Vara veche

Şerban ANGHELESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 545 din 24-30 iulie 2014
Vara veche jpeg

Cu un secol în urmă, Matei Caragiale, Matei nu Mateiu, distingea nomadismul aristocratic al Crailor de vacanţa burgheză a şefului de birou Gogu Nicolau. În vreme ce primii, aflaţi într-o sărbătoare fără sfîrşit, fără nici o slujbă, erau „hoinari nepocăiţi, veşnic pe drumuri“, înspăimîntaţi de captivitatea într-un „ocol restrîns“, funcţionarul, trăitor între slujbă şi casă, iubitor de fixitate, îşi petrece luna de odihnă „potrivindu-se obşteştei dobitocii bucureştene de a se lipsi fiecare de rostul şi binele de acasă, pentru a merge să se strîmtoreze, să mucegăiască şi să degere pe scump la vreo sălbăticie de munte sau de băi.“ Burghezul ţintuit în spaţiul casei definit de minuscula lui grădină pleacă de acasă pentru a trăi o închidere, o strîmtorare, în locul deschiderii pe care o aşteptăm de la călătorie. Locurile sălbatice, fascinante pentru Crai, ar trebui să fie, dimpotrivă, o absenţă penibilă a civilizaţiei pentru locuitorii de rînd ai urbei.

Mărturisesc cu falsă umilinţă că sînt unul dintre dobitocii migratori, mai mult, am fost cîndva şef de birou. Vacanţa, etimologic vorbind, este un gol. Un vacuum aşteptînd să fie umplut cu excese, dar şi cu un orar strict, dacă eşti însoţit de copii. Am plecat de acasă în vacanţe familiale, domestice, niciodată cu bilet sindical. Două sate cu precădere au devenit, prin cunoaştere repetată, case alternative: Breb, în Maramureş, şi 2 Mai. În Breb, spre deosebire de 2 Mai, ţăranii, obişnuiţi să vadă japonezi, francezi, americani şi cîţi alţii, nu-şi modificau ritmurile normale ale vieţii în funcţie de oaspeţi. Noi, străini, intram în tiparele satului. Mergeam la tîrg, la biserică, la horă şi la fîn, ba chiar stăteam la coadă la pîine. Într-o zi, ne-am întors victorioşi din Sighet cu lebăr, o raritate în anii ’80. Mărie şi Mihai, gazdele noastre, au gustat din vîrful buzelor, aşa cum o cere buna-cuviinţă. A doua zi au refuzat să mai mănînce. Am vrut să dau cîrnatul porcului Gheorghică, însă Mărie a hotărît cu orgoliu aristocratic: „Eu nu-i dau porcului meu aşa ceva!“ Cîinele Sultan, pe care nu-l mînca nimeni, a hăpăit impuritatea, iar porcul şi-a păstrat curăţenia cărnii. Într-un ţinut renumit pentru ospitalitate, pe valea Izei, ni s-a întîmplat să batem din poartă în poartă, cerînd de mîncare. Nu ne-a omenit nimeni. Într-un tîrziu, un gospodar ne-a întins cîteva cepe tari şi aspre, ca inimile acelor ţărani. Astăzi consider întîmplarea un privilegiu. Am descoperit ceasul, ziua şi satul unice, în care porţile rămîn închise în faţa străinilor. În pacea adîncă a satului, într-o după-amiază pustie, urcînd uliţe pietroase, auzeai de departe, cu o claritate desăvîrşită, Europa liberă sau, imediat după zaveră, în amurg, cînd se adună vitele şi oamenii pe lîngă casă, strigătul: „Măriucă, hăi, vine Dallas-ul!“ Cea mai cumplită atunci, plăcută acum ca o victorie, a fost o vară în Constanţa, cu doi copii, de zece luni unul, de trei ani altul, cu ţarcul de lemn, cu landoul imens nepliabil urcat în utobuz spre Mamaia, cu oala cu presiune, cu unchiul meu alergînd pe peronul Gării de Nord încărcat cu ultimele bagaje înmînate pe fereastra vagonului.

„De vrei să mă ai, / Vino la 2 Mai; / De vrei să ai pereche, / Hai la Vama Veche!“, şlagărul cîntat în restaurantul „Dobrogean“, singurul pe atunci, grănicerii patrulînd noaptea pe malul mării, marea fosforescentă ca o noapte de Paşti, votca rusească, boema blîndă sau letală, medicul poreclit Fram a vrut să fie îngropat la 2 Mai, era imens şi negru în noaptea de priveghi, a ajuns în 2 Mai cu o dubă pe care scria Fram, marca frigiderelor apuse, ne-am întors din mare noaptea şi nu ne-am găsit chiloţii, obiect de graniţă furat de grăniceri, tînărul mistic pe care-l hrăneam pe ascuns, să nu ne vadă gazda, a furat la plecare două sticle cu vin, măgăriţa gazdei numită Utecista a fătat în zori măgăruşul Şoimul Patriei, care a intrat în toate camerele de pe prispă cu cravata de şoim la gît, privatele primitive roind de muşte, prispa, curtea – spaţiu total cu petreceri şi taifasuri fără sfîrşit, salata de roşii de la miezul nopţii, furate din grădina gazdei – ne fura şi ea cu delicateţe –, vacanţa, sărbătoare fără Dumnezeu, invenţie recentă a sedentarilor, care îşi regăsesc intermitent gustul nomadismului străvechi şi adierea vagă a libertăţii, doar că acum nu-şi mai conduc hergheliile şi turmele. Ei sînt turma.

Şerban Anghelescu este etnolog. Cea mai recentă carte publicată este Farmecul discret al etnologiei, Editura Tracus Arte, 2013.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

Horoscop - zodii - zodiac FOTO Shutterstock
Horoscopul zilei, 3 decembrie. O zodie se va confrunta cu probleme mari
Horoscopul zilei pentru ziua de sâmbătă, 3 decembrie, este realizat de astrologul Click, Lorina, și vine cu predicții complete pentru toate zodiile.
Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.