Viața la oraș ne îmbolnăvește?

Publicat în Dilema Veche nr. 757 din 23-29 august 2018
Viața la oraș ne îmbolnăvește? jpeg

Locuiesc de cînd mă știu în București. Orașul nu-mi place în mod deosebit, însă îmi place viața de oraș. Cîteodată mă gîndesc că mi s-ar potrivi un oraș chiar mai mare decît Bucureștiul. Aparent, zgomotul nu mă deranjează sau poate că doar m-am obișnuit cu el, mi se pare că dă un ritm vieții de aici, deși pe măsură ce îmbătrînesc încep să prefer liniștea. Traficul și aglomerația uneori mi se par de nesuportat, însă, asemenea celor mai mulți locuitori ai orașului, trec și peste acest inconvenient, fără să fiu conștientă de faptul că se poate, desigur, și mult mai bine. Eu însămi folosesc mașina pentru aproape orice drum mai lung de două străzi, după care mă simt vinovată. Însă, la rîndul meu, dau vina pe transportul în comun deficitar, „deh, dacă ar exista un transport ca la Berlin, de pildă, aș uita de mașină!“, îmi zic.

Mai nou, mă afectează din ce în ce mai mult lipsa spațiilor verzi – nu-mi convine faptul că nu am nici un parc în apropiere de casă și că trebuie să merg șase stații cu metroul pînă în Herăstrău, unde simt că respir. Mai mult decît atît, mă întristează lipsa vegetației pe străzi, pe lîngă blocuri. Pe străduța mea nu este plantat nici măcar un pom, casele sînt ca niște cutii vîrîte una într-alta, iar curțile sînt toate, de fapt, niște mici terase betonate. Dar toate acestea sînt doar niște simple nemulțumiri legate de viața citadină. Dincolo de ele, de cîțiva ani încoace, aproape în fiecare început de vară, mă confrunt cu diferite simptome stranii cărora nu le găsesc neapărat vreo explicație concretă – o alergie care nu mai trece și căreia dermatologul nu-i găsește cauza, senzații de sufocare care nu au legătură cu nimic, poate doar cu anxietatea. Curios este faptul că în momentul în care plec din oraș, în vacanță, în cîteva zile toate acestea dispar ca prin farmec. Treptat, am început să fac legătura între micile mele afecțiuni supărătoare și mediul în care trăiesc, ceea ce m-a determinat să inițiez acest Dosar. Oare „orașul“ să fie cauza? Este atît de poluat încît îmi iese pe nas și pe piele?

Conform numbeo.com, Bucureștiul se află pe locul 6 printre cele mai poluate orașe europene, după orașe precum Tetovo, din Macedonia, Snipro, din Ucraina, sau Tirana, din Albania. Alte orașe românești se găsesc și ele în top – Iași, pe locul 27, Cluj, pe 49 și Brașov, pe 63. Oare chiar atît de nocivă pentru sănătate să fie viața în orașele mari din România? Am întrebat jurnaliști, oameni care au lucrat sau încă mai lucreză în organizațiile care se ocupă cu protecția mediului, un arhitect, un doctor, un europarlamentar – președinta Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară din Parlamentul European –, dar și simpli „cetățeni“ care fug de marile orașe și se mută la țară pentru a trăi într-un mediu mai puțin poluat. Concluziile le puteți trage voi, cititorii.

Ilustraţie de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

oameni restaurant foto shutterstock
Generația care nu mai crede în economisire. Cum a apărut fenomenul „doomspending”
Inflația, prețurile din ce în ce mai mari la locuințe și incertitudinea economică au alimentat apariția unui nou fenomen la nivel global: „doomspending”.
sportivi premiati cj olt 2026   foto Fb CJ olt jpg
Cât costă să ajungi pe podium. Antrenoare: „5.000 de euro pe lună să participi doar la 2-3 competiții”
De la „face sport pentru mișcare” la „multiplu medaliat național și internațional” e un drum lung și un efort care se măsoară în ore de antrenament zilnic, strâns din dinți și grija pentru a putea susține următoarea competiție.
bors jpg
Elixirul din cămara bunicilor care curăță stomacul. Detaliul ignorat complet de români când vine vorba de borșul tradițional
Borșul de putină, una dintre cele mai vechi băuturi fermentate din bucătăria românească, revine în atenția cercetătorilor datorită impactului major pe care îl are asupra microbiomului intestinal, a digestiei și a sistemului imunitar.
centru ingrijire falcoiu   foto fb CIA falcoiu DGASPC Olt jpg
Centrele-mamut pentru persoanele cu dizabilități se închid, familiile așteaptă serviciile-suport. Ce soluții de tranziție vor funcționa
România trebuie să reducă, până la sfârșitul acestei luni, cu 32% numărul persoanelor adulte cu dizabilități îngrijite în centre. Deși scopul – creșterea numărului de persoane adulte care trăiesc independent în comunitate–este lăudabil, o verigă importantă din lanțul îngrijirii este în construcție
Eugen Tomac FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Eugen Tomac nu reuşeşte să strângă un Guvern acceptat de partide. „Partidele ne-au spus ce nu acceptă, dar nu ne-au spus ce ar accepta”
Guvernul propus de Eugen Tomac pare să aibă şanse tot mai mici de a obţine sprijinul necesar, după declaraţiile principalilor lideri politici.
Zodii norocoase, shutterstock jpg
Ei sunt norocoșii acestei veri! Zodiile care primesc protecție divină. Le așteaptă o perioadă de iubire, fericire și mulți bani
Intrarea planetei Venus în zodia Leu în perioada 13 iunie-9 iulie 2026 aduce un val de pasiune, oportunități financiare și schimbări radicale pentru patru zodii norocoase.
Vacanță la piscină  Foto Freepik com jpg
Pericolele pe care le poate ascunde una dintre plăcerile verii. „Foarte mare atenție la folosirea prosoapelor la comun”
O baie într-o zi toridă poate lăsa semne pentru ani la rând sau pentru toată viața. Este un avertisment pe care medicii îl lansează an de an, pericolele putând să vină chiar și din locuri de îmbăiere considerate sigure.
Radu Manufu Facebook Celelalte cuvinte jpg
Doliu în rockul românesc. A murit Radu Manafu, chitarist şi membru fondator al trupei „Celelalte Cuvinte”
Rockul românesc a pierdut una dintre figurile sale de început: Radu Manafu, chitarist și membru fondator al trupei „Celelalte Cuvinte”, formație considerată de mulți drept continuatoarea spiritului Phoenix în muzica românească.
Imagini aeriene de la Ocna Mureș  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (8) JPG
Ocna Mureș, orașul ridicat și prăbușit pe sare. „Încă ne gândim cu teamă la ce se putea întâmpla”
La Ocna Mureș, sarea a fost exploatată încă din Antichitate, iar în secolul XX economia orașului s-a concentrat în jurul salinelor și al uzinei chimice de produse sodice. Epoca industrială a lăsat în urmă ruine, lacuri sărate și cratere uriașe provocate de surpări.