Viaţa şi obiceiurile insectelor

Publicat în Dilema Veche nr. 712 din 12-18 octombrie 2017
Viaţa şi obiceiurile insectelor jpeg

Prin anii ’60, cînd eram în clasele primare, o formulă frecventă prin care copiii de vîrsta mea implementau funcția fatică a limbajului era întrebarea „Voi la ce lecție ați ajuns?“. Aceste cuvinte m-au ajutat să intru în contact, ba chiar să leg prietenii, cu mulți copii din clase paralele sau de la alte școli. „Voi la ce lecție ați ajuns?“ ne întrebam unii pe alții cînd ne întîlneam pe teren neutru fără să ne cunoaștem. Și răspunsurile urmau, după caz: „La Colț de țară minunat“, „La Cantina păsărelelor“, „La Xenia e taxatoare“, „La Nelu a spart o cană, plici!“ sau, pe măsură ce ne făceam mai mărișori, „La Vasile Roaită“, „La Olga Bancic“, „La Eftimie Croitoru“ sau, și mai tîrziu, „La Puiu’“, „La Moartea căprioarei“, „La Socoteala (lu’ Vlahuță)“ și tot așa, pînă la Uzina vie…

Manualul unic era astfel un accesoriu neprețuit al conversației și al relațiilor care se înfiripau pe această bază. Dar în rest nu țin minte să mă fi ajutat prea mult. Țin însă minte că de cîte ori îl deschideam, mi se făcea un somn cumplit, mai ales din clasa a cincea, cînd începusem să învăț după-amiaza. Părinții mă trezeau pînă-n ziuă, înainte să plece la lucru, și rămîneam singur, cu manualele clădite amenințător pe masă. Dădeam să le deschid, dar de la primele rînduri citite îmi cedau sinapsele și mă trezeam cu capul căzut în clivajul paginilor, ba uneori chiar lungit în pat, cu manualul căzut pe față ca o găină pe ouă. Dacă încercam să interacționez cu manualul seara, după ce veneam de la școală, contactul se dovedea și mai soporific. În ritmul ăsta, performanța mea școlară ajunsese să urmeze o curbă descendentă vrednică de gradientul unui derdeluș. Noroc că profesorii ne ascultau numai din ce predaseră și, cum predau după manual, iar memoria mea funcționa cît de cît, am reușit să mă mențin pe linia de plutire. Pînă printr-a șasea, cînd această linie amenința să dispară sub apele tulburi ale somnolenței pe care mi-o induceau manualele.

Într-o zi, cînd știam că probabilitatea de a fi ascultat la Zoologie tinde spre certitudine, m-am străduit din zori să rămîn treaz măcar cît a citi o dată lecția despre albine din manual – Zoologia de-a VI a… Bucuros aș fi apelat la instalația antisoporifică pe bază de țepușe brevetată de Prîslea cel voinic, dar n-aveam în casă nici țepușe, nici materia primă din care să mi le confecționez. Așa că am abordat manualul cu forțe proprii… M-am mai trezit doar cînd îmi rămăsese vreo oră pînă să plec la școală. De disperare, am ascuns manualul, să nu mă mai ispitească, și am scos chiaun din bibliotecă o carte pe care pînă atunci n-o mai deschisesem – Viața și obiceiurile insectelor, de Henri Fabre. Am căutat febril în cuprins. Ca norocul, avea și un capitol despre albine. Am dat să-l citesc și nu numai că nu m-a lovit catalepsia, dar am și reținut – spontan – tot ce citisem. Cînd m-a ascultat profesoara, eu i-am turuit din Fabre, iar ea m-a recompensat cu nota maximă, mormăind sceptic: „Vezi că se poate?“

Din acel moment – și pînă am terminat școala – am fugit de manuale (care pe atunci erau, fatalmente, unice) cum fuge o anumită ființă imaginară, considerată întrupare a răului, de o anumită substanță rășinoasă, folosită în ceremoniile religioase, care, prin ardere, produce un fum cu miros aromat pătrunzător… Fuga mea de manuale devenise o fugă după materiale alternative, pe atunci mai greu de găsit, dar cu atît mai prețioase cînd reușeam să dau de ele. M am consolat aflînd că și Fabre fusese, în mare măsură, autodidact și că, la un moment dat, se pronunțase fără echivoc asupra sarbedelor texte din manuale: „…mi s-a reproșat stilul, care chipurile nu ar avea solemnitatea, mai bine zis, ariditatea adecvată școlii. [Autorii acestor reproșuri] se tem că o pagină citită fără caznă nu poate exprima adevărul. Dacă ar fi să-i cred pe cuvînt, sîntem profunzi doar cu condiția să fim obscuri.“

Sînt însă convins că revenirea la obscuritate prin belicos-trîmbițata reintroducere a manualul unic va avea inevitabile efecte benefice. Nu doar că elevii vor dormi mai bine și mai mult, dar vor avea, din nou, subiecte de conversație productive. „Voi la ce lecție ați ajuns?“ se vor întreba copilașii. Iar răspunsurile vor curge ca apa pe Dunăre: „La Colț de rai privatizat“, „La Cantina senatorilor“, „La Xenia e mexicană“, „La Nelu a spart un craniu, plici!“, „La Olguța și un boutique de milioane“ și tot așa, pînă la Mașina vie de spălat bani…

Iar dacă, așa cum se-aude, pentru noile manuale unice autorii pot propune texte pe cont propriu, aș vrea să mă prezint și eu la licitație cu o poezioară pentru manualul de sport: 

Dedicație pe un manual de sport
Prin tîrîre poți s-ajungi
Să străbați distanțe lungi.
Trebuie doar să știi cum
Să parcurgi tîrîș un drum.
Să înaintezi se poate
Pe genunche și pe coate –
Acest nou mod de transport
Manualele de sport
Îl explică pe-ndelete
Pentru toți – băieți și fete!
Maniera ideală
Să te deplasezi la școală
(Școala tradițională!)
E tîrîș, pe-orizontală –
Pe burtă și pe buric –
După-un manual uníc! 

Florin Bican este scriitor și traducător.

Foto: Adevărul

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Semnul că ai putea fi alcoolic funcțional care te dă de gol în cârciumă: „Vei găsi inevitabil o scuză”
Un expert în dependență a dezvăluit care este semnul că cineva ar putea fi un alcoolic funcțional și poate fi observat cu ușurință.
image
Medicamentul foarte ieftin care poate să provoace o scădere în greutate de 14 kilograme într-o lună. Avertismentul specialiștilor
Un nou „medicament-minune” pare să fi intrat în atenția oamenilor care vor să slăbească. Este vorba de un produs de mai puțin cinci euro care ar putea provoace o scădere în greutate de aproape 14 kilograme într-o lună.
image
Nou cutremur în industria IT. Gameloft a concediat toți angajații din Cluj-Napoca
Gameloft, unul dintre cei mai mari producători de jocuri video din lume, a anunțat că renunță la filiala din Cluj. Criza internațională din domeniul IT se simte din ce în ce mai mult și în România. în contextul în care lunile trecute, NTT Data a fost nevoită să recurgă la concedieri.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.