Viața la țară, ca „afară“

Publicat în Dilema Veche nr. 836 din 27 februarie - 4 martie 2020
Viața la țară, ca „afară“ jpeg

„Orășeni mutați la sat. Au dat chioșcul de la colțul blocului pe ograda plină cu animale“, „Povestea tinerilor care au renunțat la oraș pentru viața la țară“, „Cum au ajuns doi bucureșteni să-și rescrie viața într-un vîrf de munte“, „A dat slujba de la oraș pe viața izolată de la munte“, „Au renunțat la tot ce aveau și s-au retras la țară“… iată cîteva dintre titlurile întîlnite tot mai des în presa locală.

Fantezia de a lăsa totul în urmă și a începe o viață nouă, departe de zarva metropolei, e tot mai intensă; aura vieții la țară strălucește mai mult ca oricînd. Și nu e vorba de „dacea“, de casa burgheză de vacanță de la Breaza, Domnești sau Corbeanca – efect colateral al bunăstării – sau de scurtele pauze cîmpenești care fac, în fond, viața la oraș mai prizabilă. Vorbim de decizia de a rupe definitiv cu orașul. Cu un oraș care irită, frustrează și dezamăgește, un oraș-șantier, sufocat de praf și de poluare, reședință a guvernelor incompetente, arenă de gesticulație politică, centru al corupției, indolenței și samavolniciei edililor – dar și ale concetățenilor, orașul cu mai multe mașini decît oameni, orașul „darwinist“, agreabil pentru petrecăreți și lupi tineri, dar neiertător cu cei slabi și fragili.

O primă tentativă de evadare din București a fost migrarea spre zona Pipera. Începînd cu anii 1990, o grămadă de bucureșteni „cu posibilități“ s-au mutat în Pipera, în ansambluri rezidențiale care amintesc de resort-urile turistice îngrădite din țările în curs de dezvoltare, cu arhitectură dezolantă, lux de mucava, străzi desfundate, utilități pe sponci și bodyguarzi la fiecare poartă. Fiind tangentă la oraș, Pipera a devenit, practic, un cartier al Bucureștiului. Exodul spre Pipera, ca fugă de oraș „cu oraș cu tot“, a fost o evadare ratată.

Dacă bucureștenii, asfixiați de emanațiile Capitalei, au aspirația centrifugală a evadării din oraș, cei din provincie, vrăjiți de forța centripetă a metropolei, dovedesc că, în exces, și aerul curat poate sufoca.

În mijlocul junglei urbane poți fi la fel de strivit de singurătate, la fel de izolat ca în pustie. Și, în ambele situații, te poți îmbolnăvi de aceeași maladie monahală: acedia. Căci există o componentă acedică a fugii de oraș. Convingerea că toate problemele se datorează locului, că Bucureștiul e damnat, că nu se mai poate face nimic și că ai toate motivele să-ți iei lumea în cap.

O altă variantă a fugii de oraș e fuga spre alt centru. Emigrarea. Dai Bucureștiul pe Paris, pe Londra, pe Roma, pe Viena… Reușitele emigrării, de la căpșunari la medici și IT-iști, par banale, sînt discrete și insonore (cu excepțiile răsunătoare, dar irelevante pentru muritorii de rînd, ale unor Cioran, Ionesco, Eliade). Eșecurile, în schimb, romanțate, devin legendă și folclor. Și sînt însoțite de o gamă vastă de revelații candide, de concluzii pripite, de consolări și de poncifuri. Iată cîteva exemple clasice: „(nici) în Occident nu umblă cîinii cu covrigi în coadă“; „prosperitatea (materială) e în Vest, dar inima, spiritul se află acasă“; „Occidentul e civilizat, dar, în fond, plicticos“; „Dumnezeu iubește România“ (de observat filonul „rusesc“); „zîmbetul american e ipocrit, politețea occidentală e mercantilă“ – cu aerul că la celălalt pol s-ar afla onestitatea încruntăturii băștinașe, tandra bădărănie autohtonă, răsteala afectuoasă a românului și alte, nebănuite, virtuți strămoșești.

Înțelepciunea populară care emană de aici pare să spună că-i mai bine să fii sărman (și, ca atare, nefericit) acasă decît nefericit în țări străine. Cu concluzia, nu lipsită de un șarm absurd, că fericirea e nefericirea de acasă.

Folclorul redă foarte bine spectrul „trăirilor“ față de străinătate – de la versurile: „Am umblat prin țări străine / Unde credeam că e mai bine, / Dar peste tot, vreau să știți, / Sînt români nefericiți. / Au plecat din a lor țară / Stresați de partea financiară / N-au știut că străinătatea / E mai amară ca moartea“ (Carmen Șerban) – la butada lui George Astaloș: „Fie pîinea cît de rea, tot mai bine-i la Paris“.

Cum să ieși din această dilemă, cum să depășești dualitățile centru-margine, acasă-străinătate, capitală-provincie? O variantă ar fi aducerea „străinătății“ acasă. Mărturie stau numeroasele „sate“ străine din București: satul francez, satul american, olandez, englez, german etc. – națiunile lumii in nuce, transformate în sateliți ai Bucureștiului. Aceste așezări artificiale sintetizează perfect aspirația schizoidă a unei populații derutate – pe care antreprenorii au intuit-o foarte bine. Vrei departe de oraș (la țară), dar vrei și în Occident – rămînînd, totuși, acasă? Voilà, în plin București, „satul francez“. Trăiești la „sat“, dar ca „afară“, fără să pleci din țară. Caz închis.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Hotel in Zanzibar, sursa foto Mambo Hotels  jpg
S-a deschis cel mai mare hotel românesc din Zanzibar. Cum arată și ce facilități are
Grupul Mambo Hotels a inaugurat oficial noul său proiect premium - Jambo Resort, un resort cu management românesc, situat în centrul celei mai vibrante zone din Zanzibar – Paje.
 Oana Roman, în lacrimi la banchetul fiicei sale pentru terminarea clasei a patra!
Oana Roman, copleșită de emoții la banchetul fiicei sale, după terminarea clasei a patra. Unde pleacă în vacanță + obiectul nelipsit din bagajul ei
Oana Roman (49 de ani) s-a emoționat ieri până la lacrimi pentru faptul că fiica ei, Isabela, a terminat clasa a patra și a avut un frumos banchet la sfârșitul acestui an școlar.
Ronaldinho (EPA) jpg
Ronaldinho și starurile care fac show la Cluj „deviază” două linii de autobuze. Decizia Companiei de Transport Public
Sports Festival 2025 aduce restricții de circulație în apropiere de Cluj Arena, iar două importante linii de autobuz vor fi deviate, a anunțat Compania de Transport Public Cluj.
sofer camion, foto shutterstock jpg
Salariu de vis pentru un șofer cu 10 clase. Cât a încasat într-o lună: „Salt mare”
Un val de reacții aprinse s-a stârnit pe internet după ce un influencer a publicat pe TikTok un videoclip în care arată fluturașul de salariu al unui șofer de camion angajat în cadrul Ministerului Apărării Național. Cât câștigă acesta?
image png
Supraviețuitorul tragediei aviatice din India povestește cum a scăpat cu viață. „Am văzut oameni murind în fața ochilor mei”
Bărbatul care a fost singurul supraviețuitor al accidentului aviatic al companiei Air India a declarat că a reușit să scape din epavă printr-o deschizătură din fuselaj.
image   2025 06 13T155637 090 1749810399808 v webp
Netanyahu s-a comportat neobișnuit înainte de atacul asupra Iranului, dezvăluie medicul său
Cu o zi înainte de a ordona un atac masiv asupra Iranului, pe 13 iunie, premierul israelian Benjamin Netanyahu a mers la Zidul Plângerii pentru a se ruga. În ultimele zile, s-a întâlnit și cu medicul său personal, relatează presa din Israel.
30b6d25b 0038 4a3a 913f a4a275d7b856 jpeg
Netanyahu, surprins lăsând un bilet la Zidul Plângerii înainte de atacul asupra Iranului. Conține un verset din Biblie
Cu doar câteva ore înainte de atacul asupra Iranului, premierul Benjamin Netanyahu a fost fotografiat când depunea un bilet scris de mână într-o crăpătură din Zidul Plângerii, o acțiune care a fost ulterior legată de atacurile asupra Iranului.
adolescenti examen imagine generata a i   foto pixabay jpg
Cum se puteau rezolva subiectele la Geografie. Profesor: „Consider și că a-l atinge pe 10 este dificil tocmai pentru că elevii nu intră în detaliu”
Subiectele la disciplina Geografie au fost echilibrate și accesibile, spune profesorul Ion Mitru de la Colegiul național „Ion Minulescu” Slatina, care explică, pentru „Adevărul”, cum se puteau rezolva corect cerințele.
Călin Georgescu FOTO Mediafax
Călin Georgescu rămâne sub control judiciar. Magistrații Judecătoriei Sectorului 1 i-au respins plângerea
Călin Georgescu rămâne sub control judiciar după ce Judecătoria Sectorului 1 a respins, vineri, 13 iunie, plângerea împotriva deciziei procurorilor de a-i prelungi această măsură preventivă.