Visul (constituţional) american

Publicat în Dilema Veche nr. 449 din 20-26 septembrie 2012
Visul (constituţional) american jpeg

E oarecum ironic ca cineva să-mi spulbere un mit despre SUA tocmai în casa în care a crescut Katharine Graham, prima femeie care a deţinut un mare cotidian american, miticul The Washington Post. În fastul unei încăperi ce poartă semnătura arhitectului John Russell Pope aflu că, în anul 1786, statul federal american dădea faliment la fiecare scadenţă a unei datorii. Congresul putea tipări bani, dar banii erau inutili. Legislativul se putea eventual împrumuta, dar nu putea înapoia sumele. George Washington rezuma problema astfel: „no money“. Visul republicii americane era în pericol. Statul federal avea nevoie de o nouă formă de organizare. Aşa s-a născut Constituţia americană, la data de 17 septembrie 1787. Susţinătorii Legii Fundamentale argumentau că „imbecilitatea“ guvernului central trebuie să înceteze.

Constituţia americană are 7 articole şi 27 de amendamente adoptate de la semnare pînă în prezent. Textele sînt scurte şi clare. Iniţial, întreaga Constituţie a fost redactată pe doar patru pagini şi numără exact 4618 cuvinte – cu tot cu numele celor 38 de semnatari. Amendamentele însumează 2082 de cuvinte. Deducem că americanii cunosc legea lor fundamentală pe de rost, mai ales că materia n-ar fi greu de asimilat. Concluzia nici c-ar putea fi mai greşită – îmi spune dr. Eusebio Mujal-León, profesor la Georgetown University: „95% dintre americani cunosc primul amendament. Despre restul Constituţiei nu ştiu nimic!“. De ce? „Pentru că nu-i interesează.“ Şi de ce nu-i interesează?

Răspunsul se găseşte într-una din trăsăturile caracteristice ale societăţii americane: individualismul. Exact individualismul explică interesul enorm pe care îl suscită primul amendament la Constituţia americană. El se referă la garantarea libertăţilor fundamentale ale individului: cea de expresie, cea de asociere şi cea a religiei. Cetăţeanul american relaţionează cu Legea Fundamentală exclusiv în privinţa drepturilor pe care le are. Surprinzător, în afara libertăţii de expresie şi de adunare, pe care le cunoaştem şi noi foarte bine, cea a religiei este definitorie în SUA (ţară cu peste 5000 de confesiuni şi fără o religie oficială). Ea reprezintă, practic, definiţia sferei private a individului, pe care statul nu are voie să o încalce. Faptul că mulţi dintre coloniştii britanici erau, de fapt, disidenţi religioşi a dat naştere discursului libertăţii în societatea americană.

Lipsa interesului populaţiei pentru Constituţie în ansamblul ei a provocat o tendinţă de „deconstituţionalizare“ a discursului public în SUA. De la mijlocul secolului al XIX-lea încoace, ponderea referirilor explicite la Legea Fundamentală într-o mie de cuvinte rostite de politicieni a scăzut dramatic. În 1840 existau 25 de referiri la mia de cuvinte, în 2000 acestea erau mai puţine de 5, conform datelor compilate de profesorul Andrew Busch în cartea intitulată The Constitution on the Campaign Trail: The Surprising Political Career of America’s Founding Document („Constituţia în campanie electorală. Surprinzătoarea carieră politică a Legii Fundamentale americane“). Astăzi, în plină campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie, singurele referiri la Constituţie vizează al doilea amendament (dreptul de a purta arme) şi cele legate de libertatea avortului (sau dreptul statului de a-l interzice). Busch a analizat şi campaniile pentru nominalizarea candidatului la prezidenţiale. De-a lungul secolului al XX-lea, atît la democraţi, cît şi la republicani a cîştigat acea persoană care a avut cele mai puţine referiri la Constituţie, în discursurile publice.

În 1937, jurnalistul Max Lerner scria într-un editorial din The New York Post despre Constituţie că „americanii au căutat o modalitate de a venera idealurile lor revoluţionare, fără a le urma“. De-a lungul carierei, Lerner a fost criticat pentru cinismul său, dar datele din sondaje îi susţin teoria şi astăzi. În 1998, de exemplu, 83% dintre americani credeau că şcolile trebuie să-i înveţe pe copii să aprecieze libertăţile garantate de Constituţie. Nimic altceva. În ciuda veneraţiei americanilor pentru Legea lor Fundamentală, probleme structurale de constituţionalitate nu îşi fac loc în preocupările lor. Chestiuni legate de economie, război şi pace sau securitate socială nu sînt privite în contextul documentului semnat la Philadelphia, dar domină agenda publică. Din 1939 încoace, Institutul Gallup realizează un sondaj anual cu o singură întrebare: „Care este cea mai importantă problemă cu care se confruntă naţiunea?“. În 1984, mai puţin de 1% răspundeau „libertăţi individuale“. În 1984, 1% indica chestiuni precum rugăciunea în şcoli sau avortul. 2% vorbeau despre controlul armelor în 2000, iar abuzul de putere centralizată nu interesa decît 1% din populaţie în 2004. Lipsa perspectivei constituţionale asupra problemelor importante a făcut posibilă, de exemplu, susţinerea actualei reforme în Sănătate („Obamacare“) de către judecătorii Curţii Supreme. Nimeni în societate nu s-a întrebat dacă este constituţional ca administraţia centrală să îl oblige pe cetăţean să se asigure medical. „Curtea Supremă reflectă mai degrabă opinia societăţii decît textul scris al legii“, îmi explică profesorul Mujal-León.

Nici grupurile de interese americane nu au Constituţia în prim-plan. Există în SUA peste 55.000 de organizaţii de lobby. Numărul celor care se ocupă strict de probleme constituţionale este sub 20, iar acestea nu au în vizor decît drepturile şi libertăţile prevăzute în primul şi, cu o pondere mult mai mică, în al doilea amendament. Aşa se explică, de exemplu, cum a fost posibilă adoptarea amendamentului al XVI-lea, care prevede legitimitatea impozitului federal pe venit. În spiritul Constituţiei din 1787, dreptul la proprietate este garantat, or, proprietatea include şi venitul cîştigat. În America zilelor noastre, discursul constituţional este atrofiat şi, cînd Constituţia apare totuşi pe agendă, dezbaterea e foarte limitată. Esenţa Legii Fundamentale a fost uitată.

Profesorul Mujal-León oftează şi îmi spune descumpănit: „Avem libertăţi, dar nu sîntem liberi“. Eu mă uit strîmb la el şi mă gîndesc la Constituţia României. Cine vorbeşte despre ea? Nişte politicieni care o interpretează după bunul plac şi, cînd nu le convine, se apucă de atacuri la adresa Curţii Constituţionale. Nişte judecători care o interpretează după sprijinul pe care l-au primit ca să ajungă în funcţie şi care nu trebuie să-şi respecte propriile verdicte ca valoare de precedent. Îl întreb pe profesorul Mujal-León dacă în America se ia o decizie la Curtea Supremă cu 5 voturi la 4. „Of course“, doar Curtea Supremă e şi ea politizată, „dar, după secole de existenţă şi de reflectare a opiniei societăţii, nu a politicienilor, Curtea şi-a cîştigat respectul oamenilor“. În grădina somptuoasei case din Washington, fac paralelă între legi fundamentale, sisteme politice şi societăţi. Americanii n-or fi liberi, după cum spune profesorul, dar mi-aş dori ca românii să ştie care le sînt libertăţile constituţionale. Mi-ar plăcea să văd măcar atrofiatul discurs despre drepturi, în loc să văd ecrane umplute de coperţi de Constituţie, dar golite de conţinutul Legii. 

Laurenţiu Diaconu-Colintineanu este jurnalist la RFI România şi documentarist independent.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Premier Nicolae Ciuca candidatura presedintia PNL 6 aprilie 2020 FOTO Inquam Photos / George Calin
Variantele PNL pentru Ministerul Educației SURSE
Lista de persoane care l-ar putea înlocui pe Sorin Cîmpeanu la șefia Ministerului Educației cuprinde atât membri de partid, dar și persoane din afara acestuia, favorită fiind o consilieră a lui Klaus Iohannis.
Vladimir Putin FOTO EPA-EFE
Conexiunea Kremlinului cu Casa Albă încă funcționează
Federația Rusă a tot oftat, de peste trei decenii, după întinderea teritorială a decedatei Uniuni Sovietice și iată că, pe 30 septembrie 2022, la Moscova s-a decis integrarea unor părți decupate din fostul teritoriu ex-sovietic ucrainean.
Vladimir Putin FOTO Profimedia
Ce va face Putin după anexarea teritoriilor ucrainiene ocupate?
Putin este încolţit. Este părăsit şi de aliaţii săi fideli, Turcia, China, India, Serbia, Kazahstan, care nu vor recunoaşte rezultatele referendumurilor de aderare la Federaţia Rusă a teritoriilor ocupate. Şi nici militar sau economic nu ajută Rusia.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.