, poate nu pentru alţii, dar eu nu sînt alţii, eu sînt eu.“

Fiecare avarie caracterială din categoria tupeului are nevoie de un potenţator, de un element care s-o pună în valoare. Potenţatorul tupeului e sfidarea. Iar prima consecinţă a sfidării e perplexitatea. Prin ceea ce face şi prin felul cum o face (adică prin conţinut şi stilistică), tupeistul te obligă să te freci la ochi şi să te minunezi, cu voce tare sau în gînd: Nu se poate! Nu se poate să intri cu jeep-ul pe plajă şi să-l opreşti la doi metri de apă, fiindcă aşa vrea mimoza de pe locul din dreapta. Ei, aş! Cum să nu se poată? Ia uitaţi-vă la măndel. Nu se poate să dublezi coloana de maşini care stau ca proastele la barieră şi să te înfigi în faţă. Poftim? Mai gîndiţi-vă. Nu se poate să faci poze cu mireasa sub Arcul de Triumf. S-o credeţi voi, fraierilor care sînteţi fraieri. Nu se poate să treci de la Nicolae Ceauşescu la Corneliu Coposu fără să-ţi crape tencuiala obrazului. Hm, hai că aveţi haz. Citiţi mai sus, dacă aţi uitat vorba filozofului Almăşan: „Dă-i-nainte cu tupeu / Şi-ai să vezi că nu e greu.“

Tupeul şi sfidarea s-au deprins să acţioneze împreună. Iar complicitatea lor s-a infiltrat atît de adînc şi de intim în fibra vieţii, încît s-ar putea ca la un moment dat să ne pierdem puterea de-a ne scandaliza. Abia asta ar fi abdicarea odioasă şi fatală. Cînd nu mai fluturi stindardul indignării, cînd îţi spui că n-are rost şi că EI o să se poarte la fel indiferent de reacţia ta, se cheamă că le oferi victoria pe tavă, cu fundiţă roşie. Fiindcă EI exact asta vor: să te blazezi, să ţi se tocească reflexele, să devii un analfabet etic, să ţi se atrofieze nervul revoltei.

Din fericire, strada şi opinia publică încă au putere de ripostă la tupeu (nu de fiecare dată, mais passons). Din păcate, legiuitorii aşteaptă cravaşa opiniei publice în loc să schimbe singuri legile strîmbe sau generoase în alibiuri. Cazul Bogdan Gigină e doar unul dintre exemplele de tupeu cu urmări funeste. Faptul că un demnitar (atenţie, nu neapărat un om în care locuieşte demnitatea) îşi tocmeşte coloană oficială ca să meargă la pensat sau la cîrciumă e posibil doar într-o ţară care îşi rătăceşte reperele. O ţară care, vorba ziaristului Andrei Crăciun, se înzăpezeşte, deşi e bananieră.

A existat combinaţia de tupeu şi sfidare şi înainte de decembrie 1989? Din plin. Nu uitaţi că Nicolae Ceauşescu, alias Dunărea Gîndirii, alias Geniul Carpaţilor, alias Noul Pericle, şi-a obligat cetăţenii să-l adore public fiindcă le luase curentul, căldura, mîncarea, cărţile şi dreptul de-a pleca. Nu uitaţi că Elena Ceauşescu-Codoi, în calitatea ei de „strălucit om de ştiinţă şi savant de renume mondial“, a prezidat peste Academia Română, unde a fost parteneră de idei cu Horia Hulubei, Şerban Ţiţeica, Grigore Moisil şi Henri Coandă. Ceva-ceva din această voluptate a imposturii s‑o fi transmis prin ani, cîtă vreme atîţia delincvenţi de astăzi descoperă fascinaţi autorlîcul după ce n-au trecut nici măcar prin Capra cu trei iezi. Chiar aşa, nu despre tupeu e vorba în primă instanţă în lotul scriitorimii penale din ultimii ani? Ba da. Iar cînd nişte oameni care n-au citit o carte într-un deceniu scriu cinci cărţi în patru luni (în condiţii de detenţie), o observăm din nou pe prietena fidelă a tupeului: sfidarea. Căci sfidare e, nu altceva, să găseşti numele lui Cristian Borcea („Decît să fac un liceu, mai bine fac bani“) şi George Becali („Eu nu citesc, că-mi lăcrimează ochii, m-ai înţeles?“) înflorind impudic pe coperţi de carte. Sfidare e să te comporţi ca Stelian Brezeanu şi să girezi, de la înălţimea catedrei tale, o mizerie. Sfidare e, judecător fiind, să eliberezi un deţinut înainte de termen pentru că, pe durata detenţiei, a plagiat. Adică a furat.

Dac-ai fi ştiut toate astea, Radu Almăşan, nu-i aşa că te-ai fi orientat spre „Cielito lindo“? Spune-mi că da, te rog, spune‑mi că da.

­

Radu Paraschivescu este scriitor, jurnalist şi traducător.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.