Viol cu bile, ceva?

Publicat în Dilema Veche nr. 520 din 30 ianuarie - 5 februarie 2014
Viol cu bile, ceva? jpeg

Asta era una dintre replicile preferate ale colegei mele, poreclite cu simpatie Mârsa, replică pe care o lansa de fiecare dată cînd se prefigura la orizont tornada unui „caz“ de care presa avea şanse să tragă cu dinţii. Şi dacă a trage cu dinţii vă trimite cumva imaginaţia la niscaiva hiene, ei bine, despre asta e vorba.

De unde a început totul – se ştie. De la găina violată care a născut pui vii. Prima parte a acestui vis de aur al presei dîmboviţene a înflorit în buchetul de „bube, mucegaiuri şi noroi“ care acoperă trei sferturi din universul jurnalistic actual; a doua – în cascada de stupefiante descoperiri ale „cercetătorilor britanici“, asigurînd acoperirea cam pe o zecime; restul de 15% înseamnă ştiri adevărate (inclusiv meteo, sport şi cursul valutar) şi editoriale. Anchetele, documentarele, reportajele şi interviurile au dispărut de mult, aproape cu desăvîrşire. De subliniat că în anii 1990-1992, înainte de apariţia Evenimentului zilei, dar şi – în alte ziare şi săptămînale – pînă spre 1995-1996, violenţa era modest reprezentată, deşi, uneori, strada colcăia de ea! Revoluţia, 12 şi 28-29 ianuarie, 18 februarie, 15 martie, 13-15 iunie 1990 au generat în presă mai puţină violenţă de exprimare decît se poate găsi azi într-o plictisitoare zi de vară.

Întîistătătorul religiei senzaţionalismului de presă, maestrul Ion Cristoiu, a explicat în cîteva rînduri că faptele şocante sau imunde pe care Evz le promova cu insistenţă este normal să fie reflectate, întrucît şi ele fac parte din viaţă. Ca şi defecarea – adaug eu, fericit că n-am dat încă de vreun articol – sau reportaj video! – cu breaking news şi în acest domeniu: cea mai mare, cea mai tare, cea mai moale, cea mai de durată...

Astăzi, nimeni – jurnalişti şi public – nu pare să-şi mai pună întrebarea dacă un jurnal – CNN, BBC, TF1, Rai Uno sau Al Jazeera – dă ştiri cu accidente rutiere, nepoţi care şi-au bătut mătuşile, cum a căzut un gard în Pantelimon şi alte asemenea evenimente de prim rang. Şi nici în ce fel violenţa în presă contribuie la buna educaţie a tinerilor. Dar lucrurile sînt departe de-a se rezuma la atît. Ar merita vorbit nu doar despre întîmplările violente care fac presa să se lingă draculian pe buze, ci şi despre modul violent în care sînt descrise lucruri nonviolente.

Într-adevăr! Nici dacă s-ar transforma în cîte un articol cutremurător fiecare anunţ de la rubrica „Decese“ din „Mica publicitate“, nu s-ar putea ostoi setea de sînge (şi nici cvasipermanenta pană de inspiraţie privind posibilele subiecte interesante; sau lenea de a le aborda; sau neputinţa profesională; sau lipsa fondurilor minimale pentru o deplasare pe teren; sau toate la un loc). Drept care, în ultimii ani s-a răspîndit epidemic obiceiul de-a obţine violenţa măcar în forma de prezentare, dacă nu şi în conţinut.

Vîrful de lance e asigurat de talk-show-uri, în care aproape orice subiect atinge niveluri ridicate de violenţă verbală. Chiar cînd nu e vorba despre imprecaţii, tonul este atît de încrîncenat – uneori, inclusiv din partea... moderatorului – încît te-aştepţi, din clipă-n clipă, să iasă cu bătaie. Nu lipsesc instigările la violenţă faţă de persoane care nu sînt de faţă.

Întrebarea se impune de la sine: de ce?

Dacă am adresa-o jurnaliştilor în cauză – care, desigur, sînt doar o parte din breaslă – sau şefilor lor administrativi, ne-ar răspunde probabil (dacă ar răspunde ceva) că 1. realitatea e violentă, deci n-ai cum să prezinţi o lume idilică; 2. publicul cere emoţii tari. Ambele argumente sînt false.

1. 90% dintre oameni nu sînt implicaţi niciodată într-un act de violenţă, fie el intenţionat (agresiune) sau nu (accident). Fireşte, n-o să dai la ştiri că Vasile Vasilescu merge la serviciu şi pe urmă la piaţă, dar nici faptul că a spart un geam nu e de interes naţional.

2. Nu se poate nega un anumit nivel de sadism şi curiozitate morbidă a cetăţeanului mediu, dar în viaţa lui, acestea nu şi-ar găsi prea des teren de manifestare. Presa practică iresponsabil ceea ce se cheamă „a scoate ce-i mai rău din fiecare“. Nu trebuie uitat că şi oferta creează cerere, nu numai invers.

Pentru un răspuns cinstit şi complet la întrebarea „De ce atîta violenţă în presă?“, fiecare jurnalist ar trebui să se întrebe şi să-şi răspundă sincer la o altă întrebare: „Ce altceva ştiu să fac, despre ce altceva ştiu să scriu ori să vorbesc bine, cucerind atenţia publicului?“ Nu e uşor, dar este necesar. O întrebare cît un purgatoriu. 

Tudor Călin Zarojanu este jurnalist şi analist media.

Dosar sprijinit de AVON

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?