Vintage în vremurile noastre
Nevoia de lucruri vechi este, de fapt, nevoia de a fi altfel şi de a aduce în garderobă lucruri care nu se găsesc în mall-uri. Magazinele obişnuite au răspuns acestor aşteptări prin crearea colecţiilor de „vintage inspired“. Să fie nou, dar pe modelul vechi.
În acelaşi timp, hainele şi accesoriile vintage sînt percepute la noi ca fiind nişte chilipiruri. Preţurile sînt relativ mici faţă de preţurile care se practică la tîrgurile şi magazinele vintage din alte ţări.
Ce ar fi bine de reţinut este că vintage nu înseamnă neapărat ieftin. O piesă valoroasă costă mult oricînd. Iar faptul că un lucru valoros este păstrat zeci de ani într-o condiţie bună înseamnă pentru acesta plusvaloare. La fel, preţul diferă în funcţie de „vîrsta“ unui lucru. O rochie din anii ’20, într-o stare foarte bună, nu se poate compara cu o rochie din anii ’80. Există bijuterii valoroase şi bijuterii mai ieftine. Sînt haine semnate de designeri cunoscuţi, de case de modă care au dispărut de ceva timp şi altele care şi-au pierdut etichetele (sau nu le-au avut niciodată).
Un articol vintage va spune „sînt altfel şi altul ca mine nu găseşti“. Sînt tipice sau complet atipice modei din perioada considerată vintage (fiecare decadă a perioadei 1920-1985) şi pot fi lucrate manual, din dantelă fină sau din material sintetic, cu o piatră lipsă sau în stare desăvîrşită. Şi, mai ales, pot fi reintroduse în circuitul comercial: „azi le port eu, peste 50 de ani le poate purta copilul unui străin“.
Deşi folosite, unele articole îşi păstrează starea intactă. Altele sînt noi. Altele pot fi folosite doar ca piese de colecţie.
În România, acest vintage a venit din alte părţi. Din reviste şi de la televizor, de la diverse vedete, şi s-a făcut vizibil datorită unui amestec de magazine online, bloguri şi site-uri. Apoi au apărut tîrgurile vintage. Acum putem spune ca avem un public care gustă vintage-ul în haine, accesorii şi bijuterii.
Există în prezent şi la noi un număr de magazine de vintage autentic, recunoscute şi foarte populare. Există vintage real în magazinele (online) din România şi, de multe ori, unul de foarte bună calitate.
E adevărat că piaţa noastră e una mai mică, mai intimă şi că toată lumea se cunoaşte cu toată lumea, iar magazinele sînt aproape exclusiv online. Iar tîrgurile de la noi sînt de mai mică amploare faţă de cele din alte ţări din Europa.
Simţeam nevoia de a face un tîrg vintage şi aşa a apărut V for Vintage. Pentru că toate magazinele vintage pe care le ştiam erau doar online, ne-am dorit să putem să le şi avem în faţa noastră. Posibilitatea de a le vedea pe toate într-un tur de forţă de o zi sau de un weekend părea extrem de atractivă.
Înainte trecuserăm prin etapa cumpărăturilor online. Am ridicat multe pachete de la poştă, dar, de multe ori, descopeream că mărimile hainelor nu erau potrivite.
Apoi, toţi cei care aveam bloguri vintage şi handmade ne întîlneam la Romană, Universitate sau la Unirii.
În martie 2008, cînd am organizat pentru prima dată tîrgul, lucrurile au început să se schimbe. A fost primul tîrg vintage din România şi n-am avut prea multă promovare. Cu toate astea, încă de la primele ore, au venit o mulţime de fete care voiau să probeze şi să cumpere. Cafeneaua în care eram a devenit neîncăpătoare pentru cei 1300 de vizitatori. Fiecare dintre cele şapte ediţii ale tîrgului a propus publicului o tematică nouă, a promovat designeri debutanţi, a clădit un spaţiu pentru creativitate şi a adus peste 10.000 de vizitatori.
Astăzi, V for Vintage înseamnă cel mai aşteptat eveniment bianual alternativ de modă, cultură şi stil de viaţă.
Laura Călin este organizatoarea Tîrgului V for Vintage.
Foto: M. Grecea
