Visul (constituţional) american

Publicat în Dilema Veche nr. 449 din 20-26 septembrie 2012
Visul (constituţional) american jpeg

E oarecum ironic ca cineva să-mi spulbere un mit despre SUA tocmai în casa în care a crescut Katharine Graham, prima femeie care a deţinut un mare cotidian american, miticul The Washington Post. În fastul unei încăperi ce poartă semnătura arhitectului John Russell Pope aflu că, în anul 1786, statul federal american dădea faliment la fiecare scadenţă a unei datorii. Congresul putea tipări bani, dar banii erau inutili. Legislativul se putea eventual împrumuta, dar nu putea înapoia sumele. George Washington rezuma problema astfel: „no money“. Visul republicii americane era în pericol. Statul federal avea nevoie de o nouă formă de organizare. Aşa s-a născut Constituţia americană, la data de 17 septembrie 1787. Susţinătorii Legii Fundamentale argumentau că „imbecilitatea“ guvernului central trebuie să înceteze.

Constituţia americană are 7 articole şi 27 de amendamente adoptate de la semnare pînă în prezent. Textele sînt scurte şi clare. Iniţial, întreaga Constituţie a fost redactată pe doar patru pagini şi numără exact 4618 cuvinte – cu tot cu numele celor 38 de semnatari. Amendamentele însumează 2082 de cuvinte. Deducem că americanii cunosc legea lor fundamentală pe de rost, mai ales că materia n-ar fi greu de asimilat. Concluzia nici c-ar putea fi mai greşită – îmi spune dr. Eusebio Mujal-León, profesor la Georgetown University: „95% dintre americani cunosc primul amendament. Despre restul Constituţiei nu ştiu nimic!“. De ce? „Pentru că nu-i interesează.“ Şi de ce nu-i interesează?

Răspunsul se găseşte într-una din trăsăturile caracteristice ale societăţii americane: individualismul. Exact individualismul explică interesul enorm pe care îl suscită primul amendament la Constituţia americană. El se referă la garantarea libertăţilor fundamentale ale individului: cea de expresie, cea de asociere şi cea a religiei. Cetăţeanul american relaţionează cu Legea Fundamentală exclusiv în privinţa drepturilor pe care le are. Surprinzător, în afara libertăţii de expresie şi de adunare, pe care le cunoaştem şi noi foarte bine, cea a religiei este definitorie în SUA (ţară cu peste 5000 de confesiuni şi fără o religie oficială). Ea reprezintă, practic, definiţia sferei private a individului, pe care statul nu are voie să o încalce. Faptul că mulţi dintre coloniştii britanici erau, de fapt, disidenţi religioşi a dat naştere discursului libertăţii în societatea americană.

Lipsa interesului populaţiei pentru Constituţie în ansamblul ei a provocat o tendinţă de „deconstituţionalizare“ a discursului public în SUA. De la mijlocul secolului al XIX-lea încoace, ponderea referirilor explicite la Legea Fundamentală într-o mie de cuvinte rostite de politicieni a scăzut dramatic. În 1840 existau 25 de referiri la mia de cuvinte, în 2000 acestea erau mai puţine de 5, conform datelor compilate de profesorul Andrew Busch în cartea intitulată The Constitution on the Campaign Trail: The Surprising Political Career of America’s Founding Document („Constituţia în campanie electorală. Surprinzătoarea carieră politică a Legii Fundamentale americane“). Astăzi, în plină campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie, singurele referiri la Constituţie vizează al doilea amendament (dreptul de a purta arme) şi cele legate de libertatea avortului (sau dreptul statului de a-l interzice). Busch a analizat şi campaniile pentru nominalizarea candidatului la prezidenţiale. De-a lungul secolului al XX-lea, atît la democraţi, cît şi la republicani a cîştigat acea persoană care a avut cele mai puţine referiri la Constituţie, în discursurile publice.

În 1937, jurnalistul Max Lerner scria într-un editorial din The New York Post despre Constituţie că „americanii au căutat o modalitate de a venera idealurile lor revoluţionare, fără a le urma“. De-a lungul carierei, Lerner a fost criticat pentru cinismul său, dar datele din sondaje îi susţin teoria şi astăzi. În 1998, de exemplu, 83% dintre americani credeau că şcolile trebuie să-i înveţe pe copii să aprecieze libertăţile garantate de Constituţie. Nimic altceva. În ciuda veneraţiei americanilor pentru Legea lor Fundamentală, probleme structurale de constituţionalitate nu îşi fac loc în preocupările lor. Chestiuni legate de economie, război şi pace sau securitate socială nu sînt privite în contextul documentului semnat la Philadelphia, dar domină agenda publică. Din 1939 încoace, Institutul Gallup realizează un sondaj anual cu o singură întrebare: „Care este cea mai importantă problemă cu care se confruntă naţiunea?“. În 1984, mai puţin de 1% răspundeau „libertăţi individuale“. În 1984, 1% indica chestiuni precum rugăciunea în şcoli sau avortul. 2% vorbeau despre controlul armelor în 2000, iar abuzul de putere centralizată nu interesa decît 1% din populaţie în 2004. Lipsa perspectivei constituţionale asupra problemelor importante a făcut posibilă, de exemplu, susţinerea actualei reforme în Sănătate („Obamacare“) de către judecătorii Curţii Supreme. Nimeni în societate nu s-a întrebat dacă este constituţional ca administraţia centrală să îl oblige pe cetăţean să se asigure medical. „Curtea Supremă reflectă mai degrabă opinia societăţii decît textul scris al legii“, îmi explică profesorul Mujal-León.

Nici grupurile de interese americane nu au Constituţia în prim-plan. Există în SUA peste 55.000 de organizaţii de lobby. Numărul celor care se ocupă strict de probleme constituţionale este sub 20, iar acestea nu au în vizor decît drepturile şi libertăţile prevăzute în primul şi, cu o pondere mult mai mică, în al doilea amendament. Aşa se explică, de exemplu, cum a fost posibilă adoptarea amendamentului al XVI-lea, care prevede legitimitatea impozitului federal pe venit. În spiritul Constituţiei din 1787, dreptul la proprietate este garantat, or, proprietatea include şi venitul cîştigat. În America zilelor noastre, discursul constituţional este atrofiat şi, cînd Constituţia apare totuşi pe agendă, dezbaterea e foarte limitată. Esenţa Legii Fundamentale a fost uitată.

Profesorul Mujal-León oftează şi îmi spune descumpănit: „Avem libertăţi, dar nu sîntem liberi“. Eu mă uit strîmb la el şi mă gîndesc la Constituţia României. Cine vorbeşte despre ea? Nişte politicieni care o interpretează după bunul plac şi, cînd nu le convine, se apucă de atacuri la adresa Curţii Constituţionale. Nişte judecători care o interpretează după sprijinul pe care l-au primit ca să ajungă în funcţie şi care nu trebuie să-şi respecte propriile verdicte ca valoare de precedent. Îl întreb pe profesorul Mujal-León dacă în America se ia o decizie la Curtea Supremă cu 5 voturi la 4. „Of course“, doar Curtea Supremă e şi ea politizată, „dar, după secole de existenţă şi de reflectare a opiniei societăţii, nu a politicienilor, Curtea şi-a cîştigat respectul oamenilor“. În grădina somptuoasei case din Washington, fac paralelă între legi fundamentale, sisteme politice şi societăţi. Americanii n-or fi liberi, după cum spune profesorul, dar mi-aş dori ca românii să ştie care le sînt libertăţile constituţionale. Mi-ar plăcea să văd măcar atrofiatul discurs despre drepturi, în loc să văd ecrane umplute de coperţi de Constituţie, dar golite de conţinutul Legii. 

Laurenţiu Diaconu-Colintineanu este jurnalist la RFI România şi documentarist independent.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

VLad Oprea   Facebook jpg
Percheziții la sediul Primăriei Sinaia, în dosarul în care primarul oraşului Vlad Oprea se află sub control judiciar
Procurorii DNA Bucureşti au făcut, luni, percheziţii la sediul Primăriei Sinaia, în dosarul în care primarul oraşului Vlad Oprea se află sub control judiciar.
NICUSOR DAN CONFERINTA 002 POOL INQUAM Photos Octav Ganea jpg
Nicușor Dan, despre ipoteza în care PSD îi va cere conducerea guvernului: „Voi presa pentru ca România să se schimbe în toate direcțiile”
Candidatul independent la scrutinul de pe 18 mai pentru alegerea președintelui, primarul Capitalei Nicușor Dan, a afirmat, confruntat cu ipoteza în care PSD îi va cere conducerea Guvernului, că a candidat în numele schimbării și va presa pentru ca România să se schimbe în toate direcțiile.
Carmen Trandafir, Emil Gradinescu, foto Instagram jpg
Secretul relației dintre Carmen Trandafir și Emil Grădinescu: „Ne certăm, ne împăcăm”. Ce i-a ținut uniți mai bine de 20 de ani
Cântăreața Carmen Trandafir trăiește o frumoasă poveste de dragoste cu soțul ei, jurnalistul sportiv Emil Grădinescu, alături de care are o fiică. Cei doi sunt împreună de mai bine de 20 de ani, iar recent au dezvăluit și care este secretul relației lor longevive.
Abbas Arghchi captura Sky News png
Iranul avertizează că reintroducerea sancțiunilor ar putea avea consecințe „ireversibile”
Marea Britanie, Franța și Germania au fost avertizate luni, 12 mai, de ministrul iranian de externe că o decizie de a declanșa mecanismul ONU care ar reinstitui sancțiunile împotriva Teheranului ar putea duce la o escaladare ireversibilă a tensiunilor, relatează Reuters.
hidden apple picture puzzle jpg
Cel mai greu test de inteligență. Poți găsi mărul ascuns printre cei peste 100 de cactuși în mai puțin de 5 secunde?
Într-o ilustrație plină de cactuși, un singur măr „rebel” s-a strecurat cu dibăcie, ascunzându-se atât de bine încât devine o adevărată provocare vizuală. Ascuns cu o ingeniozitate care îți pune mintea la încercare, mărul poate fi identificat doar de cei cu o atenție sporită.
vaccin shutterstock 1781191736 jpeg
Două angajate ale unei clinici private, condamnate cu suspendare şi trimise să muncească la biserică
Două angajate la o clinică privată din București, judecate pentru efectuarea de vaccinări „la chiuvetă” în timpul pandemiei de COVID, au primit pedepse cu suspendare şi au fost obligate să presteze muncă neremunerată la biserică.
cel mai batran copac shutterstock jpg
Cel mai bătrân copac din lume, amenințat de o autostradă! „Străbunicul” are 5.400 de ani
Imperii și civilizații au apărut și s-au stins, dar un singur martor tăcut a rezistat peste milenii: Gran Abuelo, în traducere din spaniolă - „Străbunicul”, un copac de 5.400 de ani din pădurile din sudul Chile.
Donald Trump FOTO AFP
Trump consideră că UE este „mai îngrozitoare decât China”. „Ne tratează foarte necinstit”
Preşedintele american Donald Trump a declarat luni că Uniunea Europeană este mai rea decât China, la câteva ore după ce Washingtonul şi Beijingul au convenit să reducă reciproc tarifele punitive respective şi să detensioneze războiul lor comercial.
hot jpg
Doi români, arestați în Elveția după ce au jefuit mai multe case evacuate din cauza pericolului de alunecare de teren
Doi români au fost arestați de autoritățile elvețiene după ce au intrat prin efracție într-un sat evacuat din cauza pericolului de alunecare de teren și au jefuit mai multe case.