„Victimele sistemului“

Emilia ŞERCAN
Publicat în Dilema Veche nr. 669 din 15-21 decembrie 2016
„Victimele sistemului“ jpeg

Studiu de caz: Şcoala Doctorală în Informaţii şi Securitate Naţională

Academia Naţională de Informaţii a fost înfiinţată în anul 2007, pe cînd la conducerea Serviciului Român de Informaţii se afla George Maior. În 2010, au avut loc primele susţineri publice ale unor teze de doctorat şi au fost acordate 15 titluri de doctor. Pînă în 2015, la Şcoala Doctorală în Informaţii şi Securitate Naţională a ANIMV (condusă de Constantin Onişor pînă anul trecut) au fost obţinute, în total, 82 de titluri de doctor. Dintre acestea, cel puţin 12 sînt plagiate, potrivit relatărilor presei şi informaţiilor publice. Nu una, nu două teze de doctorat despre care s-ar fi putut spune că sînt „cazuri izolate şi accidentale“, ci 12. Sau cel puţin 12, pentru că numărul tezelor de doctorat posibil plagiate de la ANIMV ar putea fi cu mult mai mare. Transformate în procente, vorbim de 14,63% din totalul tezelor de doctorat de la ANIMV, o cifră zdobitoare pentru o instituţie universitară, care ar fi putut pune lacătul pe orice şcoală doctorală, dacă legislaţia era aplicată fără inhibiţii. Acest lucru nu s-a întîmplat. Comisia de Etică a ANIMV nu a verificat nici pînă azi tezele despre care a relatat presa – primul plagiat semnalat fiind în august 2015 –, invocînd faptul că nouă dintre acuzaţi au făcut cereri de renunţare la titlul de doctor în baza unei prevederi juridice iniţiate de fostul ministru al Educaţiei, Sorin Cîmpeanu. Nici un control extern, făcut de Ministerul Educaţiei sau de CNATDCU, nu a avut loc la ANIMV.

Academia Naţională de Informaţii a SRI a intrat în atenţia opiniei publice mai mult decît oricare altă universitate pentru că acolo au obţinut titlul de doctor, sub coordonarea lui Gabriel Oprea, mai mulţi politicieni sau figuri publice cu notorietate, tezele acestora dovedindu-se a fi fost plagiate masiv. Doctorate plagiate există şi la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I“ sau la Academia de Poliţie, acolo unde, de exemplu, există un domeniu doctoral care nu corespunde nici unei ştiinţe recunoscute internaţional – Ordine Publică şi Siguranţă Naţională. Dezvăluirile presei au arătat că doctorate plagiate există şi în instituţii respectabile, precum Universitatea din Bucureşti, Universitatea de Vest din Timişoara sau Academia de Studii Economice din Bucureşti.

„Victimele sistemului“

„Toţi plagiatorii, toţi, şi îmi asum responsabilitatea, sînt şi victima sistemului.“ Afirmaţia îi aparţine lui Constantin Onişor, profesor doctor, conducător de doctorate şi fost director al Şcolii Doctorale a Academiei Naţionale de Informaţii „Mihai Viteazul“ (ANIMV) a Serviciului Român de Informaţii (SRI). Într-o discuţie despre plagiat, avută recent cu profesorul Onişor, l-am întrebat la ce sistem se referă. „Sistemul ăsta cu antiplagiatul. Cum e posibil să-mi spună mie că, dacă am un citat după toată regula, mai mult de două rînduri, să-mi spună că este plagiat?… Nimeni nu a avut răbdarea să vadă intenţia. Dacă eu spun că-mi este plăcut să aduc în dezbatere ce a scris cutare, în sensul de o laudă, de o ofrandă, de un omagiu, mie mi-l ia ca plagiat? Deci, sistemul este vicios.“

Profesorul Constantin Onişor are dreptate, sistemul este responsabil şi vinovat de proporţiile uriaşe ale plagiatului academic în România, însă nu sistemul de citare, nu sistemul antiplagiat, ci Sistemul care a permis ca în rîndurile universitarilor să se strecoare o persoană ajunsă ulterior conducător de doctorate, care consideră că preluarea muncii intelectuale a cuiva înseamnă a-i aduce acelei persoane „o laudă, o ofrandă, un omagiu“. În plus, „o laudă, o ofrandă, un omagiu“ fără ghilimele. Profesorul Constantin Onişor nu este un exemplu singular. Aceeaşi retorică am întîlnit-o la mulţi alţi conducători de doctorate în domenii precum Ştiinţe Militare, Informaţii şi Securitate Naţională sau Ordine Publică şi Siguranţă Naţională (domenii despre care am scris în mai multe investigaţii jurnalistice), dar nu numai. De exemplu, profesorul Costică Voicu, fost rector al Academiei de Poliţie, mi-a declarat că s-ar simţi onorat să fie plagiat el însuşi.

Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.
Irina jpg
O stradă doar a lor
Blocurile noi, plombe inestetice inserate în această alveolă cu aspect periurban, la rîndul ei înglobată într-un mare cartier de blocuri, ar fi contribuit la „curățirea” zonei.
1024px Bruxelles   Commission Européenne Berlaymont (23191436909) jpg
România, la periferia UE? Da, dar alții dau buzna afară
Faptul că euroscepticismul e (deocamdată?...) o afacere politică fără urmări, în România, e confirmat de ultimele formule de guvernare din țară.
p 14 sus Piazza del Popolo WC jpg1 jpg
Marginea lumii
E o senzație greu de găsit în altă parte, aceea că nimeni, niciodată, n-are ochii ațintiți spre tine, ceea ce îți lasă loc să faci ce vrei și să fii cum ești.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta apărării
Ne-am gîndit să abordăm chestiuni precum soarta, scopul și responsabilitatea artei în vreme de război.
p 10 C  Alba jpg
Artă fără adăpost
Muzeele de artă s-au obișnuit cu drôle de guerre care a șters din mințile tuturor iminența sau măcar posibilitatea unui război real.
p 11 youtube jpg
Patru tablouri
Au fost furate peste 170.000 de mii piese de artă fără ca trupele „eliberatoare“ să intervină.
d15 Dan Perjovschi Anti War Drawings ©Nicolas Wefers 5 jpg
Make art, not war – anchetă
Dată fiind natura explicit grafică a unui conflict armat, am adresat trei întrebări cîtorva artiști care se ocupă cu imaginea: pictori, artiști vizuali, regizori de film, desenatori.
p 1 Carlos Alba jpg
Fragilitatea indestructibilă a literei
Asta e proprietatea esențială a cărților: opresc în corpul lor corpurile morții.

Adevarul.ro

image
Românii au votat Destinaţia Turistică a anului 2022. Oraşul care a câştigat marele titlu
Capitala Moldovei a câştigat premiul publicului, românii fiind cei care au votat online, pe www.destinatiaanului.ro. Premiul Juriului a fost acordat Braşovului.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.