Viaţa & opera - în date, cifre şi citate

Publicat în Dilema Veche nr. 610 din 22-28 octombrie 2015
Viaţa & opera   în date, cifre şi citate jpeg

1925 – Toma Caragiu se naşte la 21 august, în localitatea din Macedonia grecească Hrupisti (Argos Orestiko), într-o familie de aromâni care se va refugia în 1928 în Cadrilaterul românesc la Silistra. („Pe linie de familie am fost ciobani… E adevărat, ciobani cu Homer în traistă. Dar totul mi se trage de la bunica; o bătrînică uscată, mică, Daphna o chema, care mergea tot timpul în negru şi avea un haz nemaipomenit. Era invitată la toate petrecerile din sat; povestea ca nimeni altul, schimbîndu-şi glasul pentru fiecare personaj, imitîndu-l pe fiecare. Maică-mea, Atena (îmi zice şi acum «frate», «Thumuli frate», nu «fiule»), i-a moştenit umorul: eu sînt cel mai slab din familie. La aromâni există un adevărat cult al familiei, eu nu am ieşit niciodată din cuvîntul tatei, Nico. Care e, de altfel, un mare înţelept.“) 

1940 – Familia se mută temporar la Olteniţa, apoi la Bacău („De mic jucam teatru. Acasă. Ca artist amator, am jucat în

piesă mereu prezentată la serbările de sfîrşit de an sau la cele cu scop filantropic“), pentru ca în cele din urmă, în 1942, să se stabilească la Ploieşti. („Am copilărit şi am făcut şcoala la Ploieşti. Sînt deci ploieştean get-beget.“) 

1943 – Este cooptat în trupa de teatru a Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel“ (unde i se încredinţează roul Îngerului în versiunea cultă, elaborată de Victor Ion Popa, a

-ului) şi scrie în revista liceului,

. („Făceam şi sport de performanţă: nataţie. Desigur, fondist.“) 

1945 – Se înscrie la Drept (tatăl său îl sfătuise să devină medic veterinar), dar abandonează cursurile de jurisprudenţă şi intră la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, clasa Victor Ion Popa. („Şcoala teatrală încurcă multe şi pe mulţi. Sper să fie altfel acum.“) Realizează spectacolul

de V.I. Popa, pe care îl joacă la cinematograful Modern din Ploieşti. Astfel ia fiinţă nucleul denumit „Brigada culturală Prahova“, sprijinită de comitetele de fabrică de la Concordia, CFR Ploieşti-Văleni, Astra-Română şi Macazul. (Din această perioadă datează şi prima filmare a actorului într-un jurnal realizat de Studiourile „Sahia“). Brigada se transformă în Teatrul Sindicatelor Unite (1947), din care se va naşte Teatrul de Stat Ploieşti (1949). 

1947 – Îşi face debutul pe scena studioului Teatrului Naţional din Piaţa Amzei, cînd, încă student în anul al III-lea, i se încredinţează rolul unui scutier în piesa

de Lope de Vega, pusă în scenă de regizorul Ion Şahighian. 

1948 – Obţine diploma de absolvire a IATC şi este angajat la Teatrul Naţional, al cărui director e Zaharia Stancu. („Distrat cum eram, am uitat că trebuie să fac armata. Din spectacolul

de Victor Eftimiu, ordinul de chemare m-a dus direct la Centrul de recrutare, apoi la o şcoală de ofiţeri de rezervă. Am fost un foarte bun militar. Am absolvit al doilea din promoţia mea. Mi se prezicea o strălucită carieră de arme.“) 

1951 – Se angajează la Teatrul de Stat din Constanţa. 

1952 – Se căsătoreşte cu actriţa Maria Bondar, de care va divorţa în 

1962, an în care cuplul adoptă o fetiţă de trei ani, viitoarea Maria-Doina Caragiu. 

1953 – Este numit director al Teatrului de Stat din Ploieşti („Eu n-am vrut să fiu director“), funcţie pe care o va deţine timp de 12 ani. A interpretat pe scena ploieşteană 34 de roluri în aproape două mii de reprezentaţii. („Ploieştiul e un oraş dificil pentru teatru. Spectatorii pasionaţi pleacă să vadă spectacole la… Bucureşti! Şi apoi, jumătate din trupă e formată din navetişti…“; „Profesorul meu, Victor Ion Popa, spunea că desăvîrşirea actorului se face jucînd. Mult. Şi la Ploieşti am jucat mult. Aveam nevoie să joc orice. Chiar director de teatru fiind, duceam tava sau spuneam două-trei cuvinte într-o piesă.“) 

1955 – Joacă în primul din cele 41 de roluri de film din cariera sa, în filmul

regia Gheorghe Tobias. 

1963 – Se căsătoreşte cu actriţa Elena Bickman-Ioachim, stabilită în Statele Unite după moartea actorului, unde s-a şi recăsătorit. 

1964 – Se mută în Bucureşti împreună cu soţia; cumpără o casă rustică în satul Brătuleşti, comuna Periş. 

1965 – La invitaţia lui Liviu Ciulei, pleacă la Teatrul „L.S. Bulandra“ din Bucureşti, unde va juca într-un total de 1729 de reprezentaţii. Face prima înregistrare de teatru radiofonic, dintr-un total de 49, în piesa

de James Matthew Barrie, regia Tudor Muşatescu. Face şi prima înregistrare pentru televiziune în montajul „Ai nai, pleci – N-ai nai, stai!“. („Eu particip foarte rar la TV şi o fac cu conştiinţa faptului că trebuie umplut un gol care există independent de voinţa mea şi, pentru că îmi dau seama de asta, atunci m-am angajat să fiu eu cel care să acopere acest gol. Din fericire, lucrurile au avut succes şi au plăcut oamenilor.“) 

1967 – Este distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice“.

1971 – Cel mai prolific an cinematografic din cariera sa: apare în nu mai puţin de şase filme („Rolurile ce mi se dau în film sînt simple înşiruiri de vorbe“). Primeşte Premiul de interpretare teatrală conferit de revista

. („Eu am avut şansă. Prima, că la un moment dat, fiind în pericol de a nu-mi găsi acea cale pentru mersul înainte, l-am întîlnit pe regizorul Valeriu Moisescu care, intuind că sînt într-un impas, m-a obligat să-mi reînnoiesc toate mijloacele. A doua mare şansă a fost că, după un timp, l-am întîlnit pe Liviu Ciulei, care promovează un realism extraordinar de solid, de mare efect teatral. Trebuia obţinută acea dimensiune interioară de trăire sinceră, fără inhibiţii teatrale. După care l-am întîlnit pe Lucian Pintilie, cu marea lui vocaţie pentru semnificaţia satirică, pentru acel tragism al umorului. Ceea ce e cu totul remarcabil la Pintilie este sublimul satirei.“) Cititorii revistei

îl desemnează drept Cel mai bun actor român de teatru. („Mă bucur cînd oamenii se bucură că mă văd! Muncesc enorm: 17 ore pe zi, după care, obosit, duc o viaţă personală destul de izolată, cu gîndul la energiile cheltuite cu grijă.“) 

1974 – Apare la Electrecord discul

pe texte de Dan Mihăescu şi Grigore Pop. („Textele pe care le rostesc sînt scrise în colectiv. Lucrez cu doi oameni care-mi sînt şi foarte buni prieteni, care înţeleg cum trebuie spus. Ei nu se supără cînd cer refacerea textului, nepermis de mult. Eu particip cu idei. Ei sînt cei care le pun pe hîrtie. Nu-i o fericire să lucrezi cu mine în acest sens. Marele lor secret este disponibilitatea permanentă.“) 

1976 – Este interzis la televizor cu excepţia momentelor pre-înregistrate de Revelion (Dan Mihăescu îşi amintea cum, atunci cînd ceva părea prea dur la adresa regimului, scenariştii întrebau: „Tăiem?“, iar actorul răspundea, zîmbind: „Cum să tăiem? Lasă, să taie ei!“). La Revelionul din  1977, a interpretat ultima sa scenetă de televiziune „Sssst! / Toma şi şarpele“, filmare dispărută ulterior, împreună cu altele, din arhiva TVR. 

1977 – Apare la Electrecord discul

pe care recită Toma Caragiu, Matilda Caragiu-Marioţeanu, Ion Caramitru, Chiraţa Jorgovanu, Atanase Nasta şi Decebal Celea. Toma Caragiu moare în timpul cutremurului din 4 martie, împreună cu regizorul de film şi TV Alexandru Bocăneţ, aflat în vizită la actor acasă. Ultimul său film, Gloria nu cîntă, chiar în regia lui Alexandru Bocăneţ, este lansat postum. („Un actor trebuie neapărat să trăiască mult, ca să poată juca toate vîrstele. Peste zece ani vreau să fac un Lear. Poate şi un Ştefan cel Mare. Plus Harpagon.“)  

P.S.: Surorile actorului: Matilda Caragiu-Marioţeanu (1927-2009) a ajuns o respectată lingvistă, membră a Academiei Române, iar Geta Caragiu-Gheorghiţă, născută în 1929, este sculptoriţă, autoare a monumentului funerar al actorului din Cimitirul Bellu (vezi foto).  

Cariera în cifre:

66 de piese de teatru

41 de filme (în 28 a deţinut rolul principal)

49 de piese de teatru radiofonic 

50 de emisiuni „Unda veselă” 

34 de scenete de televiziune 

3 seriale de televiziune

30 de turnee în ţară 

6 turnee peste hotare. 

Poeme şi alte confesiuni de Toma Caragiu,

Carte despre Toma Caragiu

pagină realizată de Marius CHIVU  

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.